Fiţi recunoscători — Regatul mesianic al lui Iehova guvernează

„Îţi mulţumim, Iehova, Dumnezeule Atotputernic, (. . .) fiindcă ţi–ai luat marea ta putere şi ai început să guvernezi ca rege.“ — APOCALIPS 11:17.

 1. Ce a declarat preşedintele Societăţii Watch Tower după turneul pe care l–a făcut în Europa în 1911?

PE LA începutul anului 1911 C. T. Russell, preşedintele Societăţii Watch Tower, a ţinut o serie de cuvîntări biblice în cîteva mari oraşe din Europa. Comentînd pe marginea acestui turneu, iată ce a scris el în Turnul de veghere din 15 mai 1911 (în l. engleză): „Ne–a surprins faptul că am găsit pretutindeni atît de multe dovezi de prosperitate (. . .). Cititorii noştri ştiu că, de cîţiva ani, noi aşteptăm ca această Eră să se încheie cu o îngrozitoare perioadă de necazuri, şi aşteptăm ca ea să izbucnească brusc şi violent la scurt timp după octombrie 1914, moment care reprezintă, aşa cum înţelegem noi din Scripturi, data la care timpurile păgînilor — termenul de arendare a stăpînirilor pămîntului de către păgîni — vor expira; adică timpul cînd regatul lui Mesia va trebui să înceapă a–şi exercita puterea.“ S–au împlinit aceste aşteptări?

 2. Cum a fost spulberată pacea în 1914, şi ce consecinţe tragice a avut acest lucru?

² În timpul primei jumătăţi a anului 1914 lumea părea sigură şi imună la război. Dar pacea s–a spulberat brusc, odată cu asasinarea de către un sîrb, la 28 iunie 1914, a moştenitorului tronului austriac. Curînd după aceea Austro–Ungaria a declarat război Serbiei. Rusia a trecut de partea Serbiei, astfel că, la 1 august, Germania a declarat război Rusiei. Apoi Germania a declarat război Franţei la 3 august, Marea Britanie Germaniei la 4 august, Muntenegru Austro–Ungariei la 7 august, Japonia Germaniei la 23 august şi Austro–Ungaria Belgiei la 28 august. Mulţi au crezut că războiul se va termina curînd, însă acesta a luat amploare, devenind cea mai crîncenă conflagraţie din toată istoria pînă la data aceea şi antrenînd încă 19 state. Faptul acesta a generat o baie de sînge mondială care a costat viaţa a peste 13 000 000 de militari şi civili, în timp ce peste 21 000 000 de oameni au fost mutilaţi şi răniţi.

 3, 4. Ce s–a petrecut la sediul Societăţii în dimineaţa zilei de vineri, 2 octombrie 1914?

³ În dimineaţa zilei de vineri, 2 octombrie 1914, Russell a anunţat personalului de la sediul Societăţii Watch Tower din Brooklyn, New York: „Timpurile păgînilor s–au terminat; regii lor şi–au trăit traiul.“ Acest anunţ a fost primit cu aplauze frenetice de către familia de la Betel, „casa lui Dumnezeu“.

⁴ Cum se justifica faptul că C.T. Russell şi asociaţii săi erau atît de bucuroşi în dimineaţa aceea de octombrie? De unde provine expresia „timpurile păgînilor“? Ce dovezi există că timpurile păgînilor s–au terminat în octombrie 1914? Şi ce influenţă ar trebui să aibă lucrul acesta asupra voastră?

Ierusalimul şi vremile păgînilor

 5. De unde provine expresia „vremile păgînilor“?

⁵ Expresia „vremile păgînilor“, sau „timpurile fixate ale naţiunilor“, provine din marea profeţie făcută de Isus cu privire la distrugerea Ierusalimului (Luca 21:5–36, Biblia trad. de V. Radu şi G. Galaction). Cu două zile înainte de a face această profeţie, Isus s–a prezentat locuitorilor din Ierusalim drept Mesia. În timp ce el călărea umil pe un asin îndreptîndu–se spre Ierusalim, mulţimile de evrei strigau ovaţionîndu–l, după cum fusese profeţit în Zaharia 9:9. „Binecuvîntat este Acela care vine ca Rege în numele lui Iehova“, strigau ele. — Luca 19:28–40.

 6, 7. Ce vinovăţie de sînge oribilă şi–au atras asupra lor iudeii din secolul întîi, şi cu ce consecinţe?

⁶ Dar Isus ştia că, în curînd, opinia publică avea să fie îndreptată împotriva lui din cauza urii ucigaşe pe care conducătorii religioşi ai Ierusalimului o nutreau faţă de el, influenţaţi fiind de tatăl lor, Diavolul (Geneza 3:15; Ioan 8:44). Curînd după aceea, la 14 Nisan, o mulţime de evrei a cerut moartea lui Isus. „Sîngele lui să vină asupra noastră şi asupra copiilor noştri“, strigau ei către guvernatorul roman care ezita să le satisfacă cererea (Matei 27:24, 25). În loc să–l accepte pe Isus ca Rege mesianic, preoţii conducători declarau: „Noi nu avem nici un rege în afară de Cezar“ (Ioan 19:15). Apoi adevăratul Mesia a fost ţintuit să moară pe un stîlp de tortură, după ce fusese acuzat în mod fals că instigase la răscoală împotriva Romei şi că îl blasfemiase pe Dumnezeul evreilor. — Marcu 14:61–64; Luca 23:2; Ioan 18:36; 19:7.

⁷ Mînia divină avea, cu certitudine, să se reverse asupra locuitorilor Iudeei din cauza crimei odioase care îi făcuse vinovaţi de sînge. Ierusalimul cu templul lui glorios nu se mai putea numi „oraşul marelui Rege“, Iehova (Matei 5:35; Luca 13:33–35). Cu cîteva zile înainte de moartea lui Isus, discipolii săi vorbiseră admirativ despre clădirile templului din acest oraş. Drept răspuns, Isus a profeţit următoarele: „Cît despre aceste lucruri pe care le priviţi, vor veni zile în care nu va rămîne aici piatră pe piatră care să nu fie dărîmată“. — Luca 21:5, 6.

 8. Ce mai implica „semnul“ anunţat de Isus cu privire la evenimentele care aveau să ducă la distrugerea Ierusalimului?

⁸ Discipolii lui Isus au întrebat surprinşi: „Învăţătorule, cînd vor avea loc, cu adevărat, aceste lucruri şi care va fi semnul cînd aceste lucruri vor fi destinate să se întîmple?“ (Luca 21:7) Drept răspuns, Isus a profeţit cu exactitate evenimentele care aveau să ducă la distrugerea Ierusalimului. Apoi a adăugat această frază semnificativă: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgîni, pînă ce se vor împlini vremile păgînilor“ (Luca 21:8–24, Radu şi Galaction). Astfel, Isus a îndreptat atenţia spre viitor, spre ceva care urma să se întîmple ulterior distrugerii Ierusalimului — ceva care avea să aştepte „pînă ce se vor împlini vremile păgînilor“. Referindu–se la „semnul“ respectiv, Isus a zis: „Cînd veţi vedea întîmplîndu–se aceste lucruri, să ştiţi că regatul lui Dumnezeu este aproape“ (Luca 21:31). Aşadar, semnul avea să cunoască o dublă împlinire. Prima împlinire, la scară mică, arăta că «pustiirea Ierusalimului se apropiase» (Luca 21:20). A doua împlinire, mai mare, urma să vină cînd se vor sfîrşi vremile păgînilor şi arăta că „regatul lui Dumnezeu este aproape“. — Compară cu Matei 24:3.

Ierusalimul pămîntesc este înlocuit cu un oraş superior

 9. Cînd şi–a pierdut Ierusalimul pămîntesc poziţia de favoare, şi cu ce a fost el înlocuit?

⁹ Cînd Isus a zis că „Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni pînă se vor împlini timpurile fixate ale naţiunilor“, voia el să spună că acest oraş pămîntesc va recăpăta în cele din urmă favoarea divină? Nu. După asasinarea Fiului iubit al lui Dumnezeu, Ierusalimul pămîntesc a pierdut pentru totdeauna poziţia sa deosebită şi a fost înlocuit cu un oraş mult superior lui, şi anume „un oraş al Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc“. — Evrei 12:22; Matei 23:37, 38; 27:50, 51.

10. Ce se înţelege prin expresia „Ierusalimul ceresc“?

¹⁰ Expresia „Ierusalimul ceresc“ este folosită în Biblie pentru a descrie Regatul ceresc indestructibil la care au fost chemaţi creştinii unşia (Evrei 11:10; 12:22, 28). Cînd apostolul Pavel a scris acest lucru, Ierusalimul pămîntesc, împreună cu templul lui, era încă foarte mult admirat de evrei. Astfel, apostolul Pavel le–a reamintit evreilor creştini că „noi nu avem un oraş permanent, ci îl căutăm cu seriozitate pe cel viitor“.— Evrei 13:14.

De ce este el numit Ierusalimul ceresc

11. Ce a reprezentat Ierusalimul pămîntesc pînă în momentul în care a pierdut favoarea lui Iehova?

¹¹ Ierusalimul a fost mult timp capitala naţiunii Israel, despre ai cărei regi se spunea că «şedeau pe tronul lui Iehova» (1 Cronici 29:23). De asemenea, Iehova a încheiat cu David un legămînt potrivit căruia regalitatea avea să rămînă veşnic în familia acestuia. Aşa cum capitalele actuale, ca Washington, Moscova, Canberra şi Pretoria, sînt folosite pentru a identifica guvernele ţărilor respective, tot aşa Ierusalimul este folosit în Biblie pentru a reprezenta regatul davidic. — 2 Samuel 7:16; Luca 1:32.

12. Cum trebuie aplicat termenul „vremile păgînilor“?

¹² Regatul lui David avea un teritoriu limitat care se întindea numai pînă la hotarele pe care Dumnezeu le stabilise anticului Israel. Ierusalimul pămîntesc era, aşadar, numai o prefigurare a realului Regat mesianic care va guverna din cer şi va avea ca teritoriu întregul pămînt (Psalm 2:2, 7, 8; Daniel 7:13, 14; 2 Timotei 4:18). Astfel, în cartea Timpul este aproape (în l. engleză), publicată de Watch Tower Society în 1889, se afirma cu claritate: „Termenul «vremile păgînilor» a fost aplicat de Domnul nostru la un interval de timp din istoria pămîntului, şi anume de la îndepărtarea Regatului prefigurativ al lui Dumnezeu, Regatul Israel (Ezechiel 21:25–27), şi prezentarea şi instaurarea corespondentului său spiritual, Regatul adevărat al lui Dumnezeu“.

Vremile păgînilor — cît durează ele?

13. Cînd au început vremile păgînilor, şi pe ce vă bazaţi răspunsul?

¹³ Regatul prefigurativ al lui Dumnezeu a fost cucerit de regele babilonean Nabucodonosor în 607 î.e.n.. Potrivit calendarului ebraic, în luna a şaptea, respectiv pe la mijlocul lui octombrie, ţara era pustie.b (2 Regi 25:8, 9, 22, 25, 26). Ca dovadă că aceasta s–a petrecut cu permisiunea divină, Iehova Dumnezeu l–a făcut pe Nabucodonosor să aibă un vis. În vis apărea un copac care a fost tăiat, iar după o perioadă de „şapte timpuri“ i s–a permis să dea iarăşi lăstari. Visul a avut o primă împlinire cînd Nabucodonosor a fost restabilit pe tronul său după o stare temporară de nebunie. — Daniel 4:10–17, 28–36.

14. Care era punctul principal al visului lui Nabucodonosor?

¹⁴ Însă tema visului lui Nabucodonosor arată că împlinirea lui principală se referă la regatul prefigurativ al lui Dumnezeu, regat pe care acest rege păgîn a avut permisiunea să–l «taie». Visul se termina cu următoarea declaraţie de scop: „Ca cei vii să ştie că Cel Preaînalt este Stăpînitor în regatul omenirii şi că el îl dă cui vrea şi îl stabileşte peste el pe cel mai umil dintre oameni.“ — Daniel 4:17.

15. Cum a devenit Isus competent pentru a fi „cel mai umil dintre oameni“ (Matei 11:29)?

¹⁵ Numai o singură persoană a ajuns să fie competentă în toate privinţele pentru a fi numită „cel mai umil dintre oameni“. Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a dovedit că este o astfel de persoană prin faptul că şi–a părăsit de bună voie gloria cerească pentru a se naşte ca om, sub numele de Isus, care a suferit de mîna lui Satan cea mai umilitoare şi crudă moarte (Filipeni 2:3, 5–11). După întoarcerea sa la glorie cerească prin înviere, Isus a trebuit să aştepte pînă s–a sfîrşit perioada de şapte timpuri a guvernării păgîne pentru a fi întronat Rege mesianic peste omenire. — Evrei 10:12, 13.

16. Cum îi ajută pe creştini cartea Apocalipsul să calculeze data cînd s–au sfîrşit cele şapte timpuri?

¹⁶ Dar cum au ajuns Martorii lui Iehova să înţeleagă durata celor şapte timpuri? Biblia arată că „un timp şi timpuri şi o jumătate de timp“, sau trei timpuri şi jumătate, echivalează cu 1 260 de zile (Apocalips 12:6, 14). Deci dublul acestui număr, adică şapte timpuri, este egal cu 2 520 de zile. Potrivit modelului profetic „o zi pentru un an“, cele şapte timpuri sînt egale cu 2 520 de ani (Numere 14:34; Ezechiel 4:6). Pe baza acestui calcul, timpurile păgînilor, care au început în octombrie 607 î.e.n., s–au terminat peste 2 520 de ani, adică în octombrie 1914.

17. Ce anunţ generator de bucurie trebuia să fie făcut în 1914?

¹⁷ În octombrie 1914, Iehova Dumnezeu l–a pus pe Fiul său iubit, Isus Cristos, pe tron, în Regatul ceresc. În cele din urmă, viziunea Apocalipsului pe care a văzut–o apostolul creştin Ioan a început să devină realitate şi s–a putut face anunţul: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru [Iehova] şi al Cristosului său, şi el [Iehova] va guverna ca rege pentru totdeauna şi veşnic“ (Apocalips 1:10; 4:1; 11:15). Ce veste glorioasă este aceasta şi ce motiv de foarte mare fericire pentru toţi comoştenitorii unşi şi pentru supuşii acestui Regat! — Apocalips 11:17.

18. De ce de la 1914 încoace omenirea se află în condiţii jalnice?

¹⁸ Este adevărat că, începînd din 1914, majoritatea omenirii n–a fost prea fericită pe pămînt. Dar condiţiile jalnice existente pe pămînt sînt o dovadă că domnia lui Satan este pe sfîrşite. De unde ştim acest lucru? Cartea Apocalipsul arăta că instaurarea Regatului lui Dumnezeu avea să provoace un război în cer. Satan şi demonii săi urmau să fie aruncaţi din cer şi forţaţi să rămînă în vecinătatea pămîntului. După ce a văzut această victorie într–o viziune profetică, Ioan a auzit o voce puternică spunînd: „Bucuraţi–vă ceruri şi voi, care locuiţi în ele! Vai de pămînt şi de mare, pentru că Diavolul a coborît la voi, cu mare mînie, ştiind că are o scurtă perioadă de timp.“ — Apocalips 12:1–12.

19. De ce manifestă adevăraţii creştini atîta recunoştinţă pentru faptul că trăiesc în timpul actual?

¹⁹ Înrăutăţirea permanentă a condiţiilor mondiale începînd din 1914 constituie o dovadă că viziunea lui Ioan a devenit o realitate şi că sfîrşitul tuturor oamenilor care refuză să se supună suveranităţii lui Dumnezeu este periculos de aproape (Luca 21:10, 11, 25–32). Ce momente emoţionante trăiesc cei care sînt vii în acest timp minunat, cînd Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic, va soluţiona marea controversă privitoare la suveranitatea sa asupra pămîntului! Apoi pămîntul va fi transformat într–un minunat paradis, iar supravieţuitorii umani drepţi vor fi ridicaţi la perfecţiune. Chiar morţii vor fi înviaţi şi li se va da prilejul să devină apţi pentru viaţă veşnică. — Apocalips 20:1–3, 12, 13; 21:3–5.

O necesitate de corectare în perioada actuală

20. (a) Cine sînt cei care s–au dovedit a fi, pe pămînt, slujitori adevăraţi ai lui Iehova înainte de 1914? (b) Ce corectări erau dispuşi să facă creştinii unşi fideli?

²⁰ Cu 38 de ani înainte de 1914, Studenţii în Biblie, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova, au atras atenţia asupra acestei date ca fiind anul în care se vor termina vremile păgînilor.c Ce dovadă remarcabilă că ei erau slujitori adevăraţi ai lui Iehova! Totuşi, asemenea slujitorilor lui Dumnezeu din secolul întîi, şi ei au nutrit, uneori, speranţe greşite. De exemplu, ei se aşteptau ca numărul complet al creştinilor unşi să fie ridicat la cer pînă în octombrie 1914. Ei credeau, de asemenea, că războiul care începuse în 1914 avea să ducă direct la terminarea lumii lui Satan.

21. Cum au fost disciplinaţi adevăraţii creştini în timpul primului război mondial?

²¹ Cu timpul, însă, creştinii unşi şi–au dat seama că mai aveau mult de lucru pe pămînt. Datorită perseverenţei lor în lucrarea de mărturie publică în timpul primului război mondial, ei au suportat persecuţii aspre din partea conducătorilor politici, instigaţi de clerul creştinătăţii (Psalm 2:1–6). Activitatea adevăraţilor creştini a primit o lovitură serioasă la 21 iunie 1918, cînd, pe baza unor acuzaţii false, persoane din conducerea Societăţii Watch Tower din Statele Unite au fost condamnate la 20 de ani închisoare.

22, 23. (a) Ce au făcut din 1919 încoace creştinii unşi fideli, şi care sînt cele două reacţii pe care le–au stîrnit ei? (b) Pe cine reprezintă Ierusalimul infidel simbolic?

²² Primul război mondial s–a sfîrşit brusc în noiembrie 1918. Apoi, la 25 martie 1919 conducătorii Societăţii Watch Tower au fost eliberaţi din închisoare. Ulterior ei au fost complet achitaţi. În faţa acestor creştini unşi fideli se deschidea o neaşteptată perioadă de pace, asemănătoare cu ocaziile care li se ofereau primilor discipoli ai lui Cristos, după ce primiseră putere prin spiritul sfînt în 33 e.n.. — Fapte 2:17–21, 41.

²³ Din 1919 încoace, grupul de creştini unşi fideli urmează cu zel porunca inclusă în cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:14: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul.“ Ca urmare a acestui fapt, aproape patru milioane de „alte oi“ ale lui Cristos şi–au dedicat viaţa pentru a–l sluji pe Iehova în unitate cu rămăşiţa unsă (Ioan 10:16). Sub influenţa clericilor ei, creştinătatea continuă să respingă mesajul despre Regat. Faptul că ea preferă planurile politice omeneşti şi că îi persecută pe Martorii lui Iehova îşi găseşte corespondentul în maniera oribilă cu care locuitorii din Iudeea secolului întîi l–au tratat pe Cristos. Dar aşa cum Iehova a executat judecata pronunţată împotriva Ierusalimului, tot aşa va proceda el şi cu infidelul Ierusalim simbolic, şi anume creştinătatea. Şi aşa cum generaţia care a auzit mesajul de judecată al lui Cristos a ajuns să vadă distrugerea profeţită de el, tot aşa actuala generaţie a anului 1914 „nu va trece nicidecum“ pînă nu va veni acel „mare necaz“ profeţit. — Matei 24:21, 22, 34.

24. Ce trebuie să facem pentru a supravieţui şi a intra în lumea nouă a lui Dumnezeu?

²⁴ Ce trebuie să facem pentru a supravieţui marelui necaz şi a intra în noua lume a lui Dumnezeu? Indiferent de speranţele greşite pe care oricare dintre noi le–ar fi nutrit, trebuie să fim vigilenţi ca să nu adormim în ce priveşte îndatoririle noastre de creştini (Habacuc 2:3; 1 Tesaloniceni 5:1–6). Cei care îşi amintesc de evenimentele petrecute de la 1914 încoace devin tot mai puţini. De aceea trebuie să fim vigilenţi; nu trebuie să ne irosim timpul (Matei 24:42). Toţi cei care vor să supravieţuiască sfîrşitului lumii rele a lui Satan trebuie să acţioneze acum într–un mod care să corespundă acestor cuvinte inspirate: „Îţi mulţumim, Iehova, Dumnezeule Atotputernic, (. . .) fiindcă ţi–ai luat marea ta putere şi ai început să domneşti.“ — Apocalips 11:17.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Ce a reprezentat Ierusalimul antic, dar cum şi–a pierdut el poziţia de onoare?

◻ Cînd au început şi cînd s–au terminat vremile păgînilor, şi ce rezultat profeţit au avut datele respective?

◻ Ce a prefigurat distrugerea Ierusalimului infidel?

◻ De unde ştim că marele necaz este aproape, şi ce trebuie să facem pentru a–i supravieţui?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 228]

Ierusalimul şi templul lui şi–au pierdut poziţia de onoare, dar Dumnezeu a continuat să–şi binecuvînteze Fiul, pe Mesia, chiar vorbindu–i direct din cer