Proclamatorii Regatului relatează

Iehova i–a binecuvîntat pentru ataşamentul lor ferm faţă de legea sa

ÎNTR–O ţară din Orientul Mijlociu un bărbat repara o spărtură de la marginea drumului cînd o maşină l–a lovit pe băieţelul său de patru ani, şi apoi a dispărut. Tatăl s–a apropiat spre cel mai apropiat spital împreună cu soţia sa care ţinea copilul pe genunchi. De acolo au fost îndrumaţi însă spre un alt spital aflat la o distanţă de 25 km. Medicul a stabilit că băieţelul avea o hemoragie internă şi că avea nevoie de operaţie şi de transfuzie de sînge. Alţi opt medici au fost de acord cu aceasta. Cunoscînd însă legea lui Dumnezeu cu privire la transfuziile de sînge, părinţii au refuzat acest lucru. Medicul i–a ameninţat: „Aveţi doar cinci minute ca să vă decideţi, în caz contrar nu ne vom mai atinge de copil chiar dacă aţi fi de acord după aceea cu transfuzia de sînge.“ În acest imp, stomacul copilului continua să se umfle în mod alarmant.

Fratele acestui om, care nu este Martor, a încercat atunci să–l influenţeze pe tatăl copilului ca să permită transfuzia de sînge. El i–a spus: „Te rog, consideră că acest copil nu este al tău, ci al meu. Fiindcă pe tine te nelinişteşte conştiinţa, îmi voi asuma eu răspunderea. Tot eu voi plăti spitalului cheltuielile pentru ca să i se acorde copilului sîngele necesar. Acesta este singurul tău copil!“ Deşi aceste presiuni nu au fost uşor de suportat, totuşi părinţii au păstrat o poziţie fermă.

Ei au luat băiatul şi au plecat în căutarea unui alt spital dar s–au rătăcit pe drum. Observînd din întîmplare indicatorul unui alt spital, s–au îndreptat spre acesta, cu toate că nu era spitalul căutat. După ce au examinat băiatul, medicul a spus: „Stomacul umflat al copilului nu este neapărat un semn al unei hemoragii interne. Să–l lăsăm să doarmă, iar mîine vom face analizele necesare pentru a constata cauza.“ Examinările au demonstrat că nu era vorba de o hemoragie, ci că umflarea stomacului se datora şocului accidentului. Nu era deci necesară nici o operaţie. Medicul a precizat chiar că operaţia ar fi putut fi foarte periculoasă pentru copil. „Îi mulţumim lui Iehova pentru salvarea copilului nostru“, spun aceşti părinţi, „şi pentru că ne–a îndreptat spre spitalul potrivit şi spre medicul potrivit.“

Care au fost repercusiunile acestor evenimente cu zece ani mai tîrziu? Tatăl relatează: „Fratele meu, care a încercat să mă influenţeze pe cînd eram la spital, a început să aprecieze poziţia noastră şi a recunoscut că Iehova ne condusese în acea situaţie. În felul acesta i–a fost trezit interesul pentru adevăr, l–a acceptat şi a fost botezat, iar în prezent este bătrîn în congregaţia sa. Soţia şi copiii lui slujesc împreună cu el lui Iehova, cu tot zelul. Alţi doi fraţi ai mei sînt la adevăr împreună cu familia lor; unul dintre ei fiind slujitor auxiliar. Tatăl meu, si mama au fost botezaţi recent în pofida vîrstei lor înaintate. Astfel, cu toate că a fost vorba de o situaţie greu de suportat pentru mine şi soţia mea, datorită acestei situaţii, aproximativ 30 de membri ai familiei mele au acceptat adevărul; unii sînt deja botezaţi şi slujesc în calitate de bătrîni şi slujitori auxiliari. Alţii se pregătesc pentru botez. Fiul meu, care are acum 14 ani, este un vestitor sănătos şi plin de zel şi se pregăteşte de asemenea să fie botezat. Cît de recunoscători îi sîntem lui Iehova, atît eu cît şi soţia mea, pentru că ne–a ajutat să luăm decizia corectă în armonie cu legea sa consemnată în Fapte 15:29!“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

„Să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor şi de la sînge“