’Dar eu nu-l iubesc pe Iehova!‘

BOB era doar un copil cînd mama sa a devenit Martoră a lui Iehova. Timp de cîţiva ani el a însoţit–o la Sala Regatului şi chiar la lucrarea de predicare, cu toate că nu era botezat. Dar, în anii mai tîrzii ai adolescenţei, a încetat să se mai asocieze cu Martorii. Mergînd din rău în mai rău, el şi–a ratat viaţa. Deşi pretindea că apreciază multe lucruri pe care le învăţase din Biblie, aceasta nu era suficient pentru a–l determina să dorească să revină la organizaţia lui Iehova. De ce oare?

Să luăm un alt exemplu. David a îndeplinit serviciul cu timp integral cîţiva ani. Din cînd în cînd, în mintea sa îşi făceau apariţia unele întrebări cu privire la anumite învăţături biblice. Dar el rezolva întotdeauna problemele raţionînd că la dezlegarea unui joc cu cuburi o persoană nu abandonează pur şi simplu pentru faptul că una sau două piese s–ar părea că nu se potrivesc la început. El era dispus să–l aştepte pe Iehova pentru clarificare. Dar la un moment dat, David a afirmat că nu mai putea să fie satisfăcut în modul acesta. Renunţînd la privilegiile sale de serviciu, el a părăsit în curînd adevărul. Ce anume a cauzat această schimbare în modul său de a gîndi?

Desigur, este un lucru dureros să–i vezi pe cei dragi abandonînd cursa pentru viaţă. Fără nici o îndoială, noi dorim să facem tot ce putem pentru a–i ajuta (2 Corinteni 12:15; Galateni 5:7). Dar ce anume îl determină, în realitate, pe cineva să părăsească adevărul? Ce putem face pentru a–i ajuta unei astfel de persoane să–şi reia alergarea? Şi ce trebuie să facă cineva dacă astfel de tendinţe încep să se dezvolte în propria–i persoană?

Inimă, conştiinţă şi credinţă

Există un lucru demn de atenţie în legătură cu cei care au părăsit adevărul. Cei mai mulţi dintre ei nu au ajuns în această situaţie din cauză că nu mai credeau că acesta este adevărul. Dimpotrivă, mulţi dintre ei zic: „Ştiu că acesta este adevărul, dar (. . .)“, sau: „Dacă există un adevăr, ştiu că acesta este.“ În adîncul inimii lor mulţi dintre aceştia cred încă în faptul că ceea ce au învăţat din Biblie este adevărul. Dar, dintr–un motiv sau altul, ei şi–au încetinit activitatea, pierzîndu–şi zelul. Iacob a spus: „Credinţa fără lucrări este moartă“ (Iacob 2:26).

Credinţa adevărată implică mai mult decît simplul fapt de a poseda cunoştinţă sau de–a avea convingerea că un anumit lucru este adevărat. Întrucît nu este doar un proces al minţii, credinţa implică şi inima simbolică, deoarece Biblia zice: „Cu inima se exercită credinţă“ (Romani 10:10). De aceea Biblia spune pe bună dreptate că inima este rădăcina problemei atunci cînd cineva începe să devieze. Pavel ne avertizează: „Fiţi atenţi, fraţilor, ca nu cumva să se dezvolte în vreunul dintre voi o inimă rea, lipsită de credinţă, prin faptul că se îndepărtează de Dumnezeul cel viu.“ — Evrei 3:12.

Ca dovadă că inima este profund implicată, să ascultăm ce spune Diana, care abandonase adevărul. Cînd fraţii creştini au încercat să o ajute, ea a răspuns deschis: „Nu pot să mă reîntorc la Iehova, nu îl iubesc!“ Ea ştia că singurul lucru care ar ajuta–o să stea lîngă Iehova Dumnezeu era iubirea faţă de el ca Persoană şi ca Unul care este demn de devoţiunea ei. De fapt, acest fel de iubire a determinat–o la început să–şi dedice viaţa lui Iehova. Dar, oarecum ea nu mai simţea o astfel de iubire acum. Fără aceasta, ea ştia că întoarcerea ei ar fi fost prefăcută. Dar cum ajunge cineva să–şi piardă iubirea pe care o simţea altădată atît de profund?

Ei bine, Pavel a menţionat „o inimă rea, lipsită de credinţă“. În unele cazuri, o astfel de lipsă de credinţă rezultă din faptul că i se permite inimii să dorească ceea ce interzice Iehova Dumnezeu sau să se împotrivească unui lucru pe care–l porunceşte el. Inima devine astfel împărţită şi nu mai este completă faţă de Iehova. Atunci, socotind că propriul său mod de acţiune nu este aprobat de Dumnezeu, cea mai uşoară cale de a evita o viitoare confruntare este aceea de a ’se îndepărta de Dumnezeul cel viu‘. (Compară Geneza 3:8–10.) În loc să se căiască, „inima rea“ îl determină pe cineva să–l şteargă pe Iehova şi scopul său din inima sa. În felul acesta, persoana lipsită de credinţă părăseşte adevărul.

În alte cazuri, în loc să suporte mustrările de conştiinţă din cauza unui anumit mod de acţiune, individul îi permite inimii sale perfide să–l determine să caute o evadare pe plan mintal prin neîncredere, defăimare sau chiar apostazie. Dacă reuşeşte să se convingă pe sine însuşi că întregul schelet al credinţei sale este greşit, el nu va mai simţi obligaţia de a trăi în interiorul limitelor sale. Astfel de persoane dau la o parte o conştiinţă bună şi ’suferă un naufragiu cu privire la credinţă‘. — 1 Timotei 1:19.

Desigur, cineva poate renunţa la adevăr şi din alte motive. Dar indiferent care ar fi acestea, aproape în mod invariabil aici este implicată inima. De aceea, cît de potrivit este, într–adevăr, sfatul: „Mai mult decît orice altceva ce trebuie păzit, păzeşte–ţi inima, căci din ea sînt izvoarele vieţii.“ — Proverbe 4:23.

Restabilirea este posibilă

Recunoscînd că la rădăcina slăbirii credinţei se află propriile noastre înclinaţii greşite, putem primi curaj. A proceda astfel constituie primul pas în străduinţa noastră de a restabili o relaţie trainică cu Iehova. Experienţa lui Steve, un pionier din Anglia, ilustrează această idee.

Deşi Steve nu a abandonat niciodată adevărul, la un moment dat el a început să simtă un gol şi o lipsă de convingere. Cînd le predica altora, cuvintele sale sunau fals în propriile sale urechi. Cînd se afla printre fraţii şi surorile sale de credinţă, Steve nu se simţea în largul său, de parcă nu ar fi făcut parte dintre ei.

Din fericire, Steve a recunoscut că problema atîrna de el. „Nu am făcut greşeala de a mă izola în scopul de a aprecia lucrurile după capul meu, ca şi cum ar exista vreo sursă de inspiraţie în carnea imperfectă care ar furniza răspunsurile corecte“, îşi aminteşte Steve. (Compară Romani 7:18.) Mai degrabă, el şi–a dat seama că trebuie să–şi corecteze inima şi să smulgă din ea dorinţele înşelătoare care îl îndepărtau de adevăr. Începînd chiar cu motivul fundamental, el a lucrat pentru a–şi reînsufleţi iubirea faţă de Dumnezeu şi credinţa în Cuvîntul său. Astăzi, Steve este fericit, slujind ca misionar.

Cum pot oferi alţii ajutor

Nu oricine care a dat sau dă semne de slăbiciune în ce priveşte adevărul vede lucrurile tot atît de clar ca şi Steve. De fapt, adeseori tocmai această slăbire a clarei viziuni spirituale conduce la o prăbuşire decisivă. Acesta este momentul cînd fraţii creştini pot să ofere o mînă de ajutor (Romani 15:1; Galateni 6:1). Dar cum poate fi făcut acest lucru în modul cel mai eficient?

Evident, nu este suficient să o inviţi sau să o încurajezi pe o astfel de persoană să revină. Trebuie să fie identificate şi îndepărtate obstacolele. Trebuie să se depună eforturi pentru a mişca inima persoanei slăbite. Discuţiile sincere, dar amabile, adresate de la inimă la inimă pot să ajute persoana în cauză. Utilizînd versete biblice cum ar fi 1 Timotei 1:19; Evrei 3:12 şi Ieremia 17:9, 10 poţi s–o ajuţi să caute în adîncul inimii sale şi să înţeleagă ce anume a cauzat ’îndepărtarea de Dumnezeul cel viu‘.

Odată ce cauzele sînt identificate, eforturile trebuie orientate înspre procedeul de a le înlătura. O inimă bolnavă din punct de vedere fizic pretinde îngrijire şi poate chiar o operaţie dureroasă dacă pacientul doreşte să rămînă în viaţă. În mod asemănător stau lucrurile şi cu o inimă simbolică bolnavă. Dorinţele greşite, tendinţa spre independenţă sau alţi factori care cauzează ca o inimă să fie rea, toate acestea trebuie îndepărtate dacă dorim ca ea să devină din nou sensibilă. Creştinii activi pot să se roage împreună cu persoana inactivă, chiar să studieze Biblia împreună cu ea, dacă bătrînii consideră că este potrivit acest lucru. Numai în felul acesta poate fi inima reînsufleţită şi individul ajutat să–l iubească din nou pe Iehova. — Proverbe 2:1–5.

Acest lucru s–a dovedit a fi adevărat în cazul Dianei. Discuţiile cu creştinii maturi au ajutat–o să recunoască ce anume era necesar să facă în scopul de a–şi reînsufleţi iubirea faţă de Iehova. Dîndu–şi seama că trebuia să ajungă să–l cunoască din nou îndeaproape pe Iehova, Diana a acceptat ajutorul ce i s–a oferit. După ce au studiat Biblia timp de aproximativ un an, ea şi soţul ei au devenit din nou lăudători activi ai lui Iehova.

Întrucît iubirea îndeamnă la acţiune, adeseori lucrul cel mai eficient este acela de a face ceea ce spune Iehova şi de a observa modul iubitor în care vine el în ajutor. Da, activitatea o ajută pe o persoană să–şi recîştige iubirea care i–a dat cîndva o motivaţie inimii sale (Psalm 34:8). Aceasta poate să înceapă cu a face paşi în vederea combaterii dorinţelor greşite sau a corectării tendinţelor incorecte ale inimii. Fiecare victorie în această bătălie este un pas mai apropiat pentru a aduce inima înapoi la Iehova (Proverbe 23:26; 1 Petru 2:1–3). Pe măsură ce inima se redresează, creşte dorinţa de a împărtăşi cu alţii ceea ce este în ea. Aşadar, îndată ce vestitorii inactivi altădată dobîndesc calificarea necesară, ei trebuie să fie ajutaţi să participe la lucrarea de predicare, deoarece „cu inima se exercită credinţă pentru dreptate, dar cu gura se face o declaraţie publică pentru salvare“. — Romani 10:10.

Pentru oricine simte că nu îl mai iubeşte pe Iehova, drumul înapoi spre o viaţă plăcută lui Dumnezeu poate fi un drum lung şi dificil. Însă restabilirea spirituală a lui Steve şi a Dianei este o dovadă a faptului că inima poate să se schimbe. Da, restabilirea este posibilă prin intermediul acţiunii spiritului lui Iehova, a aplicării Cuvîntului său şi a reluării legăturii cu organizaţia sa. Sperăm sincer şi ne rugăm ca astfel de persoane să poată fi ajutate să se bucure din nou în închinarea lui Iehova şi în serviciul său sacru, alături de cei care îl iubesc din toată inima pe Iehova. — Marcu 12:30; 1 Corinteni 13:8; 3 Ioan 1–4.