Babilonul cel Mare a căzut şi a fost judecat

„A CĂZUT! A căzut Babilonul cel Mare care făcea ca toate naţiunile să bea vinul mîniei fornicaţiei sale!“ „Babilonul cel Mare a căzut şi a devenit o locuinţă a demonilor şi un adăpost al oricărei emanaţii necurate şi un adăpost al oricărei păsări necurate şi detestate!“ — Apocalips 14:8; 18:2.

Ce profeţie uluitoare! „Babilonul cel Mare a căzut!“ Secole în şir această afirmaţie simbolică a stîrnit interesul cercetătorilor Bibliei. Dar de ce ar trebui să manifeşti interes faţă de această profeţie? Deoarece, conform profeţiei biblice, sfîrşitul Babilonului celui Mare în viitorul apropiat va afecta întreaga omenire. Aşa cum am văzut în ediţiile din 1 ianuarie şi 1 februarie ale revistei de faţă, această prostituată influentă este clar identificată ca imperiul mondial al religiei false condus de Satan.a

Dar în ce sens a căzut Babilonul cel Mare? Şi cînd?

Babilonul a căzut, dar nu a fost nimicit

Pentru a înţelege pe deplin semnificaţia căderii Babilonului cel Mare, trebuie să înţelegem ce s–a întîmplat cînd a căzut Babilonul antic în 539 î.e.n. La vremea aceea israeliţii, poporul lui Dumnezeu, se aflau în captivitate de aproape 70 de ani şi aşteptau o eliberare în conformitate cu declaraţiile profeţilor lor (Ieremia 25:11, 12; 29:10). Cît de emoţionaţi trebuie să fi fost ei cînd Cirus persanul a cucerit Babilonul şi i–a eliberat, permiţîndu–le să se întoarcă în oraşul lor sfînt, Ierusalim! — Isaia 45:1–4.

Dar deşi jugul babilonian sub care erau ţinuţi iudeii a fost zdrobit, aceasta nu a însemnat sfîrşitul Babilonului antic. Istorica Joan Oates scrie următoarele în cartea ei Babylon: „Cirus a intrat în triumf în Babilon, a interzis jaful şi a numit un guvernator persan, lăsînd intacte instituţiile religioase şi administraţia civilă. (. . .) După toate aparenţele, viaţa particulară a cetăţenilor babilonieni s–a schimbat foarte puţin sub stăpînirea persană. Cultele au fost păstrate, iar activitatea comercială a prosperat.“ Aşadar, în pofida căderii sale, Babilonul a continuat să funcţioneze, dar exista acum o mare deosebire: Israel — poporul lui Dumnezeu — nu mai era în robie. Israeliţii s–au întors la Ierusalim ca să restabilească acolo adevărata închinare.

Prin 331 î.e.n., cînd generalul grec Alexandru cel Mare a intrat în Babilon, cetăţenii l–au întîmpinat cu căldură. Alexandru a luat hotărîrea să transforme oraşul în capitala sa orientală, însă a murit înainte de a–şi satisface această ambiţie, fapt care ne arată că, la data aceea, Babilonul era încă o cetate înfloritoare.

Aşadar, căderea Babilonului în 539 î.e.n. nu a însemnat că el şi–a încetat existenţa. De altfel, el a continuat să funcţioneze ca atare multe secole. Cum se reflectă lucrul acesta în împlinirea modernă a profeţiilor cu privire la Babilonul cel Mare?

Babilonul cel Mare se prăbuşeşte

Căderea Babilonului antic îşi găseşte corespondentul în căderea simbolică a Babilonului celui Mare — imperiul mondial al religiei false. Înainte de anul 1919, Studenţii Bibliei — cum erau cunoscuţi pe vremea aceea Martorii lui Iehova — au trebuit să fie eliberaţi dintr–o captivitate spirituală faţă de ideile şi practicile religiei false. Deşi renunţaseră la anumite învăţături false ca sfînta treime şi nemurirea sufletului, ei erau încă pătaţi de practicile babilonice. Mulţi s–au concentrat asupra dezvoltării caracterului, considerîndu–se, din această cauză, mai drepţi decît alţii. Unii idolatrizau creaturile, practicînd cultul personalităţii, cult al cărui obiect era Charles T. Russell, primul preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society. Fără să aibă dovezi scripturale, ei sărbătoreau ziua de naştere şi Crăciunul. În gîndirea lor, crucea deţinea încă un loc proeminent. Alţii chiar purtau la reverul hainei o insignă cu crucea şi coroana, iar alţii căutau să li se acorde respectul de care se bucură clericii creştinătăţii. Dar în 1917, la scurt timp după moartea lui Russell, au început să se producă schimbări radicale.

În anul acela, Societatea Watch Tower a publicat o carte cu titlul The Finished Mystery (Taina împlinită), în care se explica Apocalipsul. În carte erau demascate faptele clericilor creştinătăţii, inclusiv amestecul lor în Marele Război care bîntuia atunci în Europa. Unii dintre clericii protestanţi, care formau o parte a reprezentanţilor Babilonului cel Mare în Canada, au prezentat aceste afirmaţii amicilor lor politici din guvernul canadian şi i–au acuzat pe Studenţii Bibliei că sînt instigatori. La 12 februarie 1918 Watch Tower Society a fost interzisă în Canada.

Clericii din Statele Unite nu au întîrziat să urmeze exemplul ’fraţilor‘ lor canadieni. Cîteva zile mai tîrziu, publicaţiile Societăţii au fost confiscate în Los Angeles. Apoi, în mai 1918, au fost emise mandate de arestare pentru J.F. Rutherford, noul preşedinte al Societăţii, şi pentru alţi şapte asociaţi ai săi. În iunie, cu o rapiditate uimitoare, aceşti creştini au fost aduşi în faţa unui tribunal şi condamnaţi. Şapte au fost condamnaţi la 20 de ani de penitenciar, iar unul la 10 ani. Care a fost reacţia clerului? Iată ce spune Martin Marty în cartea sa Modern American Religion: The Irony of It All (Religia americană modernă: culmea ironiei): „Clericii s–au îndreptat împotriva russelliştilor [cunoscuţi mai tîrziu sub numele de Martorii lui Iehova] şi au strigat de bucurie cînd au auzit sentinţele de condamnare la 20 de ani închisoare ce le fuseseră impuse conducătorilor Martorilor lui Iehova.“ Reprezentanţii Babilonului cel Mare rîdeau. Ei au uitat dictonul că cine rîde la urmă rîde mai bine.

Aşadar, în 1918, captivitatea simbolică în Babilon a devenit şi o întemniţare fizică pentru unii din poporul lui Iehova. În Statele Unite, în Canada şi în alte ţări a fost declanşat un val de persecuţii împotriva Studenţilor Bibliei. Clericii naţionalişti au instigat gloatele să–i alunge din oraşe pe Studenţii Bibliei. Aceştia au fost unşi cu smoală, acoperiţi apoi cu pene şi bătuţi cu ciomegele. Astfel, împotriva acestei mici minorităţi de creştini sinceri a fost comis un ruşinos act de nedreptate.b

Apoi, în 1919, lucrurile s–au schimbat pe neaşteptate. Marele război se terminase în 1918. Sentinţele pronunţate împotriva conducătorilor Societăţii Watch Tower au fost revizuite şi considerate drept o eroare judiciară. Spre dezamăgirea duşmanilor lor religioşi, Rutherford şi colaboratorii săi au fost eliberaţi. După cum declară Marty: „Membrii dogmatici ai bisericii nu au scos strigăte de bucurie.“ În cele din urmă, toţi cei acuzaţi au fost achitaţi. Părtinitorul judecător catolic Martin T. Manton, care, ulterior, a fost făcut „cavaler al ordinului Sf. Grigore cel Mare“ de către papa Pius al XI–lea, le refuzase celor opt Martori eliberarea pe cauţiune, cauzîndu–le, astfel, o întemniţare nedreaptă timp de nouă luni. Adevăratul său caracter a fost dezvăluit mai tîrziu în 1919, cînd a fost el însuşi întemniţat pentru luare de mită.

Cînd Rutherford şi asociaţii săi au fost eliberaţi din închisoare, în 1939, ei s–au întors la sediul din Brooklyn al Societăţii Watch Tower. Apoi au pornit la reorganizarea celei mai mari campanii de predicare a Regatului. Studenţii Bibliei au sfărîmat cătuşele fricii de oameni şi şi–au dat bine seama în ce poziţie se aflau ei faţă de întreaga religie falsă. Babilonul cel Mare era duşmanul lor înverşunat, iar ei trebuiau să dezvăluie căderea sa. Adevărata închinare trebuia restabilită în mijlocul naţiunilor.

Aceşti creştini neînfricaţi şi–au intensificat serviciul din casă în casă. De asemenea, ei au defilat pe străzi, demascînd religia falsă prin intermediul pancartelor pe care era scris: „Religia este o capcană şi o fraudă“ şi „Slujiţi–i lui Dumnezeu şi Regelui Cristos!“ Religia falsă a continuat să înflorească şi să funcţioneze, dar în ceea ce priveşte relaţia ei cu Martorii lui Iehova, Babilonul cel Mare a căzut în 1919. Aceştia au fost eliberaţi din robia babilonică!

Influenţa Babilonului scade

Acum, după 70 de ani, se observă că în multe regiuni ale globului influenţa Babilonului cel Mare a scăzut. Este adevărat că religia pare încă să prospere în Statele Unite, unde oamenii mai sentimentali sînt traşi pe sfoară de evanghelizatorii şi psihologii religioşi care apar la TV. Totuşi, chiar şi unii dintre aceşti şarlatani materialişti au fost recent demascaţi şi au căzut în dizgraţie. Religia pare că prosperă în Republica Coreea de Sud, unde bisericile creştinătăţii s–au implicat profund în politică. Evident, Babilonul cel Mare, deşi „a căzut“, funcţionează încă.

Totuşi, după cele două războaie mondiale, religia tradiţională şi–a pierdut masiv susţinătorii în ţări ca Germania, Danemarca, Suedia şi Marea Britanie. Chiar şi în ţări catolice ca Italia, Spania şi Franţa s–a observat o diminuare a numărului celor care vin la spovedanie şi care participă la liturghie — două practici tradiţionale în catolicism. A scăzut simţitor şi numărul celor din seminariile teologice. Şi însuşi faptul că actualul papă simte nevoia să călătorească în diferite părţi ale lumii, mai mult decît a făcut–o orice alt papă de–a lungul istoriei, este un simptom al crizei în care se află biserica.

În plus, din 1917 încoace, majoritatea ţărilor socialiste au redus religia la un rol minor şi au lichidat fosta ei influenţă politică. Pe plan mondial religia tradiţională este şi astăzi cauza multor manifestări de ură şi a multor vărsări de sînge, fapt care i–a determinat pe mulţi oameni raţionali să renunţe la orice religie, fie occidentală, fie orientală. Da, apele simbolice pe care şade Babilonul cel Mare — popoarele pe care ea le ţine sub control — scad vertiginos. Babilonul cel Mare este judecat acum, iar executarea lui este aproape. — Apocalips 16:12; 17:1, 15.

Babilonul — De ce este judecat

Pe ce bază judecă Iehova imperiul mondial al religiei false? Bineînţeles că unii ar putea considera că Iehova trebuie să privească în mod favorabil toate şcolile, spitalele şi operele de binefacere pe care le–au iniţiat diferite religii. Dar în ce măsură merită toate acestea acuzaţia pe care Iehova o pronunţă împotriva religiilor lumii? Să analizăm pe scurt această acuzaţie şi dosarul cu faptele religiei.c

„Unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte pocale a venit şi mi–a vorbit, zicînd: «Vino şi îţi voi arăta judecata marii desfrînate care stă pe multe ape, cu care au comis fornicaţie regii pămîntului, în timp ce aceia care locuiesc pe pămînt au fost îmbătaţi de vinul fornicaţiei sale» “ (Apocalips 17:1, 2). După cum am arătat cu claritate în ediţiile noastre din 1 ianuarie şi 1 februarie 1990, complicitatea dintre religie şi conducătorii naţiunilor, „regii pămîntului“, care a cauzat suferinţa oamenilor de–a lungul istoriei, poate fi asemănată cu comportarea unei prostituate egoiste. Iată ce spune acuzaţia în continuare:

„Şi am văzut că femeia era beată de sîngele sfinţilor şi de sîngele martorilor lui Isus.“ „Da, în [ea] a fost găsit sîngele profeţilor şi al celor sfinţi şi al tuturor acelora care au fost înjunghiaţi pe pămînt“ (Apocalips 17:6; 18:24). Babilonului cel Mare trebuie să i se impute vărsarea de sînge, deoarece, de–a lungul secolelor, i–a martirizat pe adevăraţii creştini, inclusiv pe aceia care au cutezat să traducă Biblia în limba oamenilor de rînd, precum şi pe mulţi care au avut curajul să posede şi să citească Biblia. Marelui Babilon i se impută şi vinovăţia de sîngele adevăraţilor creştini, care, nu de mult, au fost martirizaţi în închisori şi în lagăre de concentrare fie sub nazişti şi fascişti, fie sub alte dictaturi. Observaţi că acuzaţia se referă la „toţi aceia care au fost înjunghiaţi pe pămînt“, ceea ce înseamnă sute de milioane de oameni din toată lumea care au căzut victimă războaielor sau răzbunărilor generate de–a lungul istoriei de către oameni care pretindeau că sînt religioşi. — Compară Matei 23:34–36; 2 Timotei 3:5.

Faptul că Dumnezeu judecă Babilonul cel Mare impune atenţiei noastre încă un aspect al vinovăţiei acestuia. Judecata declară: „Prin practicile tale spiritiste, au fost induse în eroare toate naţiunile“ (Apocalips 18:23). Este interesant de notat că „practicile spiritiste“ reprezintă traducerea cuvîntului grecesc pharmakiai, care, „a însemnat iniţial folosirea medicamentelor, a narcoticelor şi a vrăjilor; apoi, a otrăvurilor; apoi, a vrăjitoriei“.d În sens spiritual, religia falsă a otrăvit naţiunile, amăgindu–le să creadă în dumnezei falşi şi în învăţături false, care le–au distras atenţia de la Iehova şi de la litigiul privitor la suveranitatea asupra universului. Prin învăţăturile ei false despre nemurirea sufletului, religia falsă a pus şi temelia tuturor formelor de spiritism şi vrăjitorie, generînd frica de cei morţi şi cultul strămoşilor. Condamnarea Babilonului celui Mare de către Dumnezeu este pe deplin justificată, căci, aşa cum a scris Ioan: „Păcatele ei s–au îngrămădit pînă la cer, iar Dumnezeu şi–a adus aminte de actele ei de nedreptate.“ — Apocalips 18:5.

Ce trebuie să facem noi?

Avînd în vedere starea decăzută şi condamnată a Babilonului celui Mare, ce trebuie să facă acum iubitorii sinceri ai adevărului? Profeţia lui Isaia referitoare la Babilonul antic se aplică într–o măsură şi mai mare la religia falsă actuală: „Îndepărtaţi–vă, îndepărtaţi–vă, ieşiţi de acolo, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi din mijlocul ei, păstraţi–vă curaţi, voi, care purtaţi ustensilele lui Iehova“ (Isaia 52:11). Această chemare insistentă îşi găseşte un corespondent în Apocalips 18:4: „Şi am auzit o altă voce venind din cer care spunea: «Ieşiţi din ea, [din Babilonul cel Mare] poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi împreună cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei.» “

Da, este timpul să rupem orice legătură cu religia falsă. Dar dacă ieşim din Babilonul cel Mare, încotro să mergem? Să mergem la adevărata închinare la Iehova, asociindu–ne cu martorii săi. Deja milioane de oameni din toate naţiunile pămîntului se revarsă ca un puhoi spre acel simbolic ’munte al lui Iehova‘. Şi tu eşti invitat să studiezi Biblia cu Martorii lui Iehova şi să te alături acestei închinări curate. — Isaia 2:2–4; 43:10–12.

Dar mai rămîne o întrebare: „Dacă Babilonul cel Mare a căzut şi a fost judecat, care este punctul următor din programul divin? Ce se va întîmpla cu imperiul mondial al religiei false condus de Satan? În numărul viitor se va răspunde la această întrebare în conformitate cu profeţiile biblice.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Cu toate că Babilonul a căzut în 539 î.e.n., el a continuat să existe ca oraş timp de sute de ani