Şarpele este demascat

„Acum a venit ziua în care fiii adevăratului Dumnezeu au intrat pentru a–şi ocupa locul în faţa lui Iehova, şi însuşi Satan a intrat chiar în mijlocul lor.“ — IOV 1:6.

 1. (a) Care este originea şi semnificaţia numelui „Satan“? (b) De cîte ori apare numele Satan în Biblie şi la ce întrebări dă naştere acest lucru?

CARE este originea numelui Satan? Ce semnifică el? În Biblie acest nume conţine trei litere ebraice ש (sin), ט (tet) şi נ (nun). Împreună cu semnele lor vocalice, ele formează cuvîntul „Satan“, care, potrivit spuselor învăţatului Edward Langton, „derivă dintr–o rădăcină care înseamnă ‘a se împotrivi’, ‘a fi adversar sau a acţiona ca atare’“. (Compară 1 Petru 5:8.) Deşi numele Satan apare de peste 50 de ori în Biblie, el este menţionat în Scripturile ebraice doar de 18 ori, şi numai în cărţile 1 Cronici, Iov  şi Zaharia. Deci se ridică următoarele întrebări: Cînd a luat cunoştinţă omul de răzvrătirea şi activitatea lui Satan? În ce pasaj din Scripturile ebraice a fost identificat pentru prima dată şi într–un mod clar Satan?

 2. Ce întrebare a rămas fără răspuns după răzvrătirea lui Adam şi a Evei?

² Biblia explică într–un mod simplu dar profund cum şi–au făcut apariţia pe pămînt păcatul şi răzvrătirea într–o grădină paradiziacă din Orientul Mijlociu. (Vezi Geneza, capitolele 2 şi 3.) Deşi instigatorul la neascultare al lui Adam şi al Evei este identificat ca şarpe, Biblia nu ne furnizează nici un indiciu prin care să înţelegem cine era în realitate inteligenţa sau puterea care se ascundea în spatele vocii emise de şarpe. Adam a avut totuşi mult timp pentru a reflecta la evenimentele care se petrecuseră în Eden şi care conduseseră la expulzarea lui din acest parc paradiziac. — Geneza 3:17, 18, 23; 5:5.

 3. Deşi nu a fost înşelat, cum a păcătuit Adam şi ce rezultat a avut acest lucru pentru omenire?

³ Evident, Adam ştia că animalele nu au facultatea de a vorbi cu inteligenţă, ca omul. El ştia şi că, înainte ca Eva să fi fost ispitită, Dumnezeu nu îi vorbise lui prin intermediul nici unui animal. Deci, cine îi spusese soţiei lui să nu asculte de Dumnezeu? Pavel ne spune că, chiar dacă femeia a fost completamente înşelată, Adam nu a fost înşelat (Geneza 3:11–13, 17; 1 Timotei 2:14). Poate că Adam şi–a dat seama că o creatură invizibilă le propusese o alternativă la ascultarea de Dumnezeu, dar chiar dacă şarpele nu i se adresase direct lui Adam, acesta a ales să–şi urmeze soţia în neascultare. Actul deliberat şi conştient de neascultare a lui Adam a ştirbit modelul perfecţiunii, a introdus păcatul în lume şi i–a atras condamnarea la moarte conform profeţiei. În modul acesta, servindu–se de şarpe, Satan a devenit primul ucigaş. — Ioan 8:44; Romani 5:12, 14.

 4, 5. (a) Ce judecată profetică a fost pronunţată asupra şarpelui? (b) Ce enigme conţinea această profeţie?

⁴ Răzvrătirea din Eden a dus la o judecată profetică din partea lui Dumnezeu. Această judecată includea „un secret sacru“ care avea să fie dezvăluit complet abia cu milenii mai tîrziu. Dumnezeu i–a spus şarpelui: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămînţa ta şi sămînţa ei. El îţi va strivi capul, iar tu îi vei strivi călcîiul.“ — Efeseni 5:32; Geneza 3:15.

⁵ Această profeţie de importanţă capitală conţine mai multe enigme. Cine era în realitate „femeia“ la care se făcea referire? Era Eva, sau o femeie simbolică mai importantă decît Eva? Pe de altă parte, ce se înţelegea prin ‘sămînţa femeii’ şi ‘sămînţa şarpelui’? Şi cine era şarpele a cărui sămînţă avea să poarte duşmănie seminţei femeii? După cum vom vedea în cele ce urmează, Iehova hotărîse, evident, că la aceste întrebări se va primi un răspuns mai amplu la timpul stabilit de el. — Compară Daniel 12:4 şi Coloseni 1:25, 26.

Dovezi suplimentare cu privire la o răzvrătire în ceruri

 6. Ce evenimente care au avut loc cu puţin înainte de Potop au indicat că în ceruri a avut loc o răzvrătire?

⁶ Pe parcursul istoriei biblice, cu puţin timp înainte de Potop, şi cu circa 1500 de ani după căderea omului în păcat, ne este dezvăluită o dovadă suplimentară cu privire la o răzvrătire în care erau implicate fiinţe superioare omului. Relatarea biblică ne spune că „fiii adevăratului Dumnezeu au început să le remarce pe fiicele oamenilor că erau frumoase; şi ei şi–au luat atunci soţii, şi anume pe toate acelea pe care şi le–au ales“. Progeniturile hibride ale acestor împerecheri contrare firii au fost cunoscute sub numele de „nefilimi“, „puternicii din vremurile de odinioară, bărbaţii cu renume“ (Geneza 6:1–4; compară Iov 1:6, pentru a–i identifica pe „fiii adevăratului Dumnezeu“). Cu circa 2 400 de ani mai tîrziu, Iuda a făcut aluzie pe scurt la acest episod, cînd a scris: „Şi pe îngerii care (...) şi–au părăsit propria locuinţă corespunzătoare lor, el i–a păstrat în lanţuri eterne, în întuneric dens, pentru judecata zilei celei mari.“ — Iuda 6; 2 Petru 2:4, 5.

 7. În pofida răutăţii omului, ce omisiune interesantă remarcăm în multe dintre cărţile istorice ale Bibliei?

⁷ În această perioadă premergătoare Potopului, ‘răutatea omului era abundentă pe pămînt şi orice înclinaţie a gîndurilor inimii lui era doar rea tot timpul’. În cartea de inspiraţie divină Geneza, Satan nu a fost totuşi identificat cu precizie ca fiind puternicul instigator la răzvrătire a îngerilor şi a răutăţii manifestate de oameni (Geneza 6:5). De fapt, de–a lungul întregii istorii a naţiunilor Israel şi Iuda, care au căzut de multe ori în idolatrie şi închinare falsă, Satan nu a fost niciodată menţionat cu numele în cărţile de inspiraţie divină Judecători, Samuel şi Regi, ca fiind influenţa invizibilă care se afla în spatele acestor evenimente, şi aceasta în ciuda faptului că Satan însuşi a recunoscut că el ‘cutreiera pămîntul’. — Iov 1:7; 2:2.

 8. La începutul încercărilor sale, era Iov  conştient oare de rolul pe care l–a jucat Satan în suferinţele sale? De unde ştim acest lucru?

⁸ Chiar cînd examinăm importanta relatare a vieţii lui Iov  şi a încercărilor lui, constatăm că Iov  niciodată nu pune pe seama lui Satan încercările prin care a trecut. Evident că, la vremea aceea, el nu–şi dădea seama de chestiunea litigioasă care depindea de rezultatul conduitei sale (Iov 1:6–12). El nu înţelegea că încercările sale fuseseră provocate de Satan, care pusese la îndoială integritatea sa înaintea lui Iehova. Astfel, cînd soţia lui Iov  l–a mustrat spunînd: „Îţi mai păstrezi încă ferm integritatea? Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“, Iov  a răspuns simplu: „Să acceptăm de la adevăratul Dumnezeu numai ce este bun şi să nu acceptăm şi ceea ce este rău?“ Necunoscînd adevărata cauză a necazurilor sale, el considera, evident, că ele veneau de la Dumnezeu, şi că trebuia deci să le accepte. Integritatea lui Iov  a fost astfel pusă la o încercare severă. — Iov 1:21; 2:9, 10.

 9. Ce întrebare se naşte în mod logic cu privire la Moise?

⁹ Acum se naşte întrebarea: Dacă, după cum credem, Moise a fost acela care a scris cartea lui Iov, şi el ştia că Satan cutreiera pămîntul, de ce atunci nu îl menţionează el cu numele pe Satan în niciuna din cărţile Pentateuchului, pe care tot el le–a scris? Da, de ce Satan este atît de rar menţionat în Scripturile ebraice?a

Satan nu este demascat decît parţial

10. De ce Satan nu este decît parţial demascat în Scripturile ebraice?

¹⁰ În timp ce condamna activităţile inspirate de demoni, Iehova, în înţelepciunea sa, avea motive întemeiate pentru a face în aşa fel încît adversarul său Satan să nu fie decît parţial demascat în Scripturile ebraice (Levitic 17:7; Deuteronom 18:10–13; 32:16, 17; 2 Cronici 11:15). Iată de ce, deşi redactorii Scripturilor ebraice trebuie să fi avut o oarecare cunoştinţă despre Satan şi rolul său în răzvrătirea care a izbucnit în ceruri, Dumnezeu i–a inspirat doar ca să definească şi să demaşte păcatele slujitorilor săi şi ale naţiunilor vecine lor, şi să–i avertizeze cu privire la răutatea lor (Exod 20:1–17; Deuteronom 18:9–13). Prin urmare, numele lui Satan nu este decît rar menţionat.

11, 12. De unde ştim că redactorii Scripturilor ebraice nu erau în necunoştinţă de cauză cu privire la existenţa lui Satan sau la influenţa pe care o exercită el?

¹¹ Avînd în vedere evenimentele din Eden, degraderea fiilor adevăratului Dumnezeu şi cartea lui Iov, scriitorii inspiraţi ai Scripturilor ebraice nu erau în necunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte influenţa rea şi supranaturală exercitată de Satan. Profetul Zaharia, care a scris spre sfîrşitul secolului al VI–lea î.e.n., a avut o viziune în care l–a văzut pe marele preot Iosua şi pe „Satan care stătea în picioare la dreapta sa pentru a i se împotrivi. Atunci îngerul lui Iehova i–a spus lui Satan: «Iehova să te mustre, o, Satan, da, Iehova să te mustre»“ (Zaharia 3:1, 2). De asemenea, scribul Ezra, care a scris în secolul al V–lea î.e.n. istoria lui Israel şi Iuda, a declarat că „Satan s–a ridicat împotriva lui Israel şi l–a incitat pe David să–l numere pe Israel“. — 1 Cronici 21:1.

¹² Astfel, în timpul lui Zaharia, spiritul sfînt a permis ca rolul lui Satan să fie dezvăluit mai clar în Scripturi. Dar trebuiau să treacă încă cinci secole pînă cînd Cuvîntul lui Dumnezeu avea să demaşte complet această creatură rea. Pe baza a ceea ce putem înţelege din Scripturi, oare de ce a fost necesar un timp atît de lung pînă la demascarea completă a lui Satan?

Cheia enigmei

13–15. (a) Ce adevăruri fundamentale ne permit să înţelegem motivul pentru care Scripturile ebraice îl demască doar parţial pe Satan? (b) Cum a fost Satan demascat odată cu venirea lui Isus?

¹³ Pentru creştinul care manifestă credinţă în Cuvîntul lui Dumnezeu cheia care ne permite să răspundem la aceste întrebări şi la cele ridicate mai sus nu se găseşte în înaltul criticism, ca şi cum Biblia ar fi doar o capodoperă literara sau un simplu produs al spiritului uman. Cheia ne este dată de două adevăruri biblice fundamentale. Primul este că, aşa cum a scris regele Solomon, „cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care devine din ce în ce mai clară pînă cînd ziua va fi ferm stabilită“. (Proverbe 4:18; compară Daniel 12:4; 2 Petru 1:19–21.) Dumnezeu a dezvăluit adevărul din Cuvîntul său în mod progresiv, la timpul stabilit de el, şi în funcţie de nevoile slujitorilor săi şi de capacitatea lor de a înţelege acest adevăr. — Ioan 16:12, 13; compară 6:48–69.

¹⁴ Al doilea adevăr fundamental este exprimat în cuvintele pe care apostolul Pavel le–a scris discipolului creştin Timotei: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă pentru a instrui (...), astfel încît omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). Isus, Fiul lui Dumnezeu, avea să–l demaşte pe Satan, iar lucrul acesta urma să fie consemnat în Scripturi, pregătind astfel congregaţia creştină ca aceasta să stea ferm împotriva lui Satan, şi să susţină suveranitatea lui Iehova. — Ioan 12:28–31; 14:30.

¹⁵ Pe aceste baze au fost dezvăluite progresiv enigmele din Geneza 3:15. Sub îndrumarea spiritului sfînt, sau forţa activă a lui Dumnezeu, Scripturile ebraice ne dau cîteva indicii privitoare la venirea lui Mesia sau Sămînţa (Isaia 9:6, 7; 53:1–12). Concomitent cu aceasta, ele aruncă cîteva raze de lumină asupra lui Satan, adversarul lui Dumnezeu şi duşmanul omenirii. Dar, o dată cu venirea lui Isus, Satan a fost totalmente demascat cînd a pornit în mod direct la acţiune împotriva Seminţei promise, Isus Cristos. Rolul ‘femeii’, organizaţia spirituală cerească a lui Iehova, şi cel al Seminţei, Isus Cristos, au fost clarificate în Scripturile greceşti creştine pe parcursul evenimentelor din secolul întîi. În acelaşi timp, rolul lui Satan, „Şarpele originar“, a fost scos şi mai mult în evidenţă. — Apocalips 12:1–9; Matei 4:1–11; Galateni 3:16; 4:26.

Secretul sacru este dezvăluit

16, 17. Ce implica „secretul sacru al lui Cristos“?

¹⁶ Apostolul Pavel a scris mult cu privire la „secretul sacru al lui Cristos“ (Efeseni 3:2–4; Romani 11:25; 16:25). Acest secret sacru era în legătură cu adevărata „sămînţă“ care avea să–l zdrobească pe Şarpele originar, pe Satan Diavolul (Apocalips 20:1–3, 10). Conform acestui secret, Isus era membrul principal al acelei „seminţe“ dar lui urmau să i se alăture şi „comoştenitori“, în primul rînd dintre iudei, apoi dintre samariteni şi păgîni, pînă la completarea deplină a numărului membrilor acelei „seminţe“. — Romani 8:17; Galateni 3:16, 19, 26–29; Apocalips 7:4; 14:1.

¹⁷ Pavel explică astfel: „În alte generaţii acest secret nu le–a fost făcut cunoscut fiilor oamenilor aşa cum le–a fost dezvăluit acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin spirit.“ Dar care era acest secret? „Şi anume, ca oamenii naţiunilor să fie comoştenitori şi membre ale aceluiaşi corp şi să aibă parte împreună cu noi la promisiune în unitate cu Cristos Isus prin intermediul veştii bune.“ — Efeseni 3:5, 6; Coloseni 1:25–27.

18. (a) Cum a arătat Pavel că era nevoie de timp pentru a fi dezvăluită semnificaţia ‘secretului sacru’? (b) Cum avea să influenţeze această dezvăluire înţelegerea privitoare la „şarpele originar“?

¹⁸ Pavel era profund mişcat că el fusese ales dintre toţi oamenii ca ‘să anunţe vestea bună despre insondabila bogăţie a lui Cristos şi să îi facă pe oameni să vadă cum este administrat secretul sacru care din trecutul îndefinit este ascuns în Dumnezeu care a creat toate lucrurile’. Sau, după cum le–a scris colosenilor: „Secretul sacru care a fost ascuns din sistemele de lucruri trecute şi din generaţiile trecute. Dar acum el le–a fost scos în evidenţă sfinţilor săi.“ În mod logic, dacă secretul referitor la „sămînţă“ avea să fie în cele din urmă dezvăluit, el urma să includă şi demascarea totală a marelui Adversar, şarpele originar. Evident că Iehova nu a vrut să acorde o primă importanţă chestiunii ridicate de Satan înainte de venirea lui Mesia. Şi cine l–ar fi putut demasca mai bine pe Satan decît Sămînţa, Cristos Isus însuşi? — Efeseni 3:8, 9; Coloseni 1:26.

Isus îl demască pe Adversar

19. Cum l–a demascat Isus pe Adversar?

¹⁹ La începutul serviciului său, Isus l–a respins categoric pe Ispititor, spunîndu–i: „Pleacă, Satan, căci este scris: «Lui Iehova, Dumnezeului tău, să i te închini şi numai lui să–i aduci un serviciu sacru»“ (Matei 4:3, 10). Cu o altă ocazie, Isus i–a demascat pe duşmanii săi religioşi care îl calomniau şi căutau să îl ucidă. El l–a demascat şi pe instigatorul lor, arătînd că era vorba despre fiinţa puternică ce vorbise prin intermediul şarpelui în Eden. El le–a spus: „Voi sînteţi de la tatăl vostru Diavolul şi doriţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost un ucigaş cînd a început şi nu a persistat în adevăr, pentru că nu există adevăr în el. Cînd spune o minciună, el vorbeşte potrivit propriilor sale înclinaţii, căci este mincinos şi tatăl minciunii.“ — Ioan 8:44.

20. Pe ce bază a putut Isus să–l demaşte pe Satan?

²⁰ Ce anume i–a permis lui Isus să–l demaşte pe Satan cu atîta siguranţă? Cum putea el să–l cunoască atît de bine? El trăise cu Satan în ceruri. Da, Isus, Cuvîntul, îl cunoştea pe Satan înainte chiar ca acesta să se fi răzvrătit, din mîndrie, împotriva Domnului Suveran Iehova (Ioan 1:1–3; Coloseni 1:15, 16). El observase cu cîtă viclenie se servise acesta de şarpe în Eden. El a văzut influenţa lui subtilă asupra lui Cain, care şi–a ucis fratele (Geneza 4:3–8; 1 Ioan 3:12). Apoi, Isus a fost prezent la curtea cerească a lui Iehova ‘în ziua în care fiii adevăratului Dumnezeu au intrat (...) şi însuşi Satan a intrat chiar în mijlocul lor’ (Iov 1:6; 2:1). Da, Isus îl cunoştea foarte bine pe Satan şi era gata de a–l demasca, dezvăluind cum era el în realitate: un mincinos, un ucigaş, un calomniator şi un adversar al lui Dumnezeu. — Proverbe 8:22–31; Ioan 8:58.

21. La ce întrebări mai trebuie să răspundem?

²¹ Întrucît acest duşman puternic influenţează omenirea şi cursul istoriei ei, ne punem următoarele întrebări: În ce măsură îl mai demască Scripturile greceşti creştine pe Satan? Cum putem să dejucăm planurile lui viclene şi să ne păstrăm integritatea creştină? — Efeseni 6:11, Kingdom Interlinear.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◼ Ce enigme în legătură cu Geneza 3:15 necesitau o explicaţie?

◼ Ce dovezi referitoare la o răzvrătire în ceruri se află în Scripturile ebraice?

◼ Care sînt cele două adevăruri care ne ajută să înţelegem de ce Scripturile ebraice îl menţionează rar pe Satan?

◼ Ce legătură există între „secretul sacru al lui Cristos“ şi dezvăluirea identităţii şi rolului lui Satan?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 4]

Influenţa lui Satan s–a făcut clar simţită pe pămînt înainte pe Potop

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Satan, o persoană reală, a fost acela care a pus la îndoială integritatea lui Iov  înaintea lui Dumnezeu