Cînd pacea unui cuplu este ameninţată

„Soţia să nu se despartă de soţul ei; (...) iar soţul să nu–şi părăsească soţia.“ — 1 CORINTENI 7:10, 11.

 1. Care era scopul lui Dumnezeu referitor la căsătorie?

IEHOVA DUMNEZEU a unit prima pereche umană prin legăturile căsătoriei. El dorea ca această unitate să facă din ei o singură carne şi să fie permanentă. Căsătoria lor trebuia să fie o unitate binecuvîntată care ar fi avut drept rezultat fericirea lor şi producerea unei descendenţe drepte, toate aceste spre gloria lui Dumnezeu. — Geneza 1:27, 28; 2:24.

 2. Care este unul din factorii de destrămare a legăturilor conjugale?

² Acel aranjament ideal de unitate conjugală a fost distrus de spiritul de independenţă şi de păcat (Geneza 3:1–19; Romani 5:12). De fapt, spiritul de independenţă este încă şi astăzi unul dintre factorii ce destramă legăturile conjugale. Astfel, în 1985 în Statele Unite s–au înregistrat 5 divorţuri — la 10,2 căsătorii — la 1 000 de persoane. În 1986, un raport provenind din Moscova a indicat că numai 37 % dintre căsătoriile înregistrate în Uniunea Sovietică durează trei ani şi 70 % mai puţin de zece ani.

 3. (a) Ce anume poate să creeze dificultăţi unui cuplu? (b) Cine este principalul duşman al păcii conjugale?

³ Spiritul de independenţă poate să provoace discordie între partenerii de căsătorie. El împiedică, de asemenea, progresul spiritual, deoarece „sămînţa rodului dreptăţii este semănată în condiţii paşnice“ (Iacob 3:18). Dar care este principalul duşman al păcii? Satan. Şi cît este de trist să vezi cum unii slujitori ai lui Dumnezeu nu se bucură de pace în căminul lor deoarece ei ‘fac loc Diavolului’. — Efeseni 4:26, 27.

 4. Cînd creştinii căsătoriţi întîmpină serioase dificultăţi conjugale, ce ar trebui ei să înţeleagă şi să facă?

⁴ Cînd partenerii creştini consideră separarea ca fiind unica soluţie la dificultăţile lor conjugale, ei riscă să cedeze în faţa manevrelor lui Satan şi sănătatea lor spirituală este grav ameninţată (2 Corinteni 2:11). Unul sau altul, sau amîndoi, nu aplică în mod deplin principiile divine (Proverbe 3:1–6). Aşadar, ar trebui ca fără întîrziere ei să se roage depunînd eforturi pentru a–şi rezolva neînţelegerile. Dacă nu reuşesc ei pot să ceară sfatul bătrînilor congregaţiei (Matei 18:15–17). Cu toate că aceşti bărbaţi nu sînt autorizaţi să le spună fraţilor lor creştini exact ce să facă pentru a–şi rezolva dificultăţile conjugale, ei pot să le îndrepte atenţia asupra a ceea ce spun Scripturile. — Galateni 6:5.

 5. Potrivit Scripturilor ce anume îl autorizează pe un creştin să divorţeze şi să se recăsătorească cu altcineva?

⁵ Dacă situaţia conjugală a unui cuplu este atît de rea încît ei sînt pe punctul de a divorţa, bătrînii pot să le amintească faptul că din punctul de vedere al Scripturilor, divorţul şi recăsătorirea nu sînt acceptabile decît dacă unul dintre parteneri a comis „fornicaţie“. Acest termen desemnează adulterul precum şi alte tipuri de relaţii sexuale imorale şi de perversiuni (Matei 19:9; Romani 7:2, 3; vezi Turnul de veghere din 15 martie 1983, pagina 31), (engl.). Dar, ce se întîmplă dacă nu s–a comis „fornicaţie“, însă pacea cuplului este serios ameninţată? Ce spun Scripturile în legătură cu separarea legală sau cu privire la starea de separare?

Sfatul inspirat dat de Pavel

 6. (a) Care este esenţa sfatului lui Pavel consemnat la 1 Corinteni 7:10, 11? (b) Cum trebuie să–şi reglementeze creştinii căsătoriţi dificultăţile conjugale?

⁶ Cînd unitatea unui cuplu creştin este ameninţată bătrînii pot să–i ajute pe cei doi parteneri atrăgîndu–le atenţia asupra următoarelor cuvinte ale apostolului Pavel: „Căsătoriţilor le dau indicaţia, nu eu, ci Domnul, ca soţia să nu se despartă de soţul ei; dar dacă totuşi se desparte, să rămînă necăsătorită sau să se împace cu soţul ei; iar soţul să nu–şi părăsească soţia“ (1 Corinteni 7:10, 11). Creştinii căsătoriţi îşi vor putea rezolva dificultăţile trecînd cu vederea imperfecţiunile partenerului. Ei n–ar trebui să creadă că dificultăţile lor sînt atît de grave încît n–ar putea să şi le reglementeze rugîndu–se sincer, aplicînd principiile biblice şi manifestînd iubirea care este un rod al spiritului lui Dumnezeu. — Galateni 5:22; 1 Corinteni 13:4–8.

 7. (a) Dacă partenerii creştini se separă în ce situaţie se găsesc ei din punct de vedere scriptural? (b) Ce consecinţe poate avea separarea a doi creştini căsătoriţi asupra privilegiilor de serviciu?

⁷ Dar ce se întîmplă dacă în pofida acestora partenerii creştini se despart? Ei trebuie ‘să rămînă necăsătoriţi sau să se împace’. Cu excepţia cazului în care divorţul este obţinut pe baza motivului de „fornicaţie“, nici unul din ei nu este liber din punct de vedere scriptural să se recăsătorească. Din acest motiv şi „din cauza frecvenţei cazurilor de fornicaţie“, ar fi preferabil pentru ei „să se împace“ fără întîrziere (1 Corinteni 7:1, 2). Bătrînii congregaţiei nu au datoria să pretindă cuplului să pună capăt separării sale, ei pot în schimb considera că aceştia din cauza problemelor lor conjugale nu îndeplinesc condiţiile cerute pentru a primi anumite privilegii de serviciu. De exemplu, dacă un bărbat „nu ştie să–şi conducă propria sa casă“, fără îndoială, el nu este în măsură să ‘aibă grijă de congregaţia lui Dumnezeu’ în calitate de supraveghetor. — 1 Timotei 3:1–5, 12.

 8. Care este esenţa sfatului lui Pavel consemnat la 1 Corinteni 7:12–16?

⁸ Chiar dacă numai unul dintre parteneri este credincios, el este sfătuit în mod insistent să facă totul pentru salvarea căsniciei. Pavel a scris: „Dacă un frate are soţie necredincioasă şi ea consimte să locuiască cu el, să nu o părăsească; şi o femeie care are soţul necredincios şi el consimte să locuiască împreună cu ea, să nu îşi părăsească soţul. (...) Dar dacă necredinciosul se separă, să se separe; în asemenea circumstanţe, fratele sau sora nu sînt în servitute, ci Dumnezeu v–a chemat la pace. Căci ce ştii tu, soţie, dacă nu îţi vei salva soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă nu îţi vei salva soţia?“ (1 Corinteni 7:12–16). Dacă necredinciosul recurge la separare, creştinul nu–l va împiedica. Dar, sperînd să–l atragă la creştinism, cel credincios nu va iniţia el despărţirea. Eunice, mama lui Timotei, avea după cît se pare un soţ necredincios, fapt care nu a împiedicat–o să–i dea instruire spirituală fiului ei. — 2 Timotei 1:5; 3:14, 15.

Motive de separare

 9, 10. (a) Potrivit cu 1 Timotei 5:8 ce anume constituie un motiv de separare? (b) Ce trebuie să facă bătrînii dacă un creştin este acuzat că refuză să se îngrijească de necesităţile soţiei şi a copiilor săi?

⁹ Cuvintele lui Pavel consemnate la 1 Corinteni 7:10–16 îi îndeamnă pe partenerii conjugali să rămînă împreună. Însă, unii, după ce au încercat din greu să–şi salveze unitatea conjugală, au ajuns în cele din urmă să decidă, pe deplin conştienţi că nu aveau altă soluţie decît separarea. Ce anume poate să justifice o astfel de hotărîre?

¹⁰ Refuzul de a se îngriji de ai săi este un motiv de separare. Cînd un bărbat se căsătoreşte, el se angajează că se va îngriji de necesităţile soţiei sale şi ale copiilor pe care s–ar putea să–i aibă. Oricine nu se îngrijeşte de necesităţile membrilor casei sale „şi–a renegat credinţa şi este mai rău decît unul fără credinţă“ (1 Timotei 5:8). Separarea este, aşadar, posibilă dacă un soţ refuză să se îngrijească de necesităţile celor ce–i aparţin. Desigur, cînd un creştin este acuzat că procedează astfel, bătrînii vor examina cu atenţie chestiunea. Un refuz persistent de a se îngriji de necesităţile familiei sale poate să atragă după sine excluderea.

11. Care este un alt motiv de separare, dar cum este uneori posibil să se facă situaţia suportabilă?

¹¹ Violenţa constituie un alt motiv de separare. Să presupunem că se întîmplă adeseori ca un soţ care nu este la credinţă să se îmbete, să se înfurie şi să cauzeze daune fizice soţiei sale care este la credinţă (Proverbe 23:29–35). Rugîndu–se şi manifestînd rodul spiritului lui Iehova, ea va reuşi, poate, să prevină aceste izbucniri de mînie şi să facă situaţia suportabilă. Dar dacă ea este expusă unor acte de violenţă, astfel încît sănătatea şi viaţa îi sînt într–adevăr ameninţate, Scripturile autorizează separarea de partenerul ei. Pe de altă parte, bătrînii congregaţiei vor examina acuzaţiile de violenţă atunci cînd în problemele care cauzează ruperea legăturilor conjugale atît soţul cît şi soţia sînt creştini, trebuind probabil să ia măsuri de excomunicare. — Compară Galateni 5:19–21; Tit 1:7.

12. (a) Ce legătură poate să existe între spiritualitatea partenerului credincios şi problema separării? (b) Ce trebuie să se facă dacă starea spirituală a unui cămin este deosebit de rea?

¹² O evidentă ameninţare la adresa spiritualităţii este încă un motiv de separare. Un credincios care trăieşte într–un cămin dezbinat pe plan religios trebuie să facă tot ce–i stă în putinţă pentru a profita de îngrijirile divine ce vizează bunăstarea sa spirituală. Dar dacă opoziţia manifestată de partenerul său necredincios (care recurge, probabil la forţă) îl împiedică într–adevăr să practice închinarea adevărată şi îi pune cu adevărat în pericol spiritualitatea, el poate recurge la separare. Dar, ce se întîmplă cînd starea spirituală a unui cămin în care amîndoi partenerii sînt credincioşi, este deosebit de rea? Bătrînii trebuie să–şi ofere ajutorul, dar înainte de toate, soţul botezat este acela care trebuie, cu promptitudine, să remedieze situaţia. Desigur, dacă un creştin căsătorit acţionează ca un apostat încercînd să–l împiedice pe partenerul său să–i slujească lui Iehova, bătrînii vor reglementa situaţia conform Scripturilor. Cînd cineva este exclus pe motivul că periclitează în mod serios spiritualitatea partenerului său, că refuză să se îngrijească de necesităţile acestuia sau îl supune la acte de violenţă fizică grave, creştinului fidel care caută să obţină o separare legală nu i s–ar putea reproşa că ar acţiona împotriva sfatului lui Pavel care îi îndeamnă pe creştini să nu ducă pe un alt creştin în faţa justiţiei. — 1 Corinteni 6:1–8.

13. În ce situaţie separarea poate fi justificată?

¹³ Este posibil, deci, ca separarea să fie justificată în situaţii extreme. Dar, desigur, nu trebuie să se recurgă la simple pretexte pentru a obţine o separare. Creştinii care recurg la separare poartă ei înşişi responsabilitatea în legătură cu aceasta şi trebuie să înţeleagă că noi vom da cu toţii socoteală înaintea lui Iehova. — Evrei 4:13.

O decizie înţeleaptă?

14. (a) Ce dificultăţi ar putea lua naştere în urma unei separări? (b) Ce consecinţe poate avea separarea asupra copiilor?

¹⁴ Trebuie să se reflecteze sub rugăciune asupra dificultăţilor care vor rezulta, probabil, dintr–o separare. De exemplu, rareori o familie cu un singur părinte va putea să ofere tot atît cît o familie normală în ceea ce priveşte echilibrul şi disciplinarea de care au nevoie copiii. Pe de altă parte, separarea poate avea asupra copiilor acelaşi efect ca şi divorţul. Referitor la aceasta, iată ce s–a putut citi într–un ziar (India Today): „Sheena este o fetiţă de şase ani, cu ochi mari. Părinţii ei au divorţat acum doi ani în urma unui furtunos proces. Puţin după aceea tatăl ei s–a căsătorit cu o altă femeie. Timp de un an, acest copil a suferit serioase crize de astmă şi nu a încetat să–şi sugă degetul mare. Mama sa cu care locuieşte la sud de Delhi, a spus: «Tristeţea mea s–a răsfrînt şi asupra Sheenei. (...) Tatăl îi lipseşte. (...) Ea este mult mai matură decît majoritatea copiilor de vîrsta ei, însă are accese de plîns necontrolabile ca şi cum ar vrea să înlăture ceva din ea. La şcoală întîmpină dificultăţi. Copiii sînt uneori aşa de cruzi. Adeseori, ea se retrage într–o lume imaginară, povestind colegilor ei cum am ieşit noi, toţi trei, la o plimbare.»“

15. Ce efect poate avea separarea asupra unui soţ sau soţii creştine?

¹⁵ Adeseori, separarea este suportată cu greu de către un soţ sau de către o soţie creştină. Ei constată repede că fără partener sau fără copii există un vid chinuitor. Nu ar trebui să ignore dificultăţile care rezultă dintr–o separare. Le va fi posibil să–şi satisfacă necesităţile din punct de vedere financiar? Şi dacă tensiunea rezultată din separare îi va determina să aibă o conduită imorală? Isus a zis: „Înţelepciunea se dovedeşte că este dreaptă prin lucrările ei“ (Matei 11:19). Separarea se dovedeşte uneori cu totul nechibzuită mai ales în cazul în care amîndoi partenerii sînt creştini.

Depuneţi eforturi pentru a vă rezolva dificultăţile

16. Ce ar trebui să facă cuplurile creştine a căror pace este ameninţată?

¹⁶ Cuplurile creştine a căror pace este grav ameninţată trebuie să discute despre neînţelegerile lor într–un mod demn de slujitorii lui Iehova Dumnezeu, ţinînd seama reciproc de imperfecţiunea lor (Filipeni 2:1–4). Dar ce ar mai putea ei să facă?

17. În ce mod este favorizată pacea conjugală prin faptul că se dă dovadă de înţelepciune în ceea ce priveşte lucrurile materiale?

¹⁷ Fiecare partener va contribui la realizarea păcii în familie dacă va da dovadă de înţelepciune în legătură cu lucrurile materiale. Să presupunem, de exemplu, că după ce a luat cunoştinţă despre părerea contrară a soţiei sale, un bărbat consideră totuşi că este înţelept ca familia sa să–şi schimbe domiciliul. Această decizie i s–ar putea părea înţeleaptă probabil din motive financiare, dar şi datorită faptului că ea ar putea favoriza interesele Regatului instalîndu–se într–un loc unde nevoia este mai mare (Matei 6:33). Soţia sa creştină poate că nu vrea să se mute pentru că aceasta ar îndepărta–o de părinţii ei sau ar obliga–o să–şi schimbe cadrul vieţii. Ea ar fi însă înţeleaptă dacă ar coopera din plin cu soţul ei care este capul familiei şi care are responsabilitatea de a alege unde să locuiască familia sa. Pe de altă parte, supunerea şi cooperarea ei iubitoare vor contribui la pacea căminului. — Efeseni 5:21–24.

18. Ce ocazii de a lucra împreună li se oferă partenerilor creştini?

¹⁸ Pacea familială prosperă şi problemele par mai puţin grave atunci cînd partenerii conjugali fac unele activităţi împreună. De exemplu, partenerii creştini au excelenta ocazie de a lucra împreună în serviciul de teren. Dacă fac aceasta cu regularitate şi îi iau pe copii cu ei, întreaga familie va trage foloase. Ei au, de asemenea, diverse ocazii de a–şi consolida legăturile conjugale participînd împreună la alte activităţi sănătoase pe care unul sau altul le apreciază în mod deosebit.

19. În ce mod trebuie să fie exercitată autoritatea pentru a promova pacea familială?

¹⁹ Cînd autoritatea este exercitată într–un mod potrivit, legăturile conjugale se consolidează. Desigur, un soţ creştin matur nu va acţiona ca un dictator. Mai degrabă ‘el va continua să–şi iubească soţia şi nu se va umplea de amărăciune împotriva ei’. Iehova se aşteaptă ca el să exercite o autoritate plină de iubire (Coloseni 3:18, 19). La rîndul ei, o astfel de autoritate promovează pacea familiei.

În căminele dezbinate

20, 21. În ce domenii este bine să te dovedeşti rezonabil atunci cînd pacea este ameninţată într–un cămin dezbinat pe plan religios?

²⁰ Dovedindu–se rezonabili, creştinilor căsătoriţi le vine mai uşor să–şi rezolve problemele conjugale (Filipeni 4:5). Dar este tot atît de important să acţionezi în mod rezonabil cînd pacea este ameninţată într–un cămin dezbinat pe plan religios. Dacă un soţ necredincios încearcă s–o împiedice pe soţia sa creştină de la serviciul lui Iehova, ea trebuie să încerce să discute cu el, cu tact, făcîndu–l să înţeleagă că ea nu insistă să practice religia sa şi că el ar trebui, în mod logic, să procedeze la fel cu ea (Matei 7:12). Cu toate că trebuie să manifeste o supunere relativă faţă de soţul ei, ea va asculta de Dumnezeu atunci cînd pretenţiile soţului vin în contradicţie cu cele ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:3; Fapte 5:29). Desigur, faptul de a asista la întrunirile creştine de trei ori pe săptămînă nu este ceva excesiv. Însă, o creştină căsătorită va considera, poate, că este înţelept să rămînă acasă în celelalte seri, iar la predicare să participe atunci cînd soţul ei este la serviciu iar copiii sînt la şcoală. Dacă este rezonabilă şi dacă îşi întocmeşte un program bun ea nu va ‘renunţa să facă ceea ce este excelent’. — Galateni 6:9.

²¹ Este potrivit să fii rezonabil şi în alte domenii. De exemplu, fiecare are dreptul să practice o anumită religie. Dar ar fi rezonabil şi înţelept pentru o soţie creştină să nu–şi pună Bibliile şi publicaţiile biblice acolo unde nu–i convine soţului ei care este foarte împotrivitor adevărului. Ea va evita certurile dacă îşi va aranja publicaţiile printre lucrurile sale personale şi dacă le va studia în particular. Desigur, ea nu trebuie să încalce principiile drepte. — Matei 10:16.

22. Ce se poate face dacă neînţelegerile se concentrează în jurul instruirii religioase a copiilor?

²² Într–un cămin în care neînţelegerile gravitează în jurul instruirii religioase a copiilor, soţia creştină ar putea să facă în aşa fel încît aceştia să o însoţească la întruniri şi la predicare. Dar dacă soţul şi tatăl care nu este la credinţă se împotriveşte la aceasta, ea poate să–i înveţe pe copii principiile biblice astfel încît ei să aibă toate şansele să continue să practice închinarea adevărată atunci cînd vor ajunge adulţi şi vor părăsi casa. Dacă soţul este la credinţă, în calitate de cap al familiei, el are obligaţia de a–şi creşte copiii în adevăr. El trebuie, aşadar, să studieze Biblia împreună cu ei, să–i ia la întruniri şi să–i instruiască în serviciul de teren (Efeseni 6:4). Natural, el trebuie să se dovedească bun, iubitor şi rezonabil faţă de soţia sa necredincioasă.

Ocrotiţi pacea şi unitatea familiei voastre

23. Cînd pacea conjugală este ameninţată ce se poate dovedi util?

²³ Deoarece partenerii de căsătorie sînt „o singură carne“, ei trebuie să trăiască împreună în pace conform aranjamentului lui Dumnezeu pentru persoanele căsătorite, îndeosebi dacă amîndoi partenerii sînt creştini (Matei 19:5; 1 Corinteni 7:3–5). Dar dacă pacea voastră conjugală este ameninţată examinaţi sub rugăciune sfaturile biblice date în acest articol. Poate fi de asemenea util să vă amintiţi de perioada curtării. Fără îndoială, tu şi viitorul tău partener v–aţi străduit atunci să faceţi ceea ce era drept şi să puneţi fundamentul unei unităţi fericite. Sînteţi dispuşi să depuneţi astăzi eforturi asemănătoare pentru a vă ocroti căsătoria?

24. Cum trebuie să considere creştinii căsătoria?

²⁴ Partenerilor creştini Dumnezeu le–a oferit un dar minunat: căsătoria. Dacă trăiţi în armonie cu jurămîntul pe care l–aţi făcut cu ocazia încheierii căsătoriei voastre şi dacă rămîneţi integri faţă de Iehova, aveţi perspectiva să trăiţi într–o lume nouă şi dreaptă în care separarea şi divorţul nu vor mai sfîşia familiile. Arătaţi–vă astfel recunoştinţa pentru căsătoria care în sens figurativ este o „frînghie împletită în trei“ în care Iehova ocupă un loc esenţial (Ecleziast 4:12). Şi fie ca toţi membrii familiei voastre să cunoască fericirea pe care o constituie un cămin care este un loc al odihnei şi păcii!

Cum ai răspunde?

◼ Care este esenţa sfatului lui Pavel de la 1 Corinteni 7:10–16?

◼ Care sînt motivele valabile pentru o separare?

◼ Cum pot creştinii să–şi rezolve problemele atunci cînd pacea lor conjugală este ameninţată?

◼ În căminele dezbinate din punct de vedere religios, cum poate contribui la pace faptul de a fi rezonabil?

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Cuplurile creştine a căror pace este ameninţată trebuie să discute despre problemele lor într–un mod demn de slujitorii lui Iehova