Cum să manifeşti iubire şi respect în calitate de soţie
„Soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei.“ — EFESENI 5:33
1. Ce întrebări se ridică referitor la starea actuală a căsniciilor?
ÎN ACEASTĂ epocă modernă a independenţei şi „emancipării“ concepţia tradiţională despre căsătorie a suferit lovituri puternice. Milioane de familii îşi duc existenţa fie fără tată, fie fără mamă. Mulţi şi–au luat obiceiul să trăiască împreună fără să se bucure de avantajele unei căsătorii legitime. Dar a rezultat de aici o mai mare siguranţă pentru femei şi mame? Sau se pot bucura copiii de echilibru? De asemenea, a dus această prăbuşire a valorilor la un mai mare respect în interiorul familiei? Spre deosebire de atitudinea lumii, ce ne recomandă Cuvîntul lui Dumnezeu?
2. De ce nu a fost bine pentru Adam să continue a trăi singur?
2 Cînd Dumnezeu şi–a exprimat intenţia de a crea prima femeie, a zis: „Nu este bine ca omul să rămînă singur.“ Iar după ce a observat familiile de animale — masculi şi femele cu puii lor —, cu siguranţă că Adam a manifestat simţăminte în concordanţă cu acea declaraţie. Deşi perfect şi trăind într–un paradis îmbelşugat, Adam simţea lipsa unei companii cu o persoană din specia sa. Deşi el era înzestrat cu inteligenţă şi cu capacitatea de a vorbi, nu exista nici o altă creatură din specia sa cu care el să poată împărtăşi aceste daruri. Însă în scurt timp situaţia avea să se schimbe, căci Dumnezeu spusese: „Îi voi face un ajutor ca întregire a lui.“ — Geneza 2:18–20.
3. (a) De ce se poate spune că Eva era din „specia“ lui Adam? (b) Ce înseamnă pentru un bărbat să se „alipească“ de soţia sa?
3 Iehova a creat–o pe Eva avînd ca bază una dintre coastele lui Adam. Aşadar, Eva era din aceeaşi „specie“ ca Adam. Ea nu era un animal inferior, ci era „os din oasele [lui] şi carne din carnea [lui]“. De aceea, în relatarea inspirată se spune: „Iată de ce omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa, şi trebuie să se alipească de soţia sa, şi ei trebuie să devină o singură carne“ (Geneza 2:23, 24). Cuvîntul ebraic tradus prin „alipească“ înseamnă literalmente „a se agăţa de, a adera deosebit de puternic, ca un adeziv“ (Hebrew and Chaldee Lexicon to Old Testament Scriptures de Gesenius). Termenul acesta sugerează ideea că soţul şi soţia sînt tovarăşi de nedespărţit. Un alt savant spune că prin termenul respectiv „se înţelege mai mult decît unirea sexuală dintre soţ şi soţie, el extinzîndu–se asupra tuturor relaţiilor dintre ei“. Deci căsnicia nu este o plăcere trecătoare, ci o legătură trainică. Şi acolo unde există respect reciproc şi demnitate, acea unire, deşi este supusă uneori la tensiuni, trebuie să rămînă de neînfrînt. — Matei 19:3–9.
4. În ce sens era femeia un ajutor şi o întregire a bărbatului?
4 Dumnezeu a spus că femeia va fi ajutorul şi întregirea bărbatului. Întrucît aceştia au fost făcuţi după imaginea lui Dumnezeu, el aştepta ca cei doi să manifeste însuşirile sale — dreptate, iubire, înţelepciune şi putere — în relaţiile dintre ei. Aşadar, Eva avea să fie „o întregire“, nu un concurent. Familia nu urma să fie ca un vapor cu doi căpitani care îşi fac concurenţă, ci conducerea avea să fie exercitată de Adam. — 1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:22–24; 1 Timotei 2:12, 13.
5. Cum le–au tratat mulţi bărbaţi pe femei, şi oare se bucură această atitudine de aprobarea lui Dumnezeu?
5 Însă răzvrătirea şi păcatul comise de prima pereche a schimbat brusc cadrul pentru formarea familiei lor şi a tuturor familiilor viitoare. Prevăzînd rezultatele păcatului lor şi a efectului acestuia asupra omenirii, Iehova i–a spus Evei: „Dorinţa ta intensă va fi îndreptată spre soţul tău, iar el te va domina“ (Geneza 3:16). Din nefericire, de–a lungul secolelor mulţi bărbaţi au dominat femeile într–un mod tiranic. În întreaga lume femeile au fost şi sînt încă umilite şi dispreţuite în multe feluri. Totuşi, aşa cum am văzut în articolul precedent, aplicarea principiilor biblice nu le permite bărbaţilor să fie despoţi, ba mai mult, ea accentuează valoarea manifestării unui respect profund.
Un respect profund — o adevărată încercare
6, 7. (a) Cum pot fi cîştigaţi de partea adevărului unii soţi necredincioşi? (b) În ce fel ar putea o soţie să nu manifeste un „respect profund“ faţă de soţul ei necredincios?
6 Apostolul Petru a descris detaliat exemplul lui Cristos în ce priveşte comportarea şi a explicat că Isus ne–a lăsat ’un model, ca să păşim cu atenţie pe urmele sale‘. Apoi Petru a declarat: „În acelaşi fel, voi, soţiilor, fiţi supuse propriilor voştri soţi, pentru ca, dacă unii nu ascultă de cuvînt, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin conduita soţiilor lor, fiind martori oculari ai conduitei voastre caste, însoţită de un respect profund“ (1 Petru 2:21—3:2). Cum pot soţiile creştine să manifeste acest „respect profund“?
7 Multe dintre surorile noastre creştine au soţi necredincioşi şi, uneori, împotrivitori. Înseamnă atunci că în aceste condiţii sfatul lui Petru este nul şi neavenit? Nu, deoarece supunerea şi respectul sînt obligatorii chiar dacă „unii nu ascultă de cuvînt“. De aceea, ar fi oare un semn de profund respect dacă o soţie creştină care are un soţ împotrivitor ar veni la Sala Regatului şi ar flecări despre el, povestind multor surori din congregaţie toate acţiunile lui rele împotriva ei? Dacă ea ar face astfel cu privire la un frate sau o soră din congregaţie, cum s–ar numi lucrul acesta? Flecăreală sau poate chiar calomnie. Aşadar, nu este o dovadă de respect profund din partea unei soţii să–şi bîrfească soţul necredincios (1 Timotei 3:11; 5:13). Însă trebuie să recunoaştem că, în astfel de cazuri, unele surori întîmpină mari dificultăţi. Care este soluţia creştină? Ele se pot duce la bătrîni ca să ceară ajutor şi sfaturi. — Evrei 13:17.
8. Care ar putea fi raţionamentul unui soţ împotrivitor?
8 În ce măsură pot bătrînii să trateze plini de tact cu un soţ necredincios? În primul rînd, ei pot încerca să vadă lucrurile din punctul lui de vedere. Violenţa lui verbală şi fizică ar putea fi motivată de o reacţie în lanţ cu trei etape: necunoaştere — frică — reacţie violentă. Dar de ce se petrece acest lucru? În multe cazuri soţul ştie foarte puţin sau chiar nimic despre Martorii lui Iehova, cu excepţia a ceea ce aude de la colegii săi de lucru, care au prejudecăţi. El ştie că înainte ca soţia lui să înceapă studierea Bibliei, ea se ocupa în exclusivitate de el şi de copii. Deşi poate că acum ea este o soţie şi mamă mai bună, el judecă astfel: ’Ea mă lasă singur de trei ori pe săptămînă ca să se ducă la întrunirile alea. Nu ştiu ce se petrece la întrunirile alea, dar la sala aia sînt cîţiva bărbaţi „bine“ şi (. . .)‘. Da, necunoaşterea îi poate stîrni gelozia şi frica. Apoi, survine reacţia de apărare. Ce ajutor pot da bătrînii cînd sesizează aceste manifestări? — Proverbe 14:30; 27:4.
9. Ce abordare plină de tact poate fi folosită cu unii soţi necredincioşi, şi care ar putea fi efectul ei?
9 Un bătrîn ar putea să facă personal cunoştinţă cu soţul respectiv (1 Corinteni 9:19–23). Poate că acesta din urmă este electrician sau tîmplar sau zugrav. De asemenea, poate că el este dispus să–şi ofere priceperea pentru a executa vreo reparaţie la Sala Regatului. Astfel, el ar ajunge să vadă cum arată Sala Regatului, fără însă a se simţi obligat să asiste la întruniri. S–ar putea ca, pe măsură ce ajunge să–i cunoască pe fraţi, atitudinea sa faţă de soţia lui să se amelioreze. Apoi, văzînd iubirea şi spiritul de colaborare din congregaţie, s–ar putea ca el să înceapă chiar să–şi conducă soţia la întruniri. În sfîrşit, poate că, în timpul unei întruniri, el păşeşte înăuntru şi ascultă o bucată de vreme. În scurt timp s–ar putea ca el să solicite un studiu biblic. Toate acestea se pot întîmpla, iar uneori chiar au devenit realitate. Datorită acestei iubiri, acestui tact şi a ’respectului profund‘ manifestate de soţie, astăzi există mii de soţi credincioşi. — Efeseni 5:33.
Îşi supraveghează casa
10, 11. Ce trăsături ale unei soţii capabile descrie regele Lemuel? (Analizaţi–le pe fiecare în parte.)
10 Regele Lemuel a primit sfaturi bune de la mama sa cu privire la însuşirile unei soţii ideale (Proverbe 31:1). Descrierea pe care o face ea în Proverbe 31:10–31 cu privire la o soţie şi mamă foarte muncitoare merită să fie citită cu atenţie. Ea avea, evident, experienţă în ce priveşte aplicarea principiilor drepte ale lui Dumnezeu şi manifestarea unui respect profund.
11 Lemuel scrie că o „soţie capabilă“ este demnă de încredere, cinstită şi loială (versetele 10–12). Ea munceşte din greu ca să–şi îngrijească soţul şi copiii (versetele 13–19, 21, 24). Ea este amabilă şi binevoitoare faţă de cei care sînt într–adevăr nevoiaşi (versetul 20). Prin respectul pe care îl manifestă şi prin comportarea ei excelentă ea măreşte buna–reputaţie a soţului ei (versetul 23). Ea nu este nici flecară, nici nu face critică distructivă. Dimpotrivă, cu vorbirea ei zideşte şi vindecă (versetul 26). Deoarece nu este leneşă, ea are casa curată şi în ordine (versetul 27). (De fapt, o locuinţă de creştin trebuie să se numere printre cele mai curate locuinţe din cartier.) Soţul şi copiii ei îşi arată recunoştinţa faţă de ea şi o laudă. Cei din afara familiei apreciază şi ei însuşirile acestei femei (versetele 28, 29, 31). Frumuseţea ei nu este o frumuseţe de suprafaţă, ci frumuseţea unei femei care se teme de Dumnezeu şi are o personalitate formată după principiile divine. — Versetul 30.
Un spirit liniştit şi blînd
12. Ce este de „mare valoare în ochii lui Dumnezeu“, şi cum evidenţiază acest lucru un proverb spaniol?
12 Acest ultim aspect este menţionat de Petru cînd o sfătuieşte pe femeia creştină să nu acorde o atenţie exagerată înfăţişării ei. Iată îndemnul său: „[Podoaba voastră] să fie persoana ascunsă a inimii, în veşmîntul nesupus descompunerii al unui spirit liniştit şi blînd, care este de o mare valoare în ochii lui Dumnezeu“ (1 Petru 3:3, 4). Observaţi faptul că ’spiritul liniştit şi blînd este de o mare valoare în ochii lui Dumnezeu‘. Aşadar, o soţie şi mamă creştină care manifestă un astfel de spirit nu este plăcută numai de soţul ei, ci, lucru mai important, este plăcută de Dumnezeu, aşa cum au fost femeile fidele din antichitate. Această frumuseţe interioară se reoglindeşte şi în proverbul spaniol: „O femeie frumoasă place ochilor; o femeie bună place inimii. Dacă prima este un giuvaer, a doua este o comoară.“
13. Ce efect înviorător poate avea o soţie asupra copiilor ei?
13 O soţie creştină poate fi o înviorare pentru toţi cei din casa ei. (Compară Matei 11:28–30.) Cînd copiii observă respectul ei faţă de soţ, aceştia vor reoglindi acest respect în relaţiile cu părinţii lor şi cu cei din afara familiei. Ca atare, copiii creştini vor fi amabili şi binevoitori. Şi cît de înviorător este să vezi cum copiii se oferă singuri să facă treburi în gospodărie, în loc să trebuiască să fie împinşi de la spate pentru a le face! Altruismul lor contribuie la fericirea familiei, iar zîmbetul aprobator al mamei îi răsplăteşte din plin.
14. La ce încercare poate duce nevoia de disciplinare?
14 Dar ce se poate spune despre momentele cînd este necesară disciplinarea? Asemenea părinţilor lor, copiii fac greşeli. Uneori ei nu ascultă. Ce va face în astfel de cazuri o mamă atunci cînd tatăl nu este acasă? Va continua ea să respecte demnitatea copiilor lor? Sau va începe să ţipe şi să le ţină morală în încercarea de a se face ascultată? Dar învaţă ceva un copil, dacă ţipi la el cît te ţine gura? Nu ar avea mai multă eficienţă o voce blîndă şi liniştită? — Efeseni 4:31, 32.
15. Ce au descoperit cercetătorii cu privire la ascultarea pe care o manifestă copiii?
15 Comentînd asupra ascultării pe care o manifestă copiii, revista Psychology Today spune: „Potrivit unui studiu recent, cu cît ţipi mai tare la copii să nu facă ceva, cu atît mai probabil este că ei îţi vor întoarce spatele şi vor face exact ceea ce tu nu vrei ca ei să facă.“ Pe de altă parte, cercetătorii au descoperit că atunci cînd adulţii vorbesc calm, copiii tind să asculte fără prea multă ezitare. Bineînţeles, este mult mai important să discuţi cu un copil, decît să–l exasperezi, adresîndu–i la nesfîrşit nişte porunci tiranice. — Efeseni 6:4; 1 Petru 4:8.
Respectul manifestat în relaţiile intime
16. Cum poate o soţie să manifeste consideraţie faţă de nevoile afective ale soţului ei, şi cu ce foloase?
16 Aşa cum un soţ trebuie să arate bunăvoinţă faţă de soţia sa, deoarece ea este de o constituţie mai delicată, tot aşa o soţie trebuie să înţeleagă necesităţile afective şi sexuale ale soţului ei. Biblia arată că bărbatul şi soţia sa trebuie să se placă reciproc şi să se satisfacă reciproc. Aceasta pretinde sensibilitate faţă de necesităţile şi stările sufleteşti ale amîndurora. Această satisfacere reciprocă va contribui la asigurarea că nici unuia dintre parteneri nu–i vor fugi ochii după altcineva şi nu va ajunge să zboare din floare în floare. — Proverbe 5:15–20.
17. Cum trebuie soţul şi soţia să considere satisfacerea obligaţiei conjugale?
17 Desigur, acolo unde există un respect reciproc, nici unul dintre parteneri nu îşi va folosi necesităţile sexuale ca armă psihologică. Fiecare trebuie să dea partenerului său conjugal ceea ce i se cuvine, iar dacă se hotărăşte o abstinenţă temporară, aceasta trebuie să se facă cu consimţămîntul ambilor parteneri (1 Corinteni 7:1–5). De exemplu, uneori s–ar putea ca soţul să fie plecat temporar la o lucrare de construcţie la filiala locală a Societăţii Watch Tower sau poate o altă construcţie cu scop teocratic. În acest caz, el trebuie să se asigure de consimţămîntul deplin al soţiei sale. O astfel de separare poate aduce şi binecuvîntări spirituale familiei, sub forma unor experienţe încurajatoare relatate de soţ după întoarcerea sa acasă.
Rolul important al surorilor
18. De ce o soţie de bătrîn poartă o mai mare responsabilitate?
18 Atunci cînd soţul unei creştine are funcţie de bătrîn, ea poartă o responsabilitate mai mare. În primul rînd, solicitările asupra soţului sînt mai mari. El răspunde înaintea lui Iehova de starea spirituală a congregaţiei (Evrei 13:17). Dar ca soţie de bătrîn şi, poate, ea însăşi o femeie în vîrstă, exemplul ei în ce priveşte manifestarea respectului este, de asemenea, foarte important. (Compară 1 Timotei 5:9, 10; Tit 2:3–5.) Dar ce excelent exemplu dau majoritatea soţiilor de bătrîni în sprijinul soţilor lor! Deseori soţul trebuie să plece pentru a rezolva probleme ale congregaţiei, lucru care ar putea stîrni curiozitatea soţiei. Dacă manifestă însă loialitate, o soţie plină de devoţiune nu se amestecă în problemele congregaţiei, ca un om indiscret. — 1 Petru 4:15.
19. Ce înseamnă pentru un bătrîn ’a conduce o casă‘?
19 Totuşi, un bătrîn ar putea sta de vorbă cu soţia sa dacă aceasta manifestă o atitudine care nu zideşte sau dacă nu dă un exemplu bun pentru celelalte surori. ’A conduce în mod excelent o casă‘ se referă nu numai la copii, ci şi la soţie. Aplicarea acestei norme scripturale ar putea pune la încercare umilinţa unor soţii. — 1 Timotei 3:4, 5, 11; Evrei 12:11.
20. Menţionaţi cîteva exemple minunate de surori căsătorite şi necăsătorite din antichitate şi din perioada modernă. (Vezi „Relatări biografice ale Martorilor lui Iehova“ în Indexul de publicaţii ale Societăţii Watch Tower, 1930—1985, engl.)
20 Şi surorile necăsătorite pot reflecta la rolul pe care–l au în congregaţie soţiile respectuoase. Există foarte multe exemple bune de surori fidele, cu o comportare excelentă, atît în Scripturi, cît şi în congregaţia de azi. Dorca, probabil o soră necăsătorită, era mult lăudată pentru „fapte bune“ (Fapte 9:36–42). Priscila şi Phoebe (Fivi) erau şi ele zeloase pentru adevăr (Romani 16:1–4). La fel şi astăzi, multe dintre surorile noastre căsătorite sau celibatare sînt misionare excelente, pioniere şi predicatoare. În acelaşi timp, aceste femei au devoţiune sfîntă, îşi păstrează locuinţa curată şi în ordine şi nu–şi neglijează niciodată familia. Datorită numărului lor mare şi a condiţiilor lor de viaţă, ele efectuează deseori cea mai mare parte a lucrării de predicare. — Psalm 68:11.
21. În ce fel sînt surorile creştine o încurajare pentru fraţii lor creştini?
21 Surorile fidele din congregaţie joacă un rol important, de zidire. Zelul şi exemplul lor sînt o încurajare pentru fraţi şi pentru congregaţia creştină în general. Ele sînt cu adevărat întregiri şi ajutoare. (Compară Geneza 2:18.) Ce iubire şi respect sincer merită ele! Cît despre partenerii conjugali creştini, sfatul lui Pavel este cu adevărat oportun: „Fiecare dintre voi, în ceea ce îl priveşte să–şi iubească soţia ca pe sine; la rîndul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei.“ — Efeseni 5:33.
Vă amintiţi?
◼ Care au fost rolurile iniţiale stabilite de Dumnezeu pentru omul perfect şi pentru femeia perfectă?
◼ Cum ar putea fi cîştigaţi de partea adevărului unii soţi necredincioşi?
◼ Care sînt însuşirile remarcabile ale unei soţii capabile?
◼ Cum poate o soţie creştină să manifeste ’un spirit blînd şi liniştit‘?
◼ Ce echilibru este necesar cu privire la relaţiile intime dintre partenerii conjugali?
[Legenda fotografiei de la pagina 14]
Familia nu trebuie să fie ca un vapor cu doi căpitani care îşi fac concurenţă
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Un soţ necredincios poate deveni gelos, ba chiar temător cu privire la întruniri sau activităţi creştine la care participă soţia sa. Cum ar putea fi el ajutat?