În căutarea unei noi ordini mondiale
„ÎN ACEASTĂ lume nouă pe care o zămislim nu există hărţi care să ne arate încotro mergem. În timp ce lumea priveşte retrospectiv la cele nouă decenii de războaie, certuri şi suspiciune, haideţi să privim şi înainte — spre un nou secol şi un nou mileniu de pace, libertate şi prosperitate.“
Aceste cuvinte au fost rostite de preşedintele S.U.A., George Bush, la 1 ianuarie 1990. Într–un mesaj asemănător, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov a propus, la rîndul său, cooperare, în anii ’90, care să scape „lumea de temeri şi neîncredere, de arme inutile, de concepţii politice şi doctrine militare învechite, precum şi de bariere artificiale între oameni şi state“. Aşa se relata în ziarul japonez Mainichi Daily News din 3 ianuarie 1990.
Evident, se nutreau mari speranţe care nu s–au diminuat nici în anul următor. În mesajul anual asupra stării uniunii, ţinut la 29 ianuarie 1991, preşedintele Bush a făcut aluzie la războiul din Golful Persic spunînd: „Nu este în joc doar o micuţă ţară [Kuweitul], ci o concepţie măreaţă — o nouă ordine mondială în care naţiuni diferite sînt unite într–un ţel comun pentru a realiza aspiraţiile universale ale omenirii: pacea şi securitatea, libertatea şi supremaţia legii.“
Nu o căutare lipsită de necazuri
Multe probleme îi împiedică pe oameni în căutarea unei noi ordini mondiale. Conflictele armate le stau în cale. Referindu–se la ostilităţile care se desfăşurau în acel moment în Irak şi Kuweit, revista Time din 28 ianuarie 1991 spunea: „În timp ce ploua cu bombe şi proiectile, speranţele pentru o nouă ordine mondială au cedat locul dezordinii bine cunoscute.“ Revista adăuga: „Nimeni să nu–şi facă iluzii că mult trîmbiţata nouă ordine mondială este stabilită sau că măcar se întrezăreşte.“
Cooperarea internaţională nu s–a realizat niciodată, iar aceasta împiedică eforturile omului de a instaura o nouă ordine mondială. Într–un articol publicat în The World & I (ianuarie 1991), cercetătorii analizau „dezvoltarea politicii externe a supraputerilor şi influenţa lor probabilă asupra noii ordini mondiale“. Redactorul trăgea următoarea concluzie: „Istoria arată că graniţa dintre război şi pace este minunată în condiţiile cele mai bune. Cooperarea internaţională, îndeosebi aceea între marile puteri, este de importanţă vitală pentru trecerea cu succes de la războiul rece la o nouă ordine mondială.“
Problemele mediului înconjurător stau şi ele în calea noii ordini mondiale la care visează mulţi. În State of the World 1991, un raport întocmit de Worldwatch Institute, Lester R. Brown afirma: „Nimeni nu poate spune cu certitudine cum va arăta noua ordine. Dar dacă trebuie să edificăm un viitor promiţător pentru următoarea generaţie, atunci eforturile enorme necesare să combată degradarea mediului vor domina treburile lumii în deceniile viitoare.“ Articolul menţiona că poluarea aerului a «atins cote care ameninţă sănătatea în sute de oraşe şi prejudiciază recoltele în zeci de ţări» şi adăuga: „Pe măsură ce creşte numărul locuitorilor planetei, scade numărul speciilor de plante şi animale. Distrugerea şi poluarea habitatului reduce varietatea biologică a pămîntului. Temperaturile în creştere şi distrugerea stratului de ozon ar putea spori pagubele.“
Este clar deci că omul, în căutarea unei noi ordini mondiale, întîmpină multe probleme. Va avea această căutare succes? Se poate spune că sîntem în pragul unei lumi noi? Şi dacă da, cum va fi ea realizată?