De ce există atît de multă desperare?

SPERANŢA unei vieţi mai bune este, în sfîrşit, realizată! Mulţi oameni care trăiesc în fosta Germanie de Est au crezut lucrul acesta atunci cînd Zidul Berlinului a fost dărîmat, în noiembrie 1989. Aproape un an mai tîrziu însă, ei se plîngeau „constatînd că le era mai dificil să facă faţă lumii crude a democraţiei capitaliste decît vieţii care fusese ocrotită de Zidul Berlinului“. Rezultatul? Deziluzie şi desperare crescîndă.

Violenţa din familie şi din societate îi forţează poate pe oameni să-şi părăsească locuinţa în căutare de securitate, dar puţini o găsesc. În cele din urmă, poate că unii ajung chiar în rîndurile celor fără locuinţă care sălăşluiesc pe străzile oraşului. În unele ţări, mulţi dintre aceştia ajung să fie implicaţi în proceduri legale complicate. Neavînd mijloace să-şi procure o locuinţă, deoarece nu au un loc de muncă, nu se pot angaja, deoarece nu au o adresă a locuinţei lor. Agenţiile guvernamentale de asistenţă socială încearcă să-i ajute, dar este nevoie de timp pentru rezolvarea problemelor. Aşa se instalează frustrarea şi desperarea.

Multe femei sînt conduse de deznădejde la măsuri de-a dreptul desperate. În raportul Women and Crime in the 1990s, conferenţiarul în drept dr. Susan Edwards explică: „Implicarea femeilor foarte tinere [în prostituţie] este un rezultat direct al unor necesităţi economice, nu al lipsei de autodisciplină sau al mediului familial“. În mod similar, unii tineri, care pleacă de acasă în căutare de lucru, adeseori nu găsesc nimic. Unii, din desperare, sfîrşesc prin a fi ‘băieţi închiriaţi’, punîndu-şi corpul la dispoziţia unor homosexuali pentru a primi în schimb hrană şi adăpost, devenind nişte pioni în mîna unor grupuri corupte şi depravate.

Realităţile politice dure, violenţa, dificultăţile economice, toate acestea ar putea provoca un anumit grad de desperare. Nici chiar cei cu studii superioare nu sînt imuni în timp ce caută să-şi menţină stilul luxos de viaţă deşi se confruntă cu probleme financiare tot mai mari. Rezultatul? „Asuprirea înnebuneşte pe cel înţelept“, aşa cum a spus cîndva regele Solomon (Eclesiastul 7:7)!a Într-adevăr, desperarea face ca un număr crescînd de oameni să recurgă la cea mai drastică soluţie — sinuciderea.

Cea mai drastică soluţie

Numeroasele cazuri de sinucidere în rîndul tinerilor demonstrează că şi ei sînt afectaţi de plaga desperării. O ziaristă britanică se întreba: „Ce se întîmplă cu timpurile noastre care cauzează atîta desperare în rîndul adolescenţilor?“ Într-un studiu asupra unor copii avînd vîrsta între 8 şi 16 ani, care fuseseră internaţi în spitale în urma unei încercări de a se otrăvi, dr. Eric Taylor de la Institutul de Psihiatrie din Londra consemnează: „Un lucru impresionant a fost numărul mare de copii care erau descurajaţi şi lipsiţi de speranţă“. Anglia raportează anual aproximativ 100 000 de cazuri de otrăvire nesoldată cu moartea, dar deliberată, ceea ce echivalează cu un strigăt desperat de ajutor.

O instituţie britanică de binefaceri a lansat o campanie cu scopul de a răspunde cu compasiune. În acest sens, consilierii săi au pretins că oferă „alte soluţii pentru a muri“. Prin urmare, ei recunosc că nu sînt în stare să rezolve problemele care-i fac pe oameni să-şi piardă speranţa.

Rata sinuciderilor reflectă „nivelul de alienare şi de lipsă de coeziune socială din societate“, remarca ziarul The Sunday Correspondent. De ce este atît de ridicată rata sinuciderilor în prezent? Ziarul cita „lipsa de locuinţe, consumul crescînd de alcool, ameninţarea pe care o prezintă SIDA şi închiderea spitalelor de boli mintale“ drept factori care-i conduc pe unii la o desperare atît de profundă încît ei consideră că singura soluţie pentru problemele lor este să-şi ia viaţa.

Există vreo soluţie pentru a alunga desperarea? Da! „Să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele“ este strigătul înviorător al lui Isus (Luca 21:28)! Ce a vrut el să spună? Ce speranţă există?

[Notă de subsol]