Cînd unul dintre soţi este infidel
A FOST un adevărat şoc. Cei doi soţi aveau un copilaş‚ iar tînăra soţie aştepta să nască din nou. Acum ea a aflat că soţul o înşelase. El comisese adulter! Rănită profund şi dezamăgită‚ ea nu mai ştia ce să facă.
Din nefericire‚ această problemă nu este o excepţie. Rapoartele primite din diferite ţări arată că în prezent mulţi oameni căsătoriţi sînt infideli partenerilor lor de căsătorie‚ fapt care cauzează crize acute în căsniciile respective. Dar cum ar trebui să reacţioneze un creştin care află că partenerul de căsătorie i-a fost infidel?
Într-o astfel de situaţie trebuie să se ţină seama de cuvintele pe care le-a spus Isus: „Vă spun că oricine divorţează de soţia sa‚ cu excepţia motivului de fornicaţie şi se căsătoreşte cu alta‚ comite adulter“ (Matei 19:9). Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că fornicaţia (ceea ce în sensul biblic include adulterul şi imoralitatea sexuală grosolana‚ ca homosexualitatea) poate anula o căsătorie. Din punct de vedere scriptural‚ partenerul nevinovat are dreptul să divorţeze de cel vinovat şi să se recăsătorească‚ fără a fi considerat păcătos în ochii lui Dumnezeu.
Dar trebuie oare neapărat ca partenerul conjugal nevinovat să urmeze această procedură?
Exemplul personal al lui Dumnezeu
Un exemplu din timpul Israelului antic ne va ajuta să răspundem la această întrebare. Osea‚ un profet al lui Dumnezeu‚ s-a căsătorit cu o femeie pe nume Gomer‚ care i-a născut un fiu. După un timp Gomer n-a mai fost fidelă soţului ei şi a născut doi copii pe care îi concepuse cu alţi bărbaţi. Deci ea îl părăsise evident pe Osea pentru amanţii ei. Totuşi‚ Osea a manifestat o mare compasiune. Mai tîrziu‚ el a reprimit-o pe Gomer‚ cu toate că el a trebuit să plătească bani pentru ea. (Bineînţeles‚ ea fusese abandonată de amanţii ei şi ajunsese săracă şi sclavă.) Deci în loc să acţioneze conform justiţiei faţă de soţia sa‚ Osea a arătat îndurare.
Îndurarea lui Osea a fost folosită în Biblie ca o ilustrare a unui act de îndurare şi mai mare‚ manifestată faţă de o soţie infidelă. Iehova Dumnezeu a comparat relaţia sa cu Israel cu relaţia existentă între soţ şi soţie. Cu o anumită ocazie el a spus: „Eu (...) proprietarul lor conjugal“ (Ieremia 31:32). Dar‚ asemenea soţiei lui Osea‚ israeliţii au fost infideli. Ei se închinau în mod frecvent la dumnezei falşi‚ comiţînd astfel adulter spiritual (Osea 6:10; 7:4). După propria sa lege‚ Dumnezeu ar fi putut „divorţa“ de ei‚ adică i-ar fi putut alunga. Dar ce a făcut el?
Ca şi Osea‚ el s-a arătat dispus s-o reprimească pe „soţia“ sa infidelă‚ dacă ea se va lăsa de imoralitate. El aştepta timpul cînd „fiii lui Israel se vor întoarce şi cu siguranţă îl vor căuta pe Iehova‚ Dumnezeul lor‚ şi pe David‚ regele lor; şi ei vor veni‚ desigur‚ tremurînd la Iehova şi la bunătatea sa‚ în perioada finală a zilelor.“ — Osea 3:5.
Ar putea un creştin să manifeste o iertare similară‚ plină de iubire faţă de un partener conjugal infidel?
De ce trebuie să fim înduratori?
De fapt‚ mulţi s-au comportat astfel. Persoanele căsătorite care comit adulter îşi pun viitorul în mîna partenerilor lor nevinovaţi. Dar deseori aceste victime au găsit iertare în inima partenerilor conjugali. Dar de ce au procedat astfel partenerii conjugali nevinovaţi?
În primul rînd‚ ei şi-au amintit că o căsătorie este un dar de la Dumnezeu‚ iar ea nu trebuie destrămată cu uşurinţă. De asemenea‚ ei au reflectat la marea îndurare pe care Dumnezeu ne-a arătat-o tuturor şi şi-au adus aminte că lui îi face plăcere cînd sîntem îndurători unul faţă de celălalt. Isus a spus: „Fericiţi sînt cei îndurători‚ fiindcă lor li se va arăta îndurare.“ — Matei 5:7.
Îndurarea este posibilă îndeosebi cînd infractorul îşi recunoaşte în profunzime vina şi regretă cu sinceritate răul pe care l-a comis. În acest caz‚ partenerul nevinovat poate consideră că merită să lupte împotriva amărăciunii şi jignirii şi să-l ajute cu iubire pe cel păcătos‚ pentru ca acesta să se schimbe. O astfel de iertare din partea unui soţ plin de iubire îl poate ajuta pe păcătosul care se căieşte să-şi dea seama‚ mai mult ca niciodată‚ ce comoară este căsătoria lui şi să-l determine să n-o mai rişte vreodată.
Să nu uităm‚ de asemenea‚ că uneori — dar bineînţeles nu întotdeauna — adulterul este rezultatul unei situaţii nefericite din casă. Dar scuză oare această situaţie adulterul? Cîtuşi de puţin! Totuşi‚ înţelegerea faptului că această situaţie există‚ îl poate ajuta pe soţul nevinovat să vadă ce se poate face pentru a-l ajuta pe partenerul infidel să nu comită a nouă abatere.
De exemplu‚ un soţ poate că lucrează multe ore la serviciu sau într-o altă îndeletnicire valoroasă. Ca persoană‚ poate că el se simte fericit şi realizat pe deplin‚ dar cum stau lucrurile cu soţia sa‚ pe care el o lasă acasă‚ lipsită de tovărăşia lui?
Sau să luăm cazul soţului care vine obosit de la muncă şi nu găseşte pe nimeni acasă‚ nici mîncare gătită‚ şi‚ în plus‚ un morman de haine murdare pe duşumea. Soţia a fost ocupată cu alte treburi în afara casei‚ treburi care sînt‚ fără îndoială‚ admirabile şi importante‚ dar consecinţa a fost că soţul s-a simţit neglijat şi nedorit. De aceea el şi-a îndreptat atenţia asupra altei femei. Cînd legătura lor amoroasă a ieşit la lumină‚ el a cerut iertare şi a promis că nu va repeta păcatul. Dar soţia a plănuit să meargă mai departe şi să divorţeze de el‚ lucru la care ea avea‚ desigur‚ dreptul‚ deoarece soţul ei comisese un păcat grav. Dar ar putea soţia să spună că ea a fost absolut nevinovată de situaţia matrimonială negativă care generase imoralitatea?
Deci‚ dintr-un motiv sau altul‚ creştinul poate prefera să-l imite pe însuşi. Dumnezeu şi să-l ierte pe partenerul său care a comis abaterea. Dacă va face astfel va primi mari binecuvîntări. Ce fel de binecuvîntări?
Binecuvîntări pentru cei îndurători
În primul rînd‚ cei care şi-au iertat soţul infidel care s-a căit şi-au putut redresa căsnicia‚ aducînd-o într-o stare excelentă. Soţul‚ soţia şi copiii s-au putut bucura din nou de o viaţă de familie fericită. Bineînţeles‚ acesta este un obiectiv pentru care merită să luptăm.
Deseori cel iertat îşi apreciază mult mai mult partenerul nevinovat şi îndurător. El poate recunoaşte astfel — îndeosebi cînd ajunge să înţeleagă groaznica situaţie în care şi-a pus partenerul conjugal — trăsăturile de smerenie şi iubire despre a căror existenţă el nu şi-a dat‚ probabil‚ seama niciodată.
Exact aşa s-a întîmplat cu familia menţionată la începutul articolului. Desigur‚ tînăra soţie a fost profund rănită cînd a aflat că soţul ei nu i-a rămas fidel. În conformitate cu Scripturile‚ ea a avut dreptul să divorţeze şi să pună capăt căsniciei lor. Dar această acţiune ar fi avut ca rezultat o familie fără tată şi singurătate pentru o femeie divorţată.
Dar ea a manifestat consideraţie pentru copilaşul ei şi pentru acela care trebuia să se nască. De asemenea‚ ea a analizat şi mîhnirea profundă a soţului ei şi şi-a reamintit iubirea care a existat odinioară între ei. De aceea‚ ea a preferat să-l imite pe Iehova Dumnezeu şi să-şi ierte soţul care manifesta căinţă. Soţul a fost profund impresionat de această atitudine. Cu ajutorul plin de iubire primit din partea soţiei sale‚ el şi-a recăpătat echilibrul şi respectul familiei sale şi al asociaţilor săi. Această problemă este acum de domeniul trecutului. Familia respectivă este fericită şi unită şi membrii ei lucrează împreună la un viitor fericit.
O hotărîre luată cu ajutorul rugăciunii
Încălcările legii lui Dumnezeu nu trebuie minimalizate sub nici o formă. Cei care sînt infideli faţă de partenerul de căsătorie sînt vinovaţi înaintea lui Iehova Dumnezeu‚ Iniţiatorul căsătoriei umane. Dacă îşi pierd familia‚ ei trebuie să recunoască această situaţie ca fiind o consecinţă directă a propriului lor păcat. Dacă ei doresc să-şi refacă relaţia cu Dumnezeu şi să aştepte cu încredere promisiunile pe care ni le oferă el‚ trebuie să se căiască şi să-şi schimbe complet modul de gîndire şi modul de viaţă imorală — fie că soţul îi iartă‚ fie că nu îi iartă.
Cu toate acestea‚ divorţul nu trebuie considerat ca o soluţie care trebuie adoptată automat. Aşa cum Osea a iertat-o pe Gomer‚ iar Iehova i-a iertat de nenumărate ori pe israeliţii adulteri din punct de vedere spiritual‚ partenerii conjugali nevinovaţi trebuie cel puţin să analizeze serios şi cu ajutorul rugăciunii‚ posibilitatea de a păstra legătura de căsătorie. Acesta este un mod de a arăta respect faţă de Iniţiatorul căsătoriei‚ precum şi‚ probabil‚ acordarea unei posibilităţi celor doi parteneri conjugali de a se bucura din nou de fericire în căminul lor.