Cît de pline de sens sînt rugăciunile tale?

„Am chemat din toată inima mea. Răspunde-mi, o, Iehova!“ — PSALM 119:145.

 1, 2. (a) Ce parabolă a lui Isus vorbeşte despre rugăciune? (b) Ce concluzie a tras Isus din aceste două rugăciuni, şi ce ar trebui să ne arate acest lucru?

CE FEL de rugăciuni aude Creatorul, Iehova Dumnezeu? O parabolă prezentată de Isus Cristos arată care este una dintre condiţiile fundamentale care se cer pentru ca Dumnezeu să răspundă la rugăciuni. Isus vorbeşte despre doi bărbaţi care se rugau în templul din Ierusalim. Unul era un fariseu foarte apreciat, iar celălalt, un incasator de impozite dispreţuit. Fariseul se ruga astfel: „O, Dumnezeule, îţi mulţumesc că eu nu sînt ca restul oamenilor, (. . .) şi nici ca acest încasator de impozite. Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuiala din toate lucrurile pe care le dobîndesc.“ Umilul încasator de impozite „îşi lovea pieptul zicînd: «O, Dumnezeule, fii îndurător faţă de mine, un păcătos!»“. — Luca 18:9–13.

² Comentînd aceste două rugăciuni, Isus a spus: „Omul acesta [încasatorul de impozite] a coborît la casa lui considerat mai drept decît celălalt [fariseul]; fiindcă oricine se înalţă va fi umilit, dar oricine se umileşte va fi înălţat“ (Luca 18:14). Isus a arătat în mod clar că nu este suficient să te rogi Tatălui nostru ceresc, ci că trebuie să acorzi importanţă şi stării de spirit pe care o ai cînd te rogi.

 3. (a) Menţionaţi cîteva reguli de bază care guvernează rugăciunea? (b) Ce forme îmbracă rugăciunea?

³ Într-adevăr, rugăciunea este un privilegiu preţios, important şi serios. Creştinii bine informaţi cunosc cu toţii regulile de bază care o guvernează. Rugăciunile trebuie adresate singurului Dumnezeu adevărat, Iehova. Ele trebuie să fie spuse în numele Fiului său, Isus Cristos. Pentru a fi acceptate, ele trebuie rostite cu credinţă. Da, „cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este“. De asemenea, rugăciunile trebuie să fie în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Evrei 11:6; Psalm 65:2; Matei 17:20; Ioan 14:6, 14; 1 Ioan 5:14). În sfîrşit, din exemplele scripturale aflăm că rugăciunile pot îmbrăca diferite forme: laudă, mulţumire, cerere, şi implorare. — Luca 10:21; Efeseni 5:20; Filipeni 4:6; Evrei 5:7.

Cît de pline de sens sînt rugăciunile tale?

 4. (a) Ce exemple de rugăciuni pline de sens au oferit Moise şi Iosua? (b) Ce exemple au dat David şi regele Ezechia? (c) Ce element comun au avut toate aceste rugăciuni?

⁴ Cînd ne confruntăm cu probleme serioase sau avem de luat hotărîri importante, cînd am comis păcate grave sau viaţa ne este în pericol, rugăciunile noastre devin mai serioase şi mai pline de sens. În momentul în care israeliţii s-au răzvrătit, ca urmare a relatării pesimiste a celor zece spioni infideli, Iehova i-a spus lui Moise că poporul merita să fie nimicit. Într-o rugăciune fierbinte şi plină de sens, Moise l-a implorat pe Iehova să nu îşi pună în aplicare judecata, deoarece era în joc numele său (Numere 14:11–19). Cînd israeliţii au fost învinşi de către locuitorii Aiului datorită lăcomiei lui Acan, Iosua a apelat şi el la Iehova, pentru ca El să acţioneze în favoarea numelui Său (Iosua 7:6–9). Mulţi dintre Psalmii lui David, ca de exemplu Psalmul 51, sînt rugăciuni fierbinţi adresate lui Iehova. Rugăciunea pe care regele Ezechia a rostit-o în perioada cînd Senacherib, regele Asiriei, invadase Iuda, constituie încă un exemplu excelent de rugăciune profundă, — numele lui Iehova fiind implicat şi de data aceasta. — Isaia 37:14–20.

 5. Ce alte exemple de rugăciuni pline de sens rostite de slujitorii lui Iehova avem?

⁵ Cartea Plîngeri poate fi considerată drept o rugăciune lungă şi fierbinte rostită de Ieremia în favoarea poporului său, deoarece profetul i se adresează lui Iehova de nenumărate ori (Plîngeri 1:20; 2:20; 3:40–45, 55–66; 5:1–22). Ezra şi Daniel au rostit şi ei rugăciuni pline de sens şi cu seriozitate în favoarea poporului lor, rugăciuni în care ei mărturiseau greşelile naţiunii lor şi îl rugau pe Dumnezeu să o ierte (Ezra 9:5–15; Daniel 9:4–19). Şi putem fi siguri că şi rugăciunea făcută de Iona în pîntecele peştelui uriaş a fost serioasă şi plină de sens. — Iona 2:1–9.

 6. (a) Ce exemple de rugăciuni profunde ne-a dat Isus? (b) Ce condiţie esenţială se cere pentru ca rugăciunile noastre să fie pline de sens?

⁶ Înainte de a-i alege pe cei 12 apostoli, Isus şi-a petrecut toată noaptea în rugăciune, pentru ca alegerea sa să fie în conformitate cu voinţa Tatălui său (Luca 6:12–16). În noaptea în care a fost trădat el a rostit încă o rugăciune plină de sens, care este consemnată în Ioan capitolul 17. Toate aceste rugăciuni oferă o mărturie elocventă despre frumoasele relaţii ce existau între cei care le rosteau şi Iehova Dumnezeu. Şi, fără nici o îndoială, aceasta este o condiţie esenţială de care trebuie să ţinem cont dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie pline de sens. Da, pentru ca rugăciunile pe care i le adresăm lui Iehova Dumnezeu să aibă „mare putere“ în ochii lui, trebuie ca ele să fie serioase şi pline de sens. — Iacob 5:16, Biblia Cornilescu.

Defecte datorate imperfecţiunii omeneşti

 7. Ce întrebări putem să ne punem cu privire la rugăciunile noastre?

⁷ Aşa cum s-a amintit, cînd ne aflăm într-o situaţie critică, rugăciunile noastre vor fi deosebit de serioase şi de pline de sens. Dar ce putem spune despre rugăciunile noastre de zi cu zi? Dovedesc ele că noi întreţinem relaţii strînse şi călduroase cu Iehova Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc? Cineva a făcut următoarea remarcă întemeiată: „Dacă vrem ca rugăciunile noastre să aibă un sens pentru Dumnezeu, ele trebuie să aibă un sens şi pentru noi.“ Le acordăm noi rugăciunilor atenţia pe care o merită şi veghem noi ca ele să izvorască cu adevărat din inimă?

 8. Ce defecte datorate imperfecţiunii omeneşti ar putea prezenta rugăciunile noastre?

⁸ Este uşor să permitem ca rugăciunile noastre să degenereze în aceste privinţe. Datorită înclinaţiilor imperfecte pe care le-am moştenit, inima noastră poate să ne înşele uşor, privîndu-ne rugăciunile de calităţile pe care ar trebui să le aibă (Ieremia 17:9). Dacă, de cele mai multe ori, nu ne vom face timp să reflectăm înainte de a ne apropia de Iehova, s-ar putea să ne dăm seama că rugăciunile noastre tind să devină mecanice, stereotipe şi de rutină. Poate că obişnuim să repetăm mereu aceleaşi lucruri; în acest caz trebuie să ne amintim cuvintele lui Isus referitoare la modul greşit în care se rugau „oamenii naţiunilor“ (Matei 6:7, 8). S-ar putea, de asemenea, ca rugăciunile noastre să se piardă în generalităţi, în loc să se refere la persoane sau subiecte precise.

 9. Ce alte pericole ne pot ameninţa rugăciunile, şi care este în mod sigur unul dintre motive?

⁹ Uneori poate că sîntem înclinaţi să ne rostim rugăciunile în fugă. Ţineţi însă cont de următoarea observaţie: „Dacă eşti prea ocupat ca să te rogi, înseamnă că eşti într-adevăr prea ocupat.“ Nu ar trebui să învăţăm pe de rost anumite cuvinte şi să ne mulţumim să le repetăm de fiecare dată cînd ne rugăm. Un Martor al lui Iehova nu ar trebui în nici un caz să citească rugăciunea de pe hîrtie, nici chiar atunci cînd este vorba despre o întrunire publică de proporţii mai mari. Fără îndoială, toate aceste neajunsuri se datoresc, cel puţin parţial, faptului că noi nu-l putem vedea fiziceşte pe Iehova Dumnezeu, pe Acela căruia ne rugăm. Însă nu ne putem aştepta ca lui să-i placă asemenea rugăciuni şi nici ca noi să tragem foloase de pe urma lor.

Să ne depăşim defectele

10. (a) Cum am putea lăsa să se observe o lipsă de apreciere la importanţa rugăciunii? (b) Ce exemple de rugăciune rapidă ne oferă Scripturile?

¹⁰ Dacă vom aprecia importanţa rugăciunilor pe care le rostim zilnic şi dacă vom întreţine relaţii cordiale cu Tatăl nostru ceresc, ne vom putea păzi de pericolele menţionate mai sus. Conştienţi fiind de seriozitatea ce trebuie acordată rugăciunii, să căutăm să nu ne rugăm în fugă, ca şi cum după aceea am avea de făcut ceva mult mai important. Nimic nu poate fi mai important decît a-i vorbi Suveranului universului, Iehova Dumnezeu. Evident, s-ar putea ca uneori să fim în criză de timp. De exemplu, cînd regele Artaxerxe l-a întrebat pe paharnicul său Neemia: „Ce anume încerci să obţii?“, Neemia ‘s-a rugat imediat Dumnezeului cerurilor’ (Neemia 2:4). Deoarece regele aştepta un răspuns imediat, Neemia nu a putut rosti o rugăciune lungă, dar putem fi siguri că rugăciunea lui a fost plină de sens şi că venea din inimă, căci Iehova i-a răspuns imediat (Neemia 2:5, 6). Cu excepţia unor asemenea cazuri rare, ar trebui să ne facem timp pentru rugăciune, lăsînd pentru mai tîrziu celelalte lucruri. Dacă avem tendinţa să ne rugăm în grabă, înseamnă că nu apreciem pe deplin importanţa rugăciunii.

11. De care alt pericol trebuie să ne păzim, şi ce exemplu frumos a dat Isus în această privinţă?

¹¹ Un alt pericol pe care trebuie probabil să-l evităm constă în repetarea unor generalităţi. Asemenea rugăciuni nu sînt demne de privilegiul preţios de a ne apropia de Dumnezeu. În Tatăl nostru, Isus ne oferă un frumos exemplu în acest sens. El a menţionat şapte cereri distincte: primele trei cu privire la triumful dreptăţii, a patra referitoare la necesităţile fizice zilnice, iar ultimele trei cu privire la interesele noastre spirituale. — Matei 6:9–13.

12. Ce excelent exemplu de formulare a unor cereri concrete în rugăciune ne-a dat Pavel?

¹² Apostolul Pavel ne-a dat şi el un exemplu minunat în acest sens. El le-a cerut unor creştini să se roage pentru el ‘ca să-i fie dată capacitatea de a vorbi cu toată libertatea de exprimare’ (Efeseni 6:18–20). El însuşi formula cereri tot atît de concrete în rugăciunile pe care le rostea în favoarea altora. „Şi iată ce continu să cer în rugăciunile mele“, a zis Pavel, „ca iubirea voastră să abunde din ce în ce mai mult împreună cu o cunoştinţă exactă şi un discernămînt deplin, ca să vă convingeţi de lucrurile mai importante, astfel încît să fiţi fără defect şi să nu-i faceţi pe alţii să se poticnească pînă în ziua lui Cristos, şi să vă umpleţi de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos spre gloria şi lauda lui Dumnezeu.“ — Filipeni 1:9–11.

13. Cum putem rosti rugăciuni pline de sens în legătură cu diferite aspecte ale serviciului pentru Iehova?

¹³ Da, rugăciunile noastre trebuie să trateze lucruri concrete, şi aceasta pretinde ca noi să reflectăm în legătură cu rugăciunile noastre. (Vezi Proverbe 15:28.) Cînd plecăm în lucrarea de predicare, îi putem cere lui Dumnezeu nu numai să ne binecuvînteze eforturile, ci şi să ne înzestreze cu înţelepciune, tact, amabilitate, siguranţă în vorbire sau ajutor pentru a depăşi vreo slăbiciune care ar tinde să dăuneze eficacităţii predicării noastre. În plus, i-am putea cere lui Iehova să ne îndrepte spre persoanele cărora le este foame şi sete după dreptate. Cu puţin timp înainte de a rosti o cuvîntare publică sau de a ţine o expunere la întrunirea de serviciu sau la Şcoala pentru serviciul teocratic, îl putem ruga pe Iehova să reverse din abundenţă peste noi spiritul său sfînt. De ce? Pentru a fi calmi şi echilibraţi, pentru a vorbi cu sinceritate şi convingere, din dorinţa de a onora numele lui Dumnezeu şi de a-i întări pe fraţi. De asemenea, toate aceste rugăciuni ne ajută să avem o bună stare de spirit atunci cînd vorbim.

14. Ce atitudine ar trebui să avem în legătură cu slăbiciunile noastre carnale pe care ne este greu să le învingem?

¹⁴ Avem oare vreo slăbiciune carnală care luptă împotriva spiritualităţii noastre şi pare a fi greu de învins? Ea trebuie amintită în mod special în rugăciunile noastre şi, în loc să ne descurajăm, noi trebuie să fim perseverenţi şi cu umilinţă şi ardoare, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute şi să ne ierte. În asemenea cazuri, ar trebui să ne apropiem de Iehova aşa cum un copil apelează la tatăl său atunci cînd se află într-o situaţie dificilă, neavînd importanţă de cîte ori îi vorbim lui Dumnezeu în rugăciunile noastre despre aceeaşi slăbiciune. Dacă sîntem sinceri, Iehova ne va ierta şi ne va ajuta să înţelegem că ne iartă. În asemenea împrejurări putem fi consolaţi de relatarea în care apostolul Pavel recunoaşte că el însuşi avea de învins o problemă. — Romani 7:21–25.

Cum să rostim rugăciuni pline de sens?

15. Cu ce atitudine ar trebui să ne apropiem de Iehova în rugăciune?

¹⁵ Pentru ca rugăciunile noastre să fie într-adevăr pline de sens, trebuie să ne străduim să alungăm din minte orice gînd, concentrîndu-ne asupra faptului că ne aflăm în prezenţa marelui Dumnezeu Iehova. Noi trebuie să ne apropiem de Iehova cu un respect profund, fiind conştienţi de maiestatea sa. Aşa cum Iehova i-a spus lui Moise, nici un om nu poate să-l vadă pe Dumnezeu şi să rămînă în viaţă (Exod 33:20). În conformitate cu cele subliniate de Isus în parabola sa privitoare la fariseu şi la încasatorul de impozite, noi trebuie să ne adresăm lui Iehova cu umilinţă şi modestie corespunzătoare (Mica 6:8; Luca 18:9–14). Iehova trebuie să fie pentru noi o persoană reală, iar noi trebuie să manifestăm aceeaşi atitudine ca şi Moise, care „a rămas neclintit, ca şi cum îl vedea pe Acela care este invizibil“ (Evrei 11:27). Dacă rugăciunile noastre prezintă aceste caracteristici, înseamnă că întreţinem bune relaţii cu Tatăl nostru ceresc.

16. Ce rol joacă inima în rostirea unor rugăciuni pline de sens?

¹⁶ De asemenea, rugăciunile noastre să fie pline de sens dacă ne vom apropia de Iehova cu o inimă plină de iubire şi de afecţiune faţă de el. Gîndiţi-vă, de exemplu, la recunoştinţa şi iubirea pe care psalmistul David le-a exprimat faţă de Iehova în Psalmul 23 şi 103! Fără îndoială că psalmistul întreţinea relaţii excelente cu marele său Păstor, Iehova Dumnezeu. Şi în cadrul Şcolii pentru serviciul teocratic sîntem sfătuiţi să vorbim cu căldură şi sentiment. Ar trebui să ţinem cont de acest lucru, mai cu seamă atunci cînd citim Scripturile, şi cu atît mai mult atunci cînd ne rugăm Tatălui nostru ceresc. Desigur, noi vrem să nutrim aceleaşi simţăminte ca şi David, care s-a rugat astfel: Fă-mă să cunosc propriile tale căi, o, Iehova; învaţă-mă propriile tale cărări. Fă-mă să umblu în adevărul tău şi învaţă-mă, căci tu eşti Dumnezeul meu al salvării.“ Tot atît de sugestive în ceea ce priveşte simţămintele pe care ar trebui să le nutrim sînt şi următoarele cuvinte ale unui alt psalmist: „Am chemat din toată inima mea. Răspunde-mi, o, Iehova!“ — Psalm 25:4, 5; 119:145.

17. Cum anume putem evita ca rugăciunile noastre să devină repetative?

¹⁷ Pentru ca rugăciunile noastre să continue să aibă un sens şi pentru ca să nu se repete, am face bine să le diversificăm conţinutul. Textul zilnic extras din Biblie sau o publicaţie creştină pe care tocmai am citit-o ne pot da cîteva sugestii. Tema studiilor din Turnul de veghere, discursurile publice sau cele ţinute la întrunirile sau congresele la care participăm ne pot sugera şi ele idei.

18. Ce putem face pentru ca rugăciunile noastre să devină mai pline de sens, în armonie cu declaraţiile şi exemplele biblice?

¹⁸ Pentru a putea să ne transpunem în spiritul rugăciunii şi pentru ca ea să fie mai plină de sens, este recomandabil să ne schimbăm poziţia corpului. Cu ocazia rugăciunilor publice, obişnuim să ne plecăm capul. Dar cînd rugăciunile sînt mai personale, unii găsesc că este bine să îngenuncheze în faţa lui Iehova cînd se roagă individual sau în familie, deoarece consideră că această poziţie îi ajută să adopte o atitudine de umilinţă. În Psalmul 95:6 sîntem îndemnaţi: „O, intraţi, să ne închinăm şi să ne prosternăm, să îngenunchem în faţa lui Iehova, Făuritorul nostru.“ Cu ocazia inaugurării templului lui Iehova, Solomon a îngenuncheat pentru a rosti rugăciunea, iar Daniel obişnuia să stea în genunchi pentru a se ruga. — 2 Cronici 6:13; Daniel 6:10.

19. Ce anume ar trebui să nu uite cei care au responsabilitatea de a rosti rugăciuni în public?

¹⁹ Dată fiind importanţa pe care o are rugăciunea, bătrînii ar trebui să se folosească de discernămînt atunci cînd îi aleg pe aceia care urmează să rostească rugăciunea în numele congregaţiei. Bărbaţii botezaţi care reprezintă congregaţia în rugăciune trebuie să fie slujitori creştini maturi. Rugăciunea lor ar trebui să dezvăluie relaţiile excelente pe care ei le întreţin cu Dumnezeu. Cei cărora li se acordă acest privilegiu trebuie să aibă grijă să fie bine auziţi, deoarece ei nu se roagă numai pentru ei înşişi, ci pentru întreaga congregaţie. Altminteri cum ar putea spune restul congregaţiei „Amin“ la sfîrşitul rugăciunii? (1 Corinteni 14:16). Pentru ca auditorii să poată rosti un „Amin“ plin de sens, trebuie ca ei să fie atenţi, să nu-şi lase mintea să vagabondeze şi să considere rugăciunea rostită ca şi cum ar fi a lor. Şi, în sfîrşit, încă un sfat util: deoarece aceste rugăciuni îi sînt adresate lui Iehova, ele nu ar trebui să fie folosite drept un pretext pentru a le propovădui celor prezenţi sau pentru a avansa idei pur personale.

20. Date fiind binecuvîntările pe care le aduc ascultătorilor rugăciunile pline de sens rostite cu voce tare, ce sfat am putea noi să urmăm?

²⁰ Atunci cînd rugăciunile pe care le rostim cu voce tare sînt într-adevăr pline de sens, ele constituie o binecuvîntare pentru cei care le ascultă. Prin urmare, ar fi bine ca perechile căsătorite şi familiile să se roage zilnic cel puţin o dată în comun. În acest caz, una dintre persoane, de exemplu capul familiei, va vorbi în numele întregii familii.

21. Pentru ca rugăciunile noastre să aibă într-adevăr un sens, ce anume mai este important?

²¹ Pentru ca rugăciunile noastre să aibă într-adevăr un sens, mai există un lucru căruia trebuie să-i acordăm importanţă: trebuie să fim consecvenţi în ce priveşte rugăciunile noastre. Ce înseamnă aceasta? Că trebuie să trăim în armonie cu rugăciunile noastre şi să înfăptuim lucrurile pentru care ne rugăm. Acest aspect al rugăciunii va fi examinat în articolul următor.

Cum aţi răspunde?

◼ Amintiţi cîteva rugăciuni pline de sens consemnate în Biblie.

◼ Ce neajunsuri datorate imperfecţiunii umane ar putea să prezinte rugăciunile noastre?

◼ Cum putem să înlăturăm anumite neajunsuri care ne afectează rugăciunile?

◼ Ce anume ne poate ajuta să rostim rugăciuni pline de sens?