Să manifestăm încredere în Iehova prin practicarea lucrurilor învăţate

„Încrede–te în Iehova şi fă binele; locuieşte pe pămînt şi acţionează cu fidelitate.“ — PSALM 37:3.

 1, 2. (a) Care trebuie să fie rezultatul dorit al studiului individual? (b) Ce ilustrare face Iacob şi este privirea descrisă de el doar o privire trecătoare?

STUDIEREA Cuvîntului lui Dumnezeu nu se face doar pentru o bucurie personală. Acest studiu trebuie să fie un mijloc de a cultiva încrederea în Iehova (Proverbe 3:1–5). Cuvintele de mai sus ale psalmistului arată că încrederea în Dumnezeu, la rîndul ei, îl îndeamnă pe cel care o manifestă ‘să facă binele’.

² Iacob ne–a îndemnat astfel: „Deveniţi (...) oameni care practică cuvîntul şi nu numai ascultători, înşelîndu–vă prin raţionamente false. Fiindcă, dacă cineva este ascultător al cuvîntului şi nu o persoană care [îl] practică, acesta se aseamănă cu un om care îşi priveşte faţa naturală într–o oglindă. Căci el se priveşte şi se duce şi uită imediat ce fel de om este el“ (Iacob 1:22–24). Deci, acţiunea aceasta de a se uita la sine nu avea să fie doar o privire trecătoare. Cuvîntul grecesc pentru „a privi“, care este folosit aici, „semnifică acţiunea minţii în ce priveşte perceperea anumitor fapte referitoare la un lucru“. — An Expository Dictionary of New Testament Words, de W.E. Vine; compară Fapte 7:31, Kingdom Interlinear Translation.

 3. Cum ar putea un om care se priveşte în oglindă să uite repede ce fel de om este el?

³ Imaginează–ţi deci un om care se priveşte scrutător în oglindă şi găseşte poate că imaginea reflectată nu este prea atrăgătoare. S–ar putea ca el să vadă o bărbie dublă care ar proveni din mîncare şi băutură în exces, pungi sub ochi, care se datoresc nesomnului, şi riduri pe frunte din cauza grijilor permanente. Faţă în faţă cu sine însuşi, el se hotărăşte să opereze schimbări care ar fi trebuit să fie făcute mult mai devreme, cu privire la obiceiurile sale şi modul său de viaţă. Apoi, „el se duce“. Simţindu–se bine, fără a mai avea în faţă imaginea sa stînjenitoare, el „uită imediat“, dar nu atît felul cum arată, ci „ce fel de om este el“, şi hotărîrea lui de a face schimbări este anulată.

 4. Cum se aplică ilustrarea lui Iacob la studiul pe care îl facem asupra Scripturilor?

⁴ În mod asemănător, poate că tu studiezi sîrguincios Biblia. Dar cum reacţionezi tu la ceea ce vezi în oglinda Cuvîntului lui Dumnezeu? Cînd cusururile şi petele spirituale sînt reflectate în imagine, îţi produc doar o îngrijorare de moment, sau iei o hotărîre fermă de a corecta defectele? Iacob a adăugat: „Dar cel care îşi adînceşte privirea în legea perfectă care aparţine libertăţii şi perseverează în ea, omul acesta, întrucît a devenit nu un ascultător uituc, ci o persoană care face lucrarea, va fi fericit practicînd–o“ (Iacob 1:25). Psalmistul s–a rugat astfel: „Instruieşte–mă o, Iehova, pe calea regulamentelor tale, ca să le respect pînă la capăt.“ — Psalm 119:33.

Ce spun practicile noastre despre noi?

 5. (a) Ce spun practicile noastre despre noi? (b) Ce soartă îi aşteaptă pe cei care „practică ce este dăunător“?

⁵ De fapt, ceea ce facem sau practicăm dovedeşte ceea ce sîntem în interior. Şi, mai devreme sau mai tîrziu, o persoană îşi dezvăluie ‘eul secret’ prin practicile fie bune fie rele (Psalm 51:6). Solomon a spus: „Prin practicile lui face un băiat să se recunoască dacă activitatea sa este curată şi integră“ (Proverbe 20:11). Lucrul acesta a fost valabil cu privire la Iacob şi Esau, cînd erau adolescenţi. Pe măsură ce timpul trecea, practicile lui Esau au făcut ca lipsa lui de apreciere faţă de lucrurile spirituale să devină evidentă (Geneza 25:27–34; Evrei 12:16). Lucrul acesta a fost valabil şi cu privire la mii de oameni care pretindeau că se încred în Iehova, dar care s–au dovedit a fi ceea ce Biblia numeşte „cei care practică ce este dăunător“ (Iov 34:8). Psalmistul a scris astfel: „Cînd încolţesc cei răi ca vegetaţia şi înfloresc toţi cei care practică ce este dăunător, este ca să fie nimiciţi pentru totdeauna.“ — Psalm 92:7.

 6. De ce este imperios necesar ca să ne facem evidentă acum încrederea noastră în Iehova?

⁶ Numărul celor răi este în creştere, şi nimicirea lor va veni în curînd (Proverbe 10:29). Este deci imperios necesar să facem evidentă încrederea noastră în Iehova prin practicarea a ceea ce învăţăm. „Menţineţi–vă conduita excelentă printre naţiuni“, ne îndeamnă Petru (1 Petru 2:12). Care ar fi deci unele domenii în care am putea face îmbunătăţiri?

Legăturile noastre cu ceilalţi oameni

 7. De ce trebuie să fim precauţi în ceea ce priveşte legăturile noastre cu „cei din afară“?

⁷ Un domeniu ar fi cel al modului în care întreţinem legături cu ceilalţi oameni. Proverbe 13:20 ne previne astfel: „Celui care are legături cu cei stupizi îi va merge rău“. Întrucît nu au aplicat acest sfat inspirat, unii şi–au permis să ajungă la relaţii foarte strînse cu colegii lumeşti de la locul de muncă şi de la şcoală. Astfel, un frate căsătorit s–a angrenat într–o conduită necurată cu o femeie de la locul său de muncă. De asemenea, el i–a însoţit pe colegii săi de muncă în excursii şi la cîrciumile din oraşul în care locuia. Bineînţeles că noi trebuie să ‘continuăm să umblăm cu înţelepciune faţă de cei din afară’. — Coloseni 4:5.

 8. Cum ar putea unii dintre noi să–şi îmbunătăţească relaţiile pe care le întreţin cu fraţii lor creştini?

⁸ Dar ce putem spune despre legăturile noastre cu fraţii creştini? Să presupunem, de exemplu, că datorezi bani unui frate. Ai putea să întîrzii fără temei achitarea sumei, gîndindu–te că, întrucît fratele respectiv pare să fie bine situat, tu ai nevoie de bani mai mult decît are el? În Psalmul 37:21 se spune: „Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi.“ Sau dacă eşti patron, aplici principiul „lucrătorul îşi merită salariul“, cînd trebuie să–i plăteşti pe angajaţii Martori? (1 Timotei 5:18). În ceea ce priveşte propriile sale relaţii cu alţii, Pavel a putut să spună: „Noi ne–am condus în lume şi în mod cu totul deosebit faţă de voi, cu sfinţenie şi cu sinceritate sfîntă.“ — 2 Corinteni 1:12.

Imbrăcăminte şi pieptănătură modestă

 9. Ce tendinţă în privinţa îmbrăcăminţii şi pieptănăturii au observat unii bătrîni?

⁹ Un supraveghetor itinerant din Germania Federală i–a descris pe unii creştini localnici ca fiind „generaţia care umblă în tenişi“, datorită ţinutei lor exagerat de lejere la întruniri. Filiala respectivă a adăugat, de asemenea, că deşi „marea majoritate a fraţilor noştri se îmbracă cu modestie“, unele persoane care asistă la întruniri „sînt pur şi simplu dezordonate“. Dintr–o altă ţară, ni se relatează, de asemenea, că „lipsa igienei personale constituie o problemă aici (...) Unii fraţi nu poartă haine curate. Cînd se duc la întruniri sau în serviciul de teren, ei merg nepieptănaţi şi murdari.“ Cît de important este ca slujitorii lui Iehova să fie îngrijiţi şi curaţi sub toate aspectele. — 2 Corinteni 7:1.

10. (a) Ce principiu trebuie să ne îndrume la alegerea îmbrăcăminţii şi a pieptănăturii? (b) Cînd ar putea fi potrivite sfaturile, şi cum ar trebui să reacţionăm la ele?

¹⁰ Noi trebuie să ne ‘îmbrăcăm cu modestie, cu decenţă şi cu bună cuviinţă’ îndeosebi cînd sîntem angajaţi în activităţi de ordin spiritual (1 Timotei 2:9, New International Version). Esenţa o constituie nu faptul dacă o anumită vestimentaţie este foarte la modă, ci dacă ea este adecvată pentru acela care se pretinde a fi slujitor al lui Dumnezeu (Romani 12:2; 2 Corinteni 6:3). Hainele strînse pe corp sau cele exagerat de lejere pot să diminueze valoarea mesajului pe care îl transmitem. Acele modele de îmbrăcăminte care în mod flagrant şi deliberat conferă bărbaţilor o notă de feminitate sau femeilor o notă bărbătească sînt în mod categoric inadecvate. (Compară Deuteronom 22:5.) Desigur, obiceiurile locale variază în funcţie de vreme, cerinţele specifice profesiei ş.a.m.d., astfel încît congregaţia creştină nu elaborează reguli fixe care să corespundă necesităţilor fraţilor de pe întreg pămîntul. Nici bătrînii nu trebuie să îşi impună gusturile personale asupra turmei. Totuşi, dacă pieptănătura unui vestitor al Regatului deranjează în general congregaţia sau pune în umbră serviciul teocratic, trebuie să se dea sfaturi într–un mod amabil. Aţi vrea să reacţionaţi la aceste sfaturi în mod umil, manifestînd încredere în Iehova? — Evrei 12:7.

Să ne încredem în Dumnezeu care furnizează lucrurile necesare celor care caută Regatul

11. Cum s–au lăsat unii antrenaţi în goana după lucruri materiale, şi de ce este această atitudine lipsită de înţelepciune?

¹¹ „Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea sa şi toate celelalte lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:33). Ce trist este cînd unii nu dau ascultare acestor cuvinte! Acceptînd cu ochii închişi mitul securităţii materiale, ei caută cu febrilitate bogăţie, instruire laică şi profesiuni lumeşti, ‘punîndu–şi încrederea în mijloacele lor de existenţă’ (Psalm 49:6). Solomon ne avertizează astfel: „Nu trudi ca să obţii bogăţii. (...) Ai făcut ca ochii tăi să–şi arunce privirea asupra ei, cînd ea nu este nimic? Căci, fără îndoială, ea îşi face aripi ca cele ale unui vultur şi îşi ia zborul spre ceruri.“ — Proverbe 23:4, 5.

12. Cum ‘se străpung singuri, peste tot, cu multe dureri’, cei care caută să se îmbogăţească?

¹² În plus, apostolul Pavel ne avertizează: „Căci iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare şi, alergînd după această iubire, unii s–au abătut de la credinţă şi s–au străpuns singuri, peste tot, cu multe dureri“ (1 Timotei 6:10). Într–un interviu apărut în publicaţia U.S. News and World Report, dr. Douglas LaBier a spus că mulţi tineri şi tinere care caută să se îmbogăţească, „acuză sentimente de insatisfacţie, nelinişte, deprimare, gol sufletesc, paranoia, precum şi o întreagă gamă de suferinţe fizice ca: dureri de cap, dureri de spate, afecţiuni gastrice, insomnii, probleme de alimentaţie“.

13. De ce cel mai bun lucru este să fim mulţumiţi cu „hrană şi îmbrăcăminte“?

¹³ Cei care au încrederea că Iehova le va furniza cele necesare vieţii sînt scutiţi de multe dureri şi nelinişti. Este adevărat că a te mulţumi doar cu „hrană şi îmbrăcăminte“ poate însemna un nivel de trai mai modest (1 Timotei 6:8). Dar, „lucrurile de valoare nu vor fi de nici un folos în ziua mîniei“ (Proverbe 11:4). Pe lîngă aceasta, cînd ne intensificăm serviciul pentru Iehova, sîntem consideraţi demni de a primi „binecuvîntarea de la Iehova“, care „îmbogăţeşte şi el nu îi adaugă nici o durere“. — Proverbe 10:22.

‘Căutaţi pacea şi urmăriţi–o’

14, 15. (a) Ce fel de controverse au tulburat uneori pacea congregaţiilor? (b) Cum se poate urmări pacea cînd apar neînţelegeri?

¹⁴ Un alt mod de a ne manifesta încrederea în Iehova este să ‘căutăm pacea şi să o urmărim’ în mijlocul fraţilor noştri de credinţă (1 Petru 3:10–12). Însă uneori se permite ca problemele minore să devină o sursă de certuri amare între fraţi, de exemplu: zugrăvirea sălii Regatului, modificarea teritoriilor repartizate congregaţiei, stabilirea locurilor pentru ţinerea studiului de carte, împărţirea stocului de reviste şi literatură, or, în unele cazuri, în loc ca neînţelegerile personale sau cele referitoare la afaceri să se reglementeze în spiritul sfatului enunţat în Matei 18:15–17, fraţii au încetat să–şi mai vorbească sau au tulburat congregaţia cu disputele dintre ei.

¹⁵ Iacob spune următoarele: „Sămînţa rodului dreptăţii este semănată în condiţii paşnice“ (Iacob 3:18). Aşadar, în interesul păcii, să cedaţi în faţa gusturilor sau părerilor altora, renunţînd chiar la drepturile personale. (Compară Geneza 13:5–12.) De exemplu, dacă două congregaţii folosesc aceeaşi sală a Regatului, o congregaţie să nu adopte poziţia că ea „ar fi proprietara“ sălii şi că ar avea autoritatea să impună celeilalte congregaţii orele de întrunire sau alte probleme. Respectul reciproc şi cooperarea trebuie să fie aici factori predominanţi.

16. Ce valoare are respectarea ordinii teocratice în familie şi în congregaţie?

¹⁶ Multe divergenţe pot fi evitate dacă recunoaştem pur şi simplu ordinea teocratică şi nu ne amestecăm în lucruri care nu sînt de competenţa noastră (1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:22–27). Cînd soţiile respectă dorinţele soţilor lor, copiii ordinele părinţilor şi slujitorii auxiliari îndrumările primite de la bătrîni, acţiunile lor contribuie la „creşterea [congregaţiei] pentru edificarea [ei înşişi] în iubire“ (Efeseni 4:16). Chiar cînd aceste cerinţe sînt îndeplinite, soţii, părinţii şi bătrînii dau uneori greş (Romani 3:23). Dar răzvrătirea, murmurarea sau împotrivirea la îndrumările care au o motivaţie bună, pot oare să îmbunătăţească situaţia? Este cu mult mai bine să ne păstrăm locul pe care ni l–a repartizat Dumnezeu şi să căutăm pacea! 

Să ne străduim din răsputeri în serviciul de teren

17. (a) Ce motive invocă unii pentru faptul că au o participare pur simbolică la lucrarea de predicare? (b) Cum i–a încurajat Isus pe creştini să reacţioneze la presiunile timpului actual?

¹⁷ Pentru mulţi însă, sarcina cea mai grea este îndeplinirea îndatoririi de a predica vestea bună (Matei 24:14; 28:19, 20). Unii nu au decît o participare minimă la serviciul de teren, argumentînd, poate, că presiunile generate de cîştigarea existenţei şi de întreţinerea unei familii îi împiedică să facă mai mult. Se înţelege că presiunile ‘zilelor din urmă’ sînt foarte mari (2 Timotei 3:1). Însă Isus ne–a prevenit, spunîndu–ne să nu ne lăsăm ‘îngreunaţi de îngrijorările vieţii’. Cînd condiţiile se înrăutăţesc, creştinii ‘trebuie să se îndrepte şi să–şi ridice capul’ (Luca 21:28, 34). Una dintre cele mai bune modalităţi de a ‘sta ferm’ împotriva atacurilor lui Satan este să avem „picioarele încălţate cu echipamentul veştii bune a păcii“, adică să participăm cu regularitate la predicare! — Efeseni 6:14, 15.

18. Care ar putea fi motivul pentru care unii se reţin de a avea o participare deplină la lucrarea de predicare?

¹⁸ În timpul lui Pavel, mulţi creştini, cel puţin în unele congregaţii, ‘îşi căutau propriile lor interese, nu pe cele ale lui Cristos Isus’ (Filipeni 2:21). S–ar putea ca lucrul acesta să fie valabil şi pentru unii din mijlocul nostru? Poate că ei nu consideră acţiunea de căutare a Regatului la fel ca omul acela care a găsit o „perlă de mare valoare“ pentru care el era dispus să facă orice sacrificiu (Matei 13:45, 46). Cedînd în faţa intereselor personale, ei adoptă calea minimei rezistenţe şi efectuează doar un serviciu simbolic. Nu uitaţi totuşi că iubirea de Iehova şi de semeni este aceea care îi motivează pe adevăraţii creştini să predice, chiar dacă începerea unei discuţii cu persoane necunoscute este împotriva înclinaţiilor noastre fireşti. — Matei 22:37–39.

19. De ce îi displac lui Iehova eforturile căldicele şi cum am putea să evaluăm serviciul pe care îl efectuăm în mod individual pentru el?

¹⁹ Dacă nu ne simţim îndemnaţi să predicăm, atunci iubirea faţă de Iehova şi încrederea noastră în el nu sînt decît nişte noţiuni teoretice. David i–a adresat lui Solomon următorul îndemn: „Cunoaşte–l pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte–l cu o inimă completă (...), fiindcă Iehova cercetează toate inimile şi discerne orice înclinaţie a gîndurilor“ (1 Cronici 28:9). Iehova nu poate fi înşelat prin eforturi căldicele. Chiar şi participarea cu regularitate la serviciul de teren nu îl satisface dacă îi oferim doar o activitate simbolică a ceea ce am putea face dacă ne–am ‘strădui din răsputeri’ (Luca 13:24). Aşadar, fiecare creştin trebuie să facă o evaluare sinceră a participării lui la serviciul de teren şi să–şi pună următoarea întrebare: ‘Fac eu într–adevăr tot ceea ce pot?’ Poate că în această privinţă trebuie să facem o replanificare a priorităţilor.

Exemplele altora ne îndeamnă să ‘facem binele’

20. De ce este potrivit să examinăm exemplele bune date de colaboratorii noştri creştini?

²⁰ Serviciul nostru pentru Dumnezeu nu este efectuat „prin comparaţie cu alte persoane“ (Galateni 6:4). Totuşi, bunul exemplu al altora ne îndeamnă deseori să facem mai mult. Apostolul Pavel însuşi a spus: „Deveniţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sînt imitator al lui Cristos“ (1 Corinteni 11:1). Gîndiţi–vă deci la cît timp folosesc fraţii noştri în serviciul de teren în fiecare lună. În Statele Unite, media timpului folosit de vestitori în predicare a crescut de la 8,3 ore în 1979 la 9,7 ore în 1987. Fraţii noştri şi–au sporit în mod constant timpul pe care îl folosesc pe teren. Este acest lucru valabil şi în cazul tău?

21. Ce i–a impulsionat pe mulţi să intre în lucrarea de pionier? Ilustraţi–vă răspunsul.

²¹ Impulsionaţi de exemplul zelos al altora, un număr record de creştini se înscriu la lucrarea de pionier permanent. În California, S.U.A., unei surori tinere numită Angela, i s–a oferit un serviciu ademenitor, inclusiv o bursă la colegiul ales de ea. Dar în loc să dea curs ofertei, Angela a ales serviciul cu timp integral. Care a fost motivul acestei alegeri? „Asociindu–mă cu mulţi pionieri, am putut vedea că ei simţeau într–adevăr o mare bucurie nu numai datorită activităţii lor, ci şi datorită relaţiei lor cu Iehova. Am vrut să simt şi eu această mare bucurie şi satisfacţie.“

22. Care sînt foloasele practicării lucrurilor învăţate?

²² Vrei să ai şi tu o „mare bucurie şi satisfacţie“? Atunci, „încrede–te în Iehova şi fă binele“! Permite ca cunoştinţa ta să te îndemne să faci tot ce–ţi stă în putinţă în serviciul lui Iehova. Punînd în practică lucrurile învăţate, vei face ca progresul tău spiritual să fie evident pentru toţi, şi le vei fi de folos altora într–un mod care le va salva viaţa (1 Timotei 4:15, 16). Fie deci ca toţi să reacţioneze pozitiv la cuvintele consemnate de Pavel în Filipeni 4:9: „Lucrurile pe care le–aţi învăţat, acceptat, auzit şi văzut cu privire la mine, practicaţi–le; şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.“

Întrebări recapitulative

◼ Care trebuie să fie reacţia noastră cînd ne adîncim privirile în oglinda Cuvîntului lui Dumnezeu?

◼ Cum am putea să ne îmbunătăţim modul de a întreţine legături cu ceilalţi oameni?

◼ De ce nu este înţelept să urmărim acumularea de lucruri materiale?

◼ Cum putem căuta pacea în congregaţie?

◼ Ce trebuie să ne impulsioneze ca să avem o participare deplină la serviciul de teren?

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Nu este suficient să observăm defectele şi petele de natură spirituală. Trebuie şi să acţionăm pentru a le corecta.

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Cei ce urmăresc să se îmbogăţească îşi cauzează deseori „multe dureri“