Se contrazice Biblia?
„ESTE imposibil ca Dumnezeu să mintă“, declară Biblia (Evrei 6:18). Cum ar putea fi, aşadar, posibil ca această carte a Lui să fie plină de contradicţii flagrante şi totuşi să mai fie numită Cuvîntul lui Dumnezeu? Ar fi cu neputinţă! Atunci cum se explică asemenea contradicţii?
Nu este exclus ca într–o carte care a fost copiată şi recopiată cu mîna timp de secole şi care se cerea să fie tradusă în limbile vorbite la un moment dat, să se fi strecurat anumite variante datorate copiştilor. Însă nici una dintre acestea nu este de asemenea proporţii sau importanţă încît să pună la îndoială inspiraţia şi autoritatea Bibliei ca întreg. Printr–o examinare atentă, ceea ce pare a fi contradicţie se constată că are o explicaţie logică. Prea adesea aceia care afirmă că Biblia se contrazice nu au aprofundat ei înşişi problema, ci se mărginesc să repete părerile acelora care nu cred în Biblie sau nu vor ca ea să le îndrume viaţa. „Cînd cineva răspunde la o problemă înainte de–a asculta, aceasta este o nebunie din partea lui şi o umilire“, spune Biblia în Proverbe 18:13.
Se obiectează uneori că scriitorii Bibliei nu par să fie întotdeauna de acord, de exemplu, cu privire la cifre, la ordinea cronologică sau la formularea citatelor. Dar gîndeşte–te: Dacă le–ai cere mai multor martori oculari ai unui eveniment să scrie ce au văzut, ar coincide perfect toate relatările, atît în ce priveşte cuvintele alese, cît şi în privinţa detaliilor? Dacă aşa ar fi, nu i–ai suspecta oare că s–au înţeles între ei? În mod asemănător, Dumnezeu le–a permis scriitorilor Bibliei să–şi păstreze propriul lor stil şi limbaj, veghind ca ideile lor şi faptele importante să fie transmise cu exactitate.
Citatele din scrierile anterioare pot suferi o uşoară modificare faţă de declaraţiile originare, pentru a fi adaptate nevoilor şi obiectivelor noului scriitor, dar ele păstrează sensul şi ideea de bază. Acelaşi lucru se poate spune şi despre modul în care sînt ordonate evenimentele. Un scriitor poate urma o ordine strict cronologică, în timp ce un altul poate înşirui evenimentele potrivit legăturii lor cu ideile pe care le exprimă el. Tot la fel şi omisiunile pe care le face un scriitor pot fi în funcţie de punctul de vedere din care priveşte el lucrurile şi în funcţie de gradul de concentrare al relatării sale. De exemplu, Matei a vorbit despre doi orbi care au fost vindecaţi de către Isus, iar Marcu şi Luca nu menţionează decît unul singur (Matei 20:29–34; Marcu 10:46; Luca 18:35). Relatarea lui Matei nu le contrazice pe acelea ale lui Marcu şi Luca; ea este însă mai precisă în ce priveşte cifrele, în timp ce Marcu şi Luca îşi concentrează atenţia asupra aceluia dintre cei doi căruia Isus i–a adresat cuvîntul.
Existau, de asemenea, mai multe metode de a calcula timpul. Naţiunea iudaică utiliza două calendare: calendarul religios şi calendarul civil sau agricol. Acestea nu începeau în acelaşi moment al anului. Cînd scriitorii Bibliei care se referă la acelaşi eveniment menţionează luni sau zile diferite, lucrul acesta se poate datora, pur şi simplu, faptului că au utilizat calendare diferite. Întrucît scriitorii orientali întrebuinţau rareori fracţiunile, anii parţiali erau socotiţi ani întregi. Ei erau rotunjiţi la numărul întreg cel mai apropiat. Lucrul acesta se poate constata, de exemplu, în genealogia din Geneza capitolul 5.
Cum pot fi împăcate „contradicţiile“
Dar nu există în Biblie texte care spun exact opusul a ceea ce declară alte texte? Să examinăm cîteva dintre acele texte scripturale care au fost citate de unii scriitori ai Bibliei.
La Ioan 3:22 citim că Isus „boteza“, iar ceva mai departe, în Ioan 4:2, se spune că „nu Isus însuşi boteza“. Dar, aşa cum arată contextul, Isus era însoţit de discipolii săi şi ei erau aceia care botezau în numele său şi sub îndrumarea sa. Aceasta este o situaţie asemănătoare cu cea a unui patron şi a secretarei sale, care pot afirma că amîndoi au scris una şi aceeaşi scrisoare.
Mai există şi textul din Geneza 2:2, în care se spune că Dumnezeu s–a odihnit „de toată lucrarea sa“. În contrast cu aceasta găsim cuvintele lui Isus din Ioan 5:17 unde el spune că Dumnezeu „a continuat să lucreze pînă acum“. Dar, aşa cum rezultă din context, relatarea din Geneza arată că este vorba îndeosebi despre lucrările de creaţie materială ale lui Dumnezeu, în timp ce Isus se referea în Ioan la lucrările lui Dumnezeu care constau în a îndruma omenirea şi în a–i purta de grijă.
O altă aparentă contradicţie există între textele din Exod 34:7 şi Ezechiel 18:20. Primul pasaj afirmă că Dumnezeu avea să aducă „pedeapsa pentru eroarea taţilor asupra fiilor şi asupra nepoţilor“, în timp ce al doilea declară că „un fiu nu va purta nimic din cauza erorii tatălui“. De ce par a fi contradictorii aceste două texte? Fiindcă sînt luate în afara contextului lor. Examinează contextul şi cadrul şi va deveni evident că atunci cînd Dumnezeu a menţionat pedeapsa care avea să vină nu numai asupra taţilor, ci şi asupra fiilor şi nepoţilor, el vorbea despre ceea ce aveau să sufere israeliţii ca naţiune dacă aveau să păcătuiască împotriva lui şi să fie duşi în captivitate. Pe de altă parte, cînd el spunea că un fiu nu era considerat răspunzător de eroarea tatălui său, el vorbea despre responsabilitatea individuală.
Mai pot fi găsite diferenţe de exemplu între relatările privitoare la naşterea lui Isus consemnate la Matei 1:18–25 şi la Luca 1:26–38. Dar sînt ele cu adevărat contradictorii?
Ai citit vreodată două biografii ale unuia şi acelaşi personaj bine cunoscut? Dacă da, ai observat că biografiile diferă, fără să fie neapărat contradictorii? Adesea totul depinde de impresiile personale ale autorului sau de sursele pe care le–a consultat; apoi, mai depinde şi de ceea ce consideră el că este important de menţionat în relatarea sa, de punctul de vedere din care priveşte lucrurile, precum şi de publicul căruia îi este adresată lucrarea sa. Iată de ce relatările pentru cititorii păgîni sînt diferite de cele care îi vizează pe cititorii iudei, care deja cunoşteau şi acceptau anumite fapte.
Acestea nu sînt decît cîteva exemple de pasaje biblice care, fără o analiză atentă, par a se contrazice. Dar cînd ele sînt examinate cu grijă, ţinînd cont de context şi de punctul de vedere din care autorul priveşte lucrurile, se ajunge la concluzia că ele nu sînt deloc contradictorii, ci pur şi simplu pasaje care pretind cercetări ulterioare. Cei mai mulţi cititori nu fac acest efort indispensabil, găsind că le este mult mai uşor să spună: „Biblia se contrazice.“
Ea merită încrederea noastră
Spiritul sfînt al lui Dumnezeu le–a lăsat scriitorilor Bibliei multă libertate în modul lor de a scrie (Fapte 3:21). În felul acesta ei au putut da o imagine vie şi colorată lucrurilor pe care le–au văzut. Dar neasemănările care există între scrierile lor nu fac, în realitate, decît să accentueze credibilitatea şi veracitatea acestora, întrucît ele nu pot fi suspectate de nici o înşelătorie sau de faptul că scriitorii lor s–ar fi înţeles dinainte ce anume să scrie (2 Petru 1:16–21). Chiar dacă scriitorii au folosit metode diferite pentru a prezenta lucrurile, toţi au urmărit însă acelaşi obiectiv şi au avut acelaşi scop: de–a arăta ce va face Iehova Dumnezeu pentru a da fericire omenirii şi ce trebuie să facă oamenii, din partea lor, pentru a dobîndi aprobarea lui Dumnezeu. — Proverbe 2:3–6, 9.
Biblia este o carte care face apel la facultatea noastră de a raţiona. Ea este absolut armonioasă şi nu se contrazice. Toate cele 66 de cărţi ale sale (1 189 de capitole sau 31 173 de versete, după King James Version) merită completa noastră încredere. Da, poţi avea încredere în Biblie!
[Chenarul de la pagina 6]
Dacă găseşti vreo „contradicţie“ în Biblie, s–ar putea:
◆ să nu fi la curent cu anumite fapte istorice sau cu unele obiceiuri
◆ să nu fi luat în considerare contextul
◆ să nu fi sesizat din ce punct de vedere priveşte lucrurile scriitorul
◆ să încerci să împaci concepţiile religioase eronate cu ceea ce spune Biblia în realitate
◆ să utilizezi o traducere inexactă sau depăşită a Bibliei.
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]
Matei spune că Isus a vindecat doi orbi. Marcu şi Luca nu menţionează decît unul singur. Este aceasta o contradicţie?