A da naştere la copii în acest timp al sfîrşitului este o mare răspundere
„Conducîndu-şi într-un mod excelent copiii.“ — 1 TIMOTEI 3:12.
1. Care este dorinţa naturală a tuturor femeilor, şi cum se manifestă aceasta în copilăria lor?
INCONTESTABIL, copiii sînt o sursă de bucurie. Instinctul matern este natural, deşi la unele femei este mai puternic decît la altele. În multe ţări occidentale băieţaşii se interesează mai ales de jucăriile mecanice, în timp ce fetiţele în general preferă să se joace cu păpuşile pe care fabricanţii de jucării caută să le fabrice cît se poate mai reale. Multe fetiţe nu aşteaptă altceva decît ziua în care vor ţine în braţe nu o păpuşă, ci o mică fiinţă caldă, care gîngureşte; propriul lor copil.
Bucurii şi responsabilităţi
2. Cum trebuie să-l privească creştinii pe noul născut, şi ce trebuie să fie ei pregătiţi să facă?
2 A da naştere la copii constituie o responsabilitate ce le pretinde părinţilor să-l privească pe noul născut nu ca pe o jucărie, ci ca pe o creatură de a cărei viaţă şi viitor trebuie să dea socoteală în faţa Creatorului lor. Cînd aduc pe lume un copil, părinţii trebuie să fie pregătiţi să îşi asume o mare răspundere şi să se adapteze noii situaţii. Ei se angajează pe timp de douăzeci de ani să-i asigure hrana, îmbrăcăminte, îngrijire şi educaţie, eforturi al căror rezultat final este imprevizibil.
3. De ce Proverbe 23:24, 25 se poate aplica multor părinţi creştini?
3 Din fericire, o mulţime de părinţi creştini au crescut copii care au devenit slujitori fideli, dedicaţi lui Iehova. Unii şi-au văzut copiii crescînd şi angajîndu-se în serviciul cu timp deplin ca pionieri, misionari sau membri ai familiei Betel. Despre aceşti părinţi se poate într-adevăr spune: „Tatăl celui drept negreşit va fi bucuros; cine devine tatăl unui înţelept de asemenea se va bucura de el. Tatăl tău şi mama ta se vor bucura şi cea care ţi-a dat naştere va fi bucuroasă.“ — Proverbe 23:24, 25.
Durere pentru părinţi
4, 5. (a) Care cerinţe scripturale trebuie satisfăcute de către bătrînii şi slujitorii auxiliari care au copii? (b) În ce fel unii copii au însemnat „adversităţi“ pentru taţii lor?
4 Dar nu întotdeauna se întîmplă aşa, nici chiar pentru bătrînii care au copii. Apostolul Pavel a scris: „De aceea trebuie ca supraveghetorul să fie ireproşabil, soţ al unei singure soţii (...) să fie un om care îşi conduce în mod excelent propria sa casă, ţinîndu-şi copiii în supunere cu toată seriozitatea; (dacă într-adevăr cineva nu ştie să-şi conducă propria sa casă, cum va avea grijă de congregaţia lui Dumnezeu?)“ Apoi el adaugă: „Slujitorii auxiliari să fie soţi ai unei singure soţii, conducîndu-şi într-un mod excelent copiii şi propriile lor case.“ — 1 Timotei 3:2–5, 12.
5 Natural că bătrînii şi slujitorii auxiliari creştini nu pot fi traşi la răspundere în cazul în care copiii, odată ajunşi la majorat, refuză să îl mai slujească pe Iehova. Dar sînt răspunzători de copiii minori şi de cei majori care trăiesc încă sub acoperişul lor. Unii bătrîni şi slujitori auxiliari şi-au pierdut preţioasele privilegii de serviciu deoarece au dat dovadă de neglijenţă sau au eşuat grav în ce priveşte îndeplinirea obligaţiei scripturale de a-şi ’conduce copiii şi propriile lor case într-un mod excelent‘. Copiii le-au adus acestora mai multă durere decît bucurie. De cîte ori s-a dovedit a fi adevărat proverbul: „Un fiu stupid înseamnă adversităţi pentru tatăl său“! — Proverbe 19:13.
Taţilor, asumaţi-vă răspunderea
6. Ce întrebare ar trebui să-şi pună soţii creştini?
6 Toţi soţii creştini, fie că au vreo responsabilitate în cadrul congregaţiei, fie că nu, ar trebui să se gîndească la efectul pe care l-ar putea avea asupra spiritualităţii soţiei îndatorirea ei de îngrijire a copiiilor mici. Dacă soţia nu este tare pe plan spiritual, ce efect vor avea unul sau mai mulţi copilaşi asupra studiului ei personal şi asupra ocaziilor de a participa la lucrarea de predicare?
7. Ce li s-a întîmplat unor soţii creştine şi care a fost adesea cauza?
7 Sînt oare soţii întotdeauna conştienţi de faptul că îngrijirea unui nou-născut sau unui copil mic adesea o poate împiedica pe soţie de a profita din plin de studiul de carte al congregaţiei, de întrunirile de la Sala Regatului sau de congresele de circuit şi de district? O asemenea situaţie poate dura luni, ba chiar ani, atunci cînd copiii vin unul după altul. Sub acest aspect, prin însăşi natura lucrurilor, greutatea cade mai ales asupra mamei. Adesea s-a observat că în timp ce unii creştini fac progrese spirituale pînă acolo încît primesc sarcini în cadrul congregaţiei, soţiile lor slăbesc spiritualiceşte. De ce? Deoarece, adesea, copiii le împiedică să se concentreze la întruniri, să facă un studiu profund al Bibliei şi să aibă o suficientă participare în lucrarea de predicare. S-ar putea oare afirma că naşterea de copii s-a făcut cu simţul răspunderii atunci cînd se ajunge la asemenea situaţii?
8. Cum îşi asumă mulţi soţi o parte din sarcina de a îngriji copiii, şi ce foloase trag soţiile de pe urma acestui fapt?
8 Din fericire, nu întotdeauna se întîmplă aşa. Mulţi taţi creştini fac tot posibilul pentru a-şi asuma o parte din serioasa sarcină de îngrijire a copiilor. Ei îşi asumă pe deplin răspunderea de a veghea ca micuţii lor să păstreze linişte în timpul întrunirilor congregaţiei. Dacă micuţii lor încep să plîngă sau copiii mai mari sînt neastîmpăraţi, ei nu vor ezita să îi ducă afară pentru a le administra disciplinarea potrivită. De ce trebuie întotdeauna ca mama să fie aceea care să piardă o parte din întrunire? Acasă, soţii atenţi ajută soţiilor lor să-şi termine treburile şi să culce copiii şi astfel, atît soţul cît şi soţia se pot aşeza şi se pot concentra în linişte asupra lucrurilor spirituale.
9. Care este dovada faptului că cei mici nu constituie întotdeauna o piedică?
9 Atunci cînd într-o congregaţie lucrurile sînt bine organizate, mamele tinere care au copii mici pot îndeplini serviciul de pionier auxiliar. Unele sînt chiar pioniere permanente. Astfel, copiii nu sînt întotdeauna o piedică. Mulţi părinţi creştini dau dovadă de un excelent spirit de pionierat.
Fără copii, dar fericiţi
10. Ce au hotărît unele cupluri căsătorite şi ce binecuvîntări au obţinut?
10 Unele cupluri tinere au hotărît să nu aibă copii. Deşi instinctul matern al soţiilor este tot atît de pronunţat ca şi al celorlalte femei, ele au hotărît, cu acordul soţilor lor, să nu aibă copii, pentru a se putea dedica serviciului lui Iehova cu timp deplin. Multe cupluri efectuează serviciul de pionier sau misionar. Anii care au trecut trezesc în inimle lor un sentiment de recunoştinţă. Este adevărat că ei nu au copii, dar au născut, ca să ne exprimăm astfel, noi discipoli care au continuat să i se închine cu fidelitate lui Iehova. Aceşti ’adevăraţi fii în credinţă‘ nu vor uita niciodată cine le-a adus „Cuvîntul lui Dumnezeu“. — 1 Timotei 1:2; Efeseni 1:13; compară şi 1 Corinteni 4:14, 17; 1 Ioan 2:1.
11. (a) Unde îi slujesc lui Iehova multe cupluri căsătorite care nu au copii, şi de ce nu regretă ele lucrul acesta? (b) Ce text scriptural se poate aplica tuturor cuplurilor căsătorite care nu au copii ’din consideraţie pentru regat‘?
11 În întreaga lume, multe cupluri căsătorite care au renunţat la bucuria de a fi tată sau mamă i-au putut sluji lui Iehova în lucrarea din cadrul circuitelor, districtelor, sau de la Betel. Şi ei privesc plini de satisfacţie spre viaţa petrecută pentru a-l sluji pe Iehova şi pe fraţii lor în aceste privilegii speciale. Ei nu regretă. Deşi nu au avut bucuria de a aduce pe lume copii, ei au avut o parte importantă la promovarea intereselor Regatului în diferite domenii. Tuturor acestor cupluri rămase fără copii „din consideraţie pentru regat“, li se aplică în mod sigur cuvintele: „Căci Dumnezeu nu este nedrept, astfel încît să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o faţă de numele său prin faptul că le-aţi slujit celor sfinţi şi continuaţi să le slujiţi.“ — Matei 19:12; Evrei 6:10.
O problemă personală
12. (a) De ce naşterea de copii este un privilegiu extraordinar? (b) În ce timpuri era naşterea de copii o sarcină primită de la Dumnezeu?
12 Aşa cum am văzut în studiul precedent, naşterea de copii este un dar de la Dumnezeu (Psalm 127:3). Este un privilegiu extraordinar pe care creaturile spirituale ale lui Iehova nu îl au (Matei 22:30). Au existat timpuri în care naşterea de copii făcea parte din lucrarea lui Iehova încredinţată slujitorilor săi de pe pămînt. Astfel au stat lucrurile cu Adam şi Eva, precum şi cu supravieţuitorii Potopului (Geneza 1:28; 9:1). Voinţa lui Iehova era ca fiii lui Israel să devină numeroşi prin intermediul naşterii de copii. — Geneza 46:1–3; Exod 1:7, 20; Deuteronom 1:10.
13, 14. (a) Ce se poate spune despre naşterea de copii astăzi, şi ce critici ar fi nepotrivite? (b) Deşi faptul de a avea copii în acest timp final este o problemă personală, ce sfat se dă?
13 Astăzi naşterea de copii nu face parte din lucrarea pe care Iehova i-a încredinţat-o poporului său, însă ea este un privilegiu pe care el îl acordă celor căsătoriţi dacă ei doresc lucrul acesta. Astfel, cuplurile creştine care doresc să aibă copii, precum şi cele care nu doresc să aibă, nu trebuie criticate.
14 Aşadar, a avea sau nu copii în acest timp al sfîrşitului este o problemă de ordin personal şi fiecare cuplu trebuie să decidă pe cont propriu. Cu toate acestea, de vreme ce „timpul care a mai rămas s-a scurtat“, cuplurile căsătorite ar face bine dacă ar cîntări cu grijă în rugăciune avantajele şi dezavantajele naşterii de copii în timpurile de acum (1 Corinteni 7:29). Cei care decid să aibă copii trebuie să fie pe deplin conştienţi nu numai de bucuriile pe care le aduce cu sine naşterea de copii, ci şi de responsabilităţile pe care le implică aceasta, precum şi de problemele ce pot să apară atît în ceea ce îi priveşte pe ei, cît şi pe copiii cărora le dau naştere.
Cînd copilul nu este aşteptat
15, 16. (a) Ce atitudine trebuie evitată în cazul unei sarcini neaşteptate, şi de ce? (b) Cum trebuie considerat fiecare copil şi ce răspundere implică lucrul acesta?
15 Unii ar putea spune: ’Toate acestea sînt foarte bune, dar ce să faci atunci cînd copilul vine pe neaşteptate?‘ Lucrul acesta li s-a întîmplat multor cupluri căsătorite care îşi dădeau perfect seama de faptul că acum nu este momentul ideal pentru a da naştere la copii. Unele dintre acestea au slujit cu timp deplin ani de zile. Cum ar trebui privită sosirea noului însă neaşteptatului membru al familiei?
16 Acum întră în joc responsabilitatea părintească. Este adevărat că o sarcină poate fi neaşteptată, însă părinţii creştini nu vor considera copilul ce sa va naşte ca pe ceva nedorit. Orice schimbare ar cauza naşterea acestuia în viaţa lor, natural că ei nu îl vor urî. În definitiv, ei sînt răspunzători de conceperea lui. Acum, din moment ce copilul există, ar trebui să accepte situaţia lor schimbată, ştiind că, într-un fel sau altul, „timpul şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi“ (Ecleziast 9:11). Cu sau fără voia lor, ei au luat parte la un act creator al cărui autor este Iehova Dumnezeu. Ei vor trebui să îl accepte pe copil ca pe un lucru sacru dat lor spre păstrare şi să-şi asume plini de iubire răspunderea de ’părinţi în unitate cu Domnul‘! — Efeseni 6:1.
„Faceţi totul în numele Domnului“
17. Ce sfat le-a dat apostolul Pavel colosenilor, şi cum poate fi el urmat astăzi?
17 Exact înainte de a da sfaturi cu privire la probleme familiale, apostolul Pavel a scris: „Orice faceţi în cuvînt sau în lucrare, faceţi totul în numele Domnului Isus, mulţumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin el“ (Coloseni 3:17–21). În orice situaţie s-ar afla, creştinul ar trebui să îi fie recunoscător lui Dumnezeu şi să profite de situaţia respectivă pentru a face „totul în numele Domnului“.
18, 19. (a) Cum pot creştinii necăsătoriţi şi cuplurile fără copii să facă ’totul în numele Domnului‘? (b) Cum trebuie să-şi considere părinţii creştini copiii, şi ce obiectiv trebuie să-şi fixeze ei?
18 Creştinul sau creştina care a hotărît să nu se căsătorească îşi va folosi propria libertate nu pentru satisfacerea propriilor dorinţe, ci pentru a lucra „din tot sufletul ca pentru Iehova“, dacă este posibil într-una din formele serviciului cu timp deplin (Coloseni 3:23; 1 Corinteni 7:32). Tot la fel, cuplul căsătorit care decide să nu aibă copii nu se va folosi în mod egoist, „din plin de lume“, ci va rezerva serviciului Regatului cea mai mare parte posibilă din viaţa sa. — 1 Corinteni 7:29–31.
19 Cît despre părinţii care au copii, ei trebuie să-şi accepte calitatea de tată sau mamă într-un mod plin de răspundere. Nicidecum nu-şi vor considera copilul ca fiind o piedică în serviciul lui Iehova, ci, dimpotrivă, ca pe o sarcină specială. Ce înseamnă lucrul acesta? Cînd un creştin dedicat găseşte pe cineva care manifestă interes faţă de adevăr, el începe cu persoana respectivă un studiu biblic pe care îl va ţine cu regularitate. Odată început acest studiu, Martorul îl va ajuta cu amabilitate pe cel interesat să progreseze spiritualiceşte. Exact acelaşi lucru trebuie să facă un creştin atunci cînd este vorba despre propriii săi copii. Pentru a ajuta un copil să obţină o creştere spirituală şi să înveţe a-l iubi pe Creatorul său este necesar un studiu biblic ţinut cu regularitate, echilibrat şi început cît mai de timpuriu posibil (2 Timotei 3:14, 15). În plus, părinţii vor fi atenţi să dea un bun exemplu de conduită creştină şi acasă, aşa cum fac la Sala Regatului. Ori de cîte ori va fi posibil ei îşi vor asuma răspunderea să-i instruiască în serviciul de teren. Astfel, în afară de a predica altor adulţi, părinţii vor căuta, cu ajutorul lui Iehova, să facă discipoli din propriii lor copii. — Matei 28:19.
Copiii pe parcursul ’necazului cel mare‘
20. (a) La ce ne putem aştepta, şi ce dificultăţi a prevestit Isus? (b) Ce legătură au cuvintele lui Isus cu faptul de a creşte copii în timpul sfîrşitului?
20 În faţă ne stă un necaz atît de mare „cum n-a mai survenit de la începutul lumii pînă acum, nu, şi nici nu va mai surveni“ (Matei 24:21). Vor fi timpuri grele atît pentru adulţi cît şi pentru copii. În profeţia sa despre încheierea prezentului sistem de lucruri, Isus a profeţit că adevărul creştin va dezbina familiile. El a declarat: „În afară de aceasta, frate va da la moarte pe frate şi tatăl pe copil şi copiii se vor scula împotriva părinţilor şi îi vor da la moarte“ (Marcu 13:12). Evident, aşadar, faptul de a creşte copii în timpul sfîrşitului nu va însemna întotdeauna bucurie. Lucrul acesta ar putea aduce cu sine mari dureri, deziluzii şi chiar pericole, aşa cum reiese din cuvintele lui Isus citate mai înainte.
21. (a) Chiar dacă sînt realişti, de ce părinţii nu ar trebui să fie exagerat de îngrijoraţi în ceea ce priveşte viitorul? (b) Ce speranţă pot ei să nutrească pentru ei şi pentru copiii lor?
21 Dar chiar dacă sînt realişti în privinţa greutăţilor ce îi aşteaptă, cei care au copii nu trebuie să fie exagerat de îngrijoraţi în ce priveşte viitorul. Dacă ei înşişi rămîn fideli şi fac tot posibilul pentru a-şi creşte copiii „în disciplina şi îndemnul serios al lui Iehova“, ei pot avea convingerea că toţi copiii lor ascultători vor primi favoarea lui Iehova. (Efeseni 6:4; compară şi 1 Corinteni 7:14.) Ca membri ai ’marii mulţimi‘, atît părinţii cît şi copiii lor pot spera să supravieţuiască „marelui necaz“. Cînd aceşti copii vor creşte şi vor deveni slujitori loiali ai lui Iehova, ei îi vor fi veşnic recunoscători lui că au avut părinţi conştienţi de marea lor responsabilitate. — Apocalips 7:9, 14; Proverbe 4:1, 3, 10.
Întrebări recapitulative
◼ Ce program pe termen lung comportă naşterea unui copil?
◼ De ce unii bătrîni şi slujitori auxiliari şi-au pierdut privilegiile?
◼ Ce factori ar trebui să ia soţul creştin în considerare cu privire la consecinţele unei gravidităţi asupra soţiei sale?
◼ Ce anume demonstrează că un cuplu creştin căsătorit poate să rămînă fără copii şi totuşi să fie fericit?
◼ Cum trebuie să considere părinţii naşterea unui copil, şi de ce nu trebuie să fie ei exagerat de îngrijoraţi cu privire la viitor?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]
Taţii îşi pot asuma răspunderea de a veghea ca micuţii lor să păstreze linişte în timpul întrunirilor