Pot fetişurile purtătoare de noroc să vă ocrotească?

UN BĂRBAT din Brazilia poartă în buzunar o bucată de cuarţ. Un sportiv american poartă o monedă aducătoare de noroc. În locuinţa unei familii din Irlanda atârnă deasupra patului o cruce a Sfintei Brigit. Milioane de oameni folosesc astfel de obiecte ca fetişuri purtătoare de noroc sau amulete.a Ei cred că faptul de a poseda aceste fetişuri poate preveni daunele şi le poate aduce noroc.

Să ne gândim, de exemplu, la Brazilia. Potrivit revistei Veja, mulţi brazilieni poartă „bucăţi de rocă şi pietre semipreţioase cărora le este atribuită puterea de a-i aduce noroc şi forţă vitală celui care le deţine“. Temându-se să nu jignească cumva puterile oculte, alţi locuitori din această ţară îşi pun pe perete în locuinţa lor o emblemă sau un text religios. Unii folosesc chiar Biblia ca pe un fetiş sacru; ei o aşază pe o masă, lăsând-o deschisă în permanenţă la Psalmul 91.

În Sudul Africii, muti, adică leacul tradiţional, este folosit în mod asemănător, nu numai pentru proprietăţile sale curative, ci şi ca ocrotire împotriva ghinionului. Bolile, moartea, eşecurile pe plan financiar şi chiar decepţiile sentimentale sunt considerate deseori ca fiind rezultatul unor farmece făcute de duşmani sau al faptului că nu au fost îmblânziţi strămoşii morţi. Acest muti se obţine de obicei de la un vraci din zona rurală care prepară licori din plante, copaci sau diverse părţi luate de la animale. Interesant este însă faptul că muti nu se limitează doar la populaţia rurală; această practică este larg răspândită şi în oraşele din sudul Africii. Printre cei care îşi pun încrederea în muti se află oameni de afaceri şi persoane licenţiate.

Căutarea norocului este un lucru obişnuit şi în ţările europene. Cartea Studies in Folklife Presented to Emyr Estyn Evans ne informează: „Rareori se găseşte vreo parohie sau vreun orăşel în Irlanda în care pe uşile sau deasupra uşilor unor locuinţe sau a unor dependinţe să nu fie fixate potcoave“. Un lucru şi mai obişnuit în această ţară îl constituie crucile împletite din papură care atârnă deasupra paturilor şi uşilor pentru a aduce noroc. Observatorii spun că mulţi irlandezi, aparent, nu iau în serios astfel de superstiţii. Totuşi, puţini sunt aceia care le ignoră complet.

În căutare de ocrotire

De unde provine interesul faţă de aceste credinţe superstiţioase? Se pare că ele servesc la satisfacerea necesităţii fundamentale de siguranţă pe care o au oamenii. Într-adevăr, câţi oameni se simt în siguranţă în locuinţele lor şi, cu atât mai puţin, atunci când merg noaptea pe stradă? Adăugaţi la aceasta străduinţele de a-şi câştiga existenţa şi de a le purta de grijă copiilor. Da, trăim timpul pe care Biblia îl numeşte „un timp de necazuri“ (2 Timotei 3:1, The New English Bible). Aşadar, este absolut normal ca oamenii să aibă o puternică dorinţă de ocrotire.

Acest lucru poate fi valabil îndeosebi în acele societăţi în care se bucură de popularitate diverse forme de spiritism şi magie. Frica de presupusele spirite ale celor morţi sau de a fi victima blestemului unui duşman poate face ca aşa-zisa ocrotire pe care o dă un fetiş sau o amuletă să pară indispensabilă. În orice caz, The World Book Encyclopedia remarcă: „Majoritatea oamenilor au temeri care-i fac să se simtă în nesiguranţă. Superstiţiile îi ajută să depăşească astfel de temeri, dându-le un sentiment de siguranţă. Ele îi asigură că vor obţine ceea ce doresc şi că vor fi scutiţi de necazuri“.

Discutabila putere a amuletelor

Aşadar, oamenii din întreaga lume poartă şi etalează amulete, talismane şi fetişuri de tipuri şi mărimi diferite. Este oare raţional să credem că un fetiş confecţionat de om poate oferi o adevărată ocrotire? Multe dintre obiectele folosite pe scară largă ca fetişuri sunt nişte articole comerciale produse în serie mare. Nu sfidează oare judecata sănătoasă şi logica faptul de a crede că un obiect produs într-o fabrică ar putea avea puteri magice? Chiar şi o licoare preparată special de către un vraci de la ţară nu este nimic mai mult decât un amestec de ingrediente obişnuite — rădăcini, ierburi şi alte lucruri de acest fel. De ce ar avea proprietăţi magice un astfel de amestec? În plus, există vreo dovadă reală că cei care poartă amulete trăiesc mai mult — sau sunt mai fericiţi — decât cei care nu poartă? Oare cei care confecţionează astfel de fetişuri magice nu devin ei înşişi victime ale bolii şi ale morţii?

Folosirea superstiţioasă a amuletelor şi a fetişurilor, în loc să le furnizeze oamenilor o adevărată ocrotire şi sentimentul că deţin controlul asupra vieţii lor, în realitate îi descurajează să nu-şi înfrunte în mod raţional problemele şi îi încurajează să privească spre noroc ca spre un remediu universal. Faptul de a se încrede în puterea amuletelor îi poate da purtătorului acestora şi un fals sentiment de siguranţă. Un om aflat sub influenţa alcoolului poate pretinde că nu-i sunt afectate reflexele şi capacităţile, dar dacă încearcă să conducă maşina, probabil că-şi va produce daune fie lui, fie altora. La fel îşi poate produce daune cel care-şi pune încrederea în puterea unei amulete. Acţionând sub influenţa iluziei că este ocrotit, el poate fi înclinat să se expună la riscuri sau să ia decizii neînţelepte.

Credinţa în puterea amuletelor prezintă însă şi alte riscuri grave, care nu le sunt cunoscute milioanelor de persoane ce le poartă. Care sunt aceste pericole, şi există vreo cale potrivită de a preveni daunele? Aceste întrebări vor fi analizate în articolul care urmează.

[Notă de subsol]