Iehova aude strigătele noastre insistente după ajutor
ERA nevoie de un ajutor imediat. Acest lucru se vedea limpede din marea tristeţe de pe chipul paharnicului regelui. Fiind întrebat ce i s–a întîmplat, paharnicul şi–a exprimat regretul pentru devastarea Ierusalimului şi a zidurilor lui. Atunci i s–a pus întrebarea: «Ce ceri?» „Eu m–am rugat Dumnezeului cerurilor“, a scris mai tîrziu paharnicul Neemia. Acesta a fost un strigăt rapid, tăcut şi insistent după ajutorul lui Iehova. Şi care a fost rezultatul? Ei bine, regele persan Artaxerxes l–a autorizat imediat pe Neemia să reconstruiască zidurile Ierusalimului! — Neemia 2:1-6.
Da, Dumnezeu ascultă implorările insistente ale acelora care îl iubesc (Psalm 65:2). Deci dacă o încercare pare să fie mai mare decît putem noi să suportăm, puteţi să vă rugaţi aşa cum s–a rugat David în Psalmul 70, cînd avea nevoie urgent de ajutor divin. Antetul acestui psalm arată că scopul său este „spre aducere aminte“. Cu uşoare modificări, acest psalm repetă Psalmul 40:13-17. Dar cum poate al 70–lea Psalm 70 să ne ajute, ca popor al lui Iehova?
Implorare pentru o eliberare promptă
David începe cu implorarea: „Grăbeşte–Te, Dumnezeule, să mă scapi! Grăbeşte–Te să–mi ajuţi, DOAMNE!“ (Psalm 70:1). Cînd ne aflăm la strîmtoare, putem să ne rugăm ca Dumnezeu să ne vină repede în ajutor. Iehova nu ne încearcă cu lucruri rele şi „ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu“ (2 Petru 2:9; Iacov 1:13). Dar ce putem să facem dacă el permite ca o încercare să continue, probabil pentru a ne învăţa ceva? În acest caz putem să îi cerem înţelepciune pentru a şti cum să procedăm. Dacă o cerem cu credinţă, el ne–o acordă (Iacov 1:5-8). Dumnezeu ne dă şi puterea necesară pentru a suporta încercările. De exemplu, el «ne sprijină cînd sîntem pe patul de suferinţă». — Psalm 41:1-3, BC 1921; Evrei 10:36.
Păcatul inerent, precum şi permanenta expunere la tentaţiile şi eforturile Diavolului de a distruge relaţia noastră cu Iehova, ar trebui să ne determine să ne rugăm pentru ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi (Psalm 51:1-5; Romani 5:12; 12:12). Aceste cuvinte ale rugăciunii model date de Isus sînt demne de remarcat: „Nu ne duce în ispită, ci eliberează–ne de cel rău“ (Matei 6:13, NW). Da, putem să îi cerem lui Dumnezeu să nu ne permită să cedăm cînd sîntem tentaţi să nu îl ascultăm şi să îl împiedice pe Satan, „cel rău“, să ne înşele. Dar să asociem strigătele noastre pentru eliberare cu acţiuni prin care să evităm situaţiile care ne–ar expune în mod inutil tentaţiilor şi capcanelor lui Satan. — 2 Corinteni 2:11.
Aceia care spun: „Aha!“
Noi putem fi aspru încercaţi deoarece duşmanii ne critică pentru credinţa pe care o exercităm. Dacă vi se întîmplă acest lucru, reflectaţi la următoarele cuvinte ale lui David: „Să rămînă de ruşine şi înfruntaţi cei ce vor să–mi ia viaţa. Să dea înapoi ruşinaţi cei ce îşi găsesc plăcerea în nefericirea mea. Să se întoarcă înapoi din cauza ruşinii lor cei ce zic: «Aha! Aha!»“ (Psalm 70:2, 3). Duşmanii lui David doreau să îl vadă mort; ei «voiau să îi ia viaţa». În loc să încerce să se răzbune însă, el a exercitat credinţa că Dumnezeu îi va face de ruşine. David s–a rugat ca duşmanii săi să „rămînă de ruşine şi înfruntaţi“ — stînjeniţi, împiedicaţi, deconcertaţi, frustraţi în tentativa de a–şi duce la îndeplinire intrigile lor nelegiuite. Da, aceia care căutau să–l vatăme şi care îşi găseau plăcerea în nefericirea lui au fost derutaţi şi au cunoscut ruşinea.
Dacă am simţi ceea ce s–ar putea numi bucurie răutăcioasă atunci cînd unui duşman i se întîmplă o nefericire, ar trebui să dăm socoteală în faţa lui Iehova pentru păcatul nostru (Proverbe 17:5; 24:17, 18). Însă, cînd duşmanii îl critică pe Dumnezeu şi pe poporul său, putem să ne rugăm ca, pentru numele său sfînt, Iehova să îi facă «să dea înapoi ruşinaţi» sub privirile oamenilor înaintea cărora îşi caută gloria (Psalm 106:8). Răzbunarea este a lui Dumnezeu, iar el poate să–i năucească şi să–i umilească pe duşmanii lui şi ai noştri (Deuteronom 32:35). De exemplu, conducătorul nazist Adolf Hitler căuta să îi extermine pe Martorii lui Iehova din Germania. Cît de lamentabil a eşuat, pentru că acum mii de Martori anunţă acolo mesajul Regatului!
În dispreţul lor batjocoritor, duşmanii noştri pot să spună: „Aha! Aha!“ Deoarece îl ridiculizează pe Dumnezeu şi pe poporul său, păcătoşii aceia «se întorc înapoi din cauza ruşinii», suferind oprobriu. În timp ce ne rugăm pentru acest lucru, să ne păstrăm integritatea şi să facem să se bucure inima lui Iehova, pentru ca el să–i poată da o replică lui Satan şi oricui L–ar ridiculiza (Proverbe 27:11). Să nu ne temem niciodată de duşmanii aroganţi, pentru că „cel ce se încrede în DOMNUL nu are de ce să se teamă“ (Proverbe 29:25). Orgoliosul rege babilonian Nebucadneţar, care luase în captivitate poporul lui Dumnezeu, a suferit oprobriu şi a trebuit să recunoască faptul că «Împăratul cerurilor poate să smerească pe cei care umblă cu mîndrie» — Daniel 4:37.
„Preamărit să fie Dumnezeu!“
Deşi duşmanii pot să ne cauzeze necazuri, noi să–l lăudăm întotdeauna pe Iehova împreună cu colaboratorii noştri în închinare. În loc să se lase atît de absorbit de durere încît să nu îl mai preamărească pe Dumnezeu, David a spus: „Toţi cei ce Te caută să se înveselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mîntuirea Ta să zică neîncetat: «Preamărit să fie Dumnezeu!»“ (Psalm 70:4). Poporul lui Iehova continuă să fie foarte bucuros pentru că membrii lui «se înveselesc şi se bucură» în el. Ca martori dedicaţi şi botezaţi ai săi, ei simt marea bucurie ce rezultă dintr–o relaţie apropiată cu el (Psalm 25:14). Pe lîngă aceasta, ei pot fi consideraţi drept persoane umile care îl caută pe Dumnezeu. Fiind credincioşi care respectă poruncile lui Dumnezeu, ei caută neîncetat cunoştinţe suplimentare despre el şi despre Cuvîntul său. — Ecleziast 3:11; 12:13, 14; Isaia 54:13.
Proclamînd vestea bună, Martorii lui Iehova spun de fapt în permanenţă: „Preamărit să fie Dumnezeu!“ Ei îl laudă pe Iehova, acordîndu–i cel mai profund respect. Cu bucurie, ei îi ajută pe cei care caută adevărul să dobîndească cunoştinţă despre Dumnezeu şi de asemenea să îl glorifice. Spre deosebire de cei care iubesc plăcerile lumii, poporul lui Iehova «iubeşte mîntuirea Sa» (2 Timotei 3:1-5). Fiind conştienţi de inerenţa păcatului, ei sînt profund recunoscători pentru măsurile pline de iubire luate de Iehova Dumnezeu pentru a fi salvaţi şi conduşi la viaţă eternă, care a devenit posibilă prin jertfa de ispăşire a Fiului său iubit, Isus Cristos (Ioan 3:16; Romani 5:8; 1 Ioan 2:1, 2). Îl preamăriţi pe Dumnezeu şi dovediţi că «iubiţi mîntuirea Sa» practicînd adevărata închinare spre lauda sa? — Ioan 4:23, 24.
Încredere în Salvator
Atunci cînd s–a exprimat în acest psalm, David a simţit o nevoie acută încît a spus: „Eu sînt necăjit şi sărac; grăbeşte să–mi ajuţi, Dumnezeule! Tu eşti ajutorul meu şi salvatorul meu; DOAMNE, nu întîrzia!“ (Psalm 70:5). Necăjiţi din cauza încercărilor care îi asaltează pe credincioşi — necazuri ca: persecuţii, tentaţii şi atacuri ale lui Satan — noi putem părea «săraci». Deşi poate că nu sîntem nevoiaşi, noi părem fără apărare în faţa duşmanilor lipsiţi de scrupule. Cu toate acestea, putem fi siguri că Iehova poate şi vrea să ne salveze deoarece sîntem slujitori fideli ai săi. — Psalm 9:17-20.
Iehova este „salvatorul“ atunci cînd avem nevoie de scăpare. Propriile noastre greşeli ar putea să ne aducă într–o situaţie dificilă. Dar dacă «nebunia noastră ne suceşte calea», să nu ne lăsăm inima să «se ridice împotriva DOMNULUI» (Proverbe 19:3). El nu este vinovat, şi este dispus să ne ajute dacă ne rugăm lui cu credinţă (Psalm 37:5). Dar dacă ne luptăm să evităm păcatul? Atunci să menţionăm lucrul acesta în rugăciune, cerînd ajutorul divin pentru a continua să urmăm o cale dreaptă (Matei 5:6; Romani 7:21-25). Dumnezeu va răspunde rugăciunii noastre sincere, iar noi vom prospera spiritualiceşte dacă ne supunem îndrumării spiritului său sfînt. — Psalm 51:17; Efeseni 4:30.
Cînd suportăm suferinţele unei testări a credinţei, este posibil să simţim că nu mai putem să rezistăm mult timp. Deoarece carnea noastră păcătoasă este slabă, ea poate tînji după o salvare neîntîrziată (Marcu 14:38). De aceea am putea să ne rugăm: „DOAMNE, nu întîrzia!“. Îndeosebi dacă sîntem îngrijoraţi din cauza reproşurilor aduse asupra numelui lui Dumnezeu, poate că ne vom simţi îndemnaţi să ne rugăm ca profetul Daniel: «Ascultă Doamne! Iartă Doamne! Ia aminte Doamne! Lucrează şi nu amîna, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci poporul Tău este chemat cu Numele Tău» (Daniel 9:19). Putem să avem convingerea că Tatăl nostru ceresc nu va întîrzia, deoarece apostolul Pavel ne–a dat această asigurare: „Să ne apropiem cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate, ca să obţinem îndurare şi să găsim bunătate nemeritată pentru ajutor la timpul potrivit.“ — Evrei 4:16, NW.
Să nu uităm niciodată că Iehova este Salvatorul. Ca slujitori ai săi, ne va face bine să ne amintim aceasta, precum şi sentimentele exprimate în rugăciunea din Psalmul 70. Uneori putem să simţim nevoia de a ne ruga în repetate rînduri pentru o problemă gravă (1 Tesaloniceni 5:17). S-ar putea să ni se pară că pentru o problemă anumită nu există nici o soluţie, nici o ieşire din impasul în care ne aflăm. Dar iubitorul nostru Tată ceresc ne va întări şi nu va permite să fim încercaţi mai mult decît putem să suportăm. De aceea, să nu obosim niciodată să ne prezentăm înaintea tronului Regelui Etern cu rugăciuni sincere (1 Corinteni 10:13; Filipeni 4:6, 7, 13; Apocalips 15:3, NW). Să ne rugăm cu credinţă şi să ne încredem în el fără rezerve, căci Iehova aude strigătele noastre insistente după ajutor.