Perseverenţa este esenţială pentru creştini

„Adăugaţi la credinţa voastră . . . perseverenţa.“ — 2 PETRU 1:5, 6, NW.

 1, 2. De ce trebuie să perseverăm cu toţii până la sfârşit?

SUPRAVEGHETORUL itinerant şi soţia sa îl vizitau pe un frate creştin în vârstă de peste 90 de ani. El petrecuse zeci de ani în ministerul cu timp integral. În timp ce discutau, fratele bătrân şi-a amintit de unele privilegii de care s-a bucurat de-a lungul anilor. „Dar“, se plângea el, în timp ce lacrimile au început să-i curgă pe obraji, „nu mai sunt în stare să fac aproape nimic.“ Supraveghetorul itinerant şi-a deschis Biblia şi a citit Matei 24:13, unde sunt citate următoarele cuvinte ale lui Isus Cristos: „Cine va răbda [va fi perseverat, NW] pînă la sfîrşit, va fi mîntuit“. Apoi supraveghetorul s-a uitat la fratele iubit şi a spus: „Ultima însărcinare pe care o avem cu toţii, indiferent cât de mult sau cât de puţin putem face, este să perseverăm până la sfârşit“.

² Da, în calitate de creştini, trebuie să perseverăm cu toţii până la sfârşitul acestui sistem de lucruri sau până la sfârşitul vieţii. Nu există nici o altă modalitate de a primi aprobarea lui Iehova în vederea salvării. Noi suntem în cursa pentru viaţă şi trebuie „să alergăm cu stăruinţă [perseverenţă, NW]“ până trecem linia de sosire (Evrei 12:1). Apostolul Petru a subliniat importanţa acestei calităţi când i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini astfel: „Adăugaţi la credinţa voastră . . . perseverenţa“ (2 Petru 1:5, 6, NW). Dar ce este, în realitate, perseverenţa?

Perseverenţa — semnificaţia ei

 3, 4. Ce înseamnă a persevera?

³ Ce înseamnă a persevera? Verbul grecesc pentru „a persevera“ (hypoméno) înseamnă literalmente „a rămâne sau a sta sub“. El apare de 17 ori în Biblie. Potrivit lexicografilor W. Bauer, F. W. Gingrich şi F. Danker, el înseamnă „a rămâne în loc de a fugi . . . a rămâne ferm pe poziţie, a rezista“. Substantivul grecesc pentru „perseverenţă“ (hypomoné) apare de peste 30 de ori. Referitor la el, A New Testament Wordbook, de William Barclay, spune: „Perseverenţa este dispoziţia care poate suporta lucrurile, nu doar cu resemnare, ci cu o speranţă arzătoare . . . Ea este calitatea care îl ţine pe om în picioare, cu faţa la vânt. Este virtutea care poate transforma cea mai grea încercare în glorie, deoarece, dincolo de durere, ea vede obiectivul“.

⁴ Perseverenţa deci ne face capabili să rămânem ferm pe poziţie şi să nu ne pierdem speranţa în faţa obstacolelor sau a greutăţilor (Romani 5:3–5). Ea priveşte dincolo de durerea prezentă, la obiectiv — premiul, sau darul, vieţii eterne fie în cer, fie pe pământ. — Iacov 1:12.

Perseverenţa — De ce?

 5. a) De ce toţi creştinii ‘au nevoie de perseverenţă’? b) Care sunt cele două categorii în care pot fi împărţite încercările noastre?

⁵ Ca creştini, cu toţii ‘avem nevoie de perseverenţă’ (Evrei 10:36, NW). De ce? În principal, deoarece ‘trecem prin felurite încercări’. Textul grecesc din Iacov 1:2 sugerează o întâlnire neaşteptată sau neplăcută, ca atunci când cineva întâlneşte un tâlhar (compară cu Luca 10:30). Încercările cu care ne confruntăm noi pot fi împărţite în două categorii: cele care sunt comune oamenilor ca urmare a păcatului moştenit şi cele care se datoresc devoţiunii noastre sfinte (1 Corinteni 10:13; 2 Timotei 3:12). Care sunt unele dintre aceste încercări?

 6. Cum a perseverat un Martor când a suferit de o boală dureroasă?

⁶ O boală gravă. La fel ca Timotei, unii creştini trebuie să suporte ‘dese îmbolnăviri’ (1 Timotei 5:23). Îndeosebi când ne confruntăm cu o boală cronică, probabil foarte dureroasă, trebuie să perseverăm, să rămânem ferm pe poziţie, cu ajutorul lui Dumnezeu şi să nu pierdem din vedere speranţa noastră creştină. Să luăm, de exemplu, cazul unui Martor care, la 50 şi ceva de ani, a dus o luptă grea şi lungă împotriva unei tumori maligne, care creştea repede. Pe parcursul a două operaţii, el a rămas neclintit în hotărârea de a nu accepta transfuzii de sânge (Faptele 15:28, 29). Dar tumoarea i-a reapărut la abdomen şi a continuat să crească lângă şira spinării. În timp ce se petrecea acest lucru, el suferea dureri fizice inimaginabile pe care nici o cantitate de medicamente nu le-a putut suprima. Totuşi, el privea dincolo de prezenta durere, la premiul vieţii din lumea nouă. El a continuat să le împărtăşească doctorilor, asistentelor medicale şi vizitatorilor speranţa sa arzătoare. El a perseverat chiar până la sfârşit — sfârşitul vieţii. Poate că problemele voastre de sănătate nu vă ameninţă viaţa, nici nu sunt la fel de dureroase ca acelea pe care le-a avut iubitul nostru frate, dar ele vă pot totuşi pune perseverenţa la grea încercare.

 7. Ce fel de durere implică perseverenţa pentru unii dintre fraţii şi surorile noastre spirituale?

⁷ Durerea emoţională. Din când în când, unele persoane din poporul lui Iehova au o ‘inimă tristă’, care cauzează un ‘duh zdrobit’ (Proverbele 15:13). O depresie gravă nu este ceva neobişnuit în aceste „timpuri grele“ (2 Timotei 3:1). Science News din 5 decembrie 1992 scria următoarele: „Cazurile de depresie gravă, care, deseori, creează incapacităţi, au crescut cu fiecare nouă generaţie de la 1915 încoace“. Cauzele acestei depresii variază de la factori fiziologici la experienţe neplăcute şi dureroase. Pentru unii creştini, perseverenţa implică o luptă zilnică pentru a rămâne ferm pe poziţie în faţa durerii emoţionale. Totuşi, ei nu cedează, ci îi rămân fideli lui Iehova în pofida lacrimilor. — Compară cu Psalmul 126:5, 6.

 8. Cu ce fel de încercare financiară ne putem confrunta?

⁸ Diferitele încercări cu care ne confruntăm pot include mari dificultăţi financiare. Când un frate din New Jersey, S.U.A., a rămas pe neaşteptate fără serviciu, el era, fireşte, preocupat de hrana necesară familiei sale şi de faptul de a nu-şi pierde locuinţa. Totuşi, nu a scăpat din vedere speranţa Regatului. În timp ce căuta un alt loc de muncă, el s-a folosit de ocazia de a sluji ca pionier auxiliar. În cele din urmă a găsit un serviciu. — Matei 6:25–34.

 9. a) În ce fel poate pretinde perseverenţă pierderea unei fiinţe dragi în moarte? b) Ce versete arată că nu este greşit să vărsăm lacrimi de durere?

⁹ Dacă aţi resimţit pierderea unei fiinţe dragi în moarte, aveţi nevoie de acea perseverenţă care durează mult timp după ce persoanele din jurul vostru s-au întors la preocupările lor cotidiane. Poate chiar constataţi că, în fiecare an, în jurul datei la care a murit fiinţa dragă, treceţi prin momente deosebit de grele. Când suportaţi o astfel de pierdere nu înseamnă că este greşit să vărsaţi lacrimi de durere. Este un lucru firesc să jelim moartea cuiva pe care l-am iubit, iar aceasta nu înseamnă nicidecum lipsă de credinţă în speranţa învierii (Geneza 23:2; compară cu Evrei 11:19). Isus ‘a plîns’ după ce Lazăr a murit, deşi El îi spusese plin de încredere Martei: „Fratele tău va învia“. Şi Lazăr a înviat într-adevăr! — Ioan 11:23, 32–35, 41–44.

10. De ce poporul lui Iehova are în mod deosebit nevoie de perseverenţă?

¹⁰ Pe lângă faptul de a suporta încercările care sunt comune tuturor oamenilor, poporul lui Iehova are în mod deosebit nevoie de perseverenţă. „Veţi fi urîţi de toate popoarele pentru numele Meu“, i-a avertizat Isus (Matei 24:9). El a mai spus: „Dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta“ (Ioan 15:20). De ce atâta ură şi persecuţie? Deoarece, indiferent de locul în care trăim pe pământ ca slujitori ai lui Dumnezeu, Satan încearcă să ne ştirbească integritatea faţă de Iehova (1 Petru 5:8; compară cu Apocalipsa 12:17). În acest scop, Satan a declanşat, deseori, persecuţii aprige, punându-ne perseverenţa la grea încercare.

11, 12. a) Ce test de perseverenţă au avut de înfruntat Martorii lui Iehova şi copiii lor în anii ’30 şi la începutul anilor ’40? b) De ce Martorii lui Iehova nu salută simbolul naţiunii?

¹¹ De exemplu, în anii ’30 şi la începutul anilor ’40, Martorii lui Iehova din Statele Unite şi Canada, precum şi copiii lor au devenit ţinta persecuţiilor, deoarece, din motive de conştiinţă, nu salutau simbolul naţiunii. Martorii respectă simbolul naţiunii în care trăiesc, dar se conformează principiului enunţat în Legea lui Dumnezeu şi consemnat în Exodul 20:4, 5: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, DOMNUL [Iehova, NW], Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos [care pretinde devoţiune exclusivă, NW]“. Când unii dintre elevii Martori au fost eliminaţi deoarece doreau să-i aducă închinare numai lui Iehova Dumnezeu, Martorii au înfiinţat Şcoli ale Regatului pentru instruirea lor. Aceşti elevi au revenit la şcolile publice când Curtea Supremă a Statelor Unite a recunoscut poziţia lor religioasă, aşa cum fac astăzi naţiunile civilizate. Totuşi, perseverenţa curajoasă a acestor copii serveşte drept un excelent exemplu îndeosebi pentru tinerii creştini care poate că au de înfruntat acum batjocuri, deoarece se străduiesc să trăiască potrivit normelor biblice. — 1 Ioan 5:21.

¹² Diferitele încercări cu care ne confruntăm — atât cele care sunt comune oamenilor, cât şi cele care se datoresc credinţei noastre creştine — arată de ce avem nevoie de perseverenţă. Dar cum putem persevera?

Perseverenţă până la sfârşit — Cum?

13. Cum dă Iehova perseverenţă?

¹³ Poporul lui Dumnezeu are un avantaj net faţă de cei care nu-i slujesc lui Iehova. Pentru a primi ajutor, putem apela la „Dumnezeul răbdării [care dă perseverenţă, NW]“ (Romani 15:5). Cum ne dă însă Iehova perseverenţă? Un mod de a face aceasta este prin intermediul exemplelor de perseverenţă consemnate în Cuvântul său, Biblia (Romani 15:4). În timp ce medităm la aceste exemple, nu numai că suntem încurajaţi să perseverăm, ci şi învăţăm mult despre felul în care să perseverăm. Să analizăm două exemple remarcabile: curajoasa perseverenţă a lui Iov şi impecabila perseverenţă a lui Isus Cristos. — Evrei 12:1–3; Iacov 5:11.

14, 15. a) Ce încercări a suportat Iov? b) Cum a putut Iov să suporte încercările cu care s-a confruntat?

¹⁴ Ce situaţii au pus perseverenţa lui Iov la încercare? El a suferit greutăţi financiare când şi-a pierdut majoritatea averilor (Iov 1:14–17; compară cu Iov 1:3). Iov a resimţit durerea pierderii când toţi cei zece copii ai săi au fost ucişi de un vânt puternic (Iov 1:18–21). El a suferit de o boală gravă, foarte dureroasă (Iov 2:7, 8; 7:4, 5). Propria sa soţie a făcut presiuni asupra lui să-l respingă pe Dumnezeu (Iov 2:9). Prieteni apropiaţi au spus lucruri jignitoare, răutăcioase şi neadevărate (compară cu Iov 16:1–3 şi Iov 42:7). Totuşi, pe parcursul tuturor acestor evenimente, Iov a rămas ferm pe poziţie, păstrându-şi integritatea (Iov 27:5). Lucrurile pe care le-a suportat el sunt asemănătoare încercărilor pe care le întâmpină poporul lui Iehova azi.

¹⁵ Cum a reuşit Iov să suporte toate aceste încercări? Un lucru care l-a susţinut în mod deosebit pe Iov a fost speranţa. Iată ce a declarat el: „Un copac, şi tot are nădejde: căci, dacă este tăiat, înmugureşte din nou“ (Iov 14:7). Ce speranţă avea Iov? După cum este consemnat câteva versete mai jos, el a spus: „Dacă omul odată mort ar putea să mai trăiască . . . Atunci m-ai chema şi Ţi-aş răspunde; şi Ţi-ar fi dor de [sau ai tânji după] lucrarea mîinilor Tale“ (Iov 14:14, 15). Da, Iov a văzut dincolo de durerea sa prezentă. El ştia că încercările sale nu vor dura veşnic. Cel mult, el avea să persevereze până la moarte. Aşteptarea sa plină de speranţă era că Iehova, care doreşte plin de iubire să-i învie pe morţi, îl va readuce la viaţă. — Faptele 24:15.

16. a) Ce învăţăm despre perseverenţă din exemplul lui Iov? b) Cât de reală trebuie să fie pentru noi speranţa Regatului, şi de ce?

¹⁶ Ce învăţăm din perseverenţa lui Iov? Pentru a persevera până la sfârşit, trebuie să nu scăpăm niciodată din vedere speranţa pe care o avem. Amintiţi-vă, de asemenea, că, în conformitate cu certitudinea speranţei Regatului, orice suferinţă cu care ne confruntăm este relativ „de o clipă“ (2 Corinteni 4:16–18). Preţioasa noastră speranţă se bazează ferm pe promisiunea lui Iehova cu privire la un moment din viitorul apropiat, când „El va şterge orice lacrimă din ochii [noştri]. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere“ (Apocalipsa 21:3, 4). Această speranţă, care „nu dezamăgeşte“, trebuie să ne păzească gândirea (Romani 5:4, 5; 1 Tesaloniceni 5:8). Ea trebuie să fie reală pentru noi — atât de reală, încât, prin ochii credinţei, să ne putem imagina că suntem în lumea nouă, unde nu ne vom mai lupta cu boala şi cu depresia, ci ne vom scula în fiecare dimineaţă sănătoşi şi cu mintea limpede; unde nu ne vom mai îngrijora cu privire la dificultăţile financiare grave, ci vom trăi în siguranţă; unde nu vom mai jeli moartea celor dragi, ci vom trăi emoţia vie de a-i vedea înviaţi (Evrei 11:1). Fără o asemenea speranţă, încercările actuale prin care trecem ne pot copleşi în aşa măsură încât să cedăm. Speranţa noastră este un extraordinar stimulent pentru a continua să luptăm, pentru a continua să perseverăm până la sfârşit!

17. a) Ce încercări a suportat Isus? b) Din ce anume se poate sesiza suferinţa cumplită pe care a suportat-o Isus (vezi nota de subsol)?

¹⁷ Biblia ne îndeamnă să ‘privim ţintă’ la Isus şi ‘să ne uităm bine la el’. Ce încercări a suportat el? Unele dintre ele au fost rezulatul păcatului şi al imperfecţiunii altora. Isus a suportat nu numai ‘împotrivire [vorbire contradictorie, NW] din partea păcătoşilor’, ci şi probleme care au apărut între discipolii săi, inclusiv certurile lor repetate cu privire la cine era cel mai mare dintre ei. Mai mult decât atât, el a fost supus unui incomparabil test de credinţă. El „a suferit crucea [stâlpul de tortură, NW]“ (Evrei 12:1–3; Luca 9:46; 22:24). Este greu chiar şi să ne imaginăm suferinţa psihică şi fizică pe care o implica durerea pironirii pe stâlp şi ruşinea de a fi executat ca blasfemator.a

18. Conform apostolului Pavel, care sunt cele două lucruri care l-au susţinut pe Isus?

¹⁸ Ce anume l-a făcut capabil pe Isus să persevereze până la sfârşit? Apostolul Pavel menţionează două lucruri care l-au susţinut pe Isus: ‘rugăciuni şi cereri’, precum şi „bucuria care-I era pusă înainte“. Lui Isus, Fiul perfect al lui Dumnezeu, nu i-a fost ruşine să ceară ajutor „cu strigăte mari şi cu lacrimi“ (Evrei 5:7; 12:2). Îndeosebi în preajma încercării supreme el a constatat că este necesar să se roage neîncetat şi cu ardoare (Luca 22:39–44). Ca răspuns la implorările lui Isus, Iehova nu a îndepărtat încercarea, ci l-a întărit efectiv ca s-o poată suporta. Isus a suportat şi pentru că a privit dincolo de stâlpul de tortură, la răsplata sa — bucuria de a fi contribuit la sfinţirea numelui lui Iehova şi la răscumpărarea rasei umane din moarte. — Matei 6:9; 20:28.

19, 20. Cum ne ajută exemplul lui Isus să avem o concepţie realistă despre ce anume implică perseverenţa?

¹⁹ Din exemplul lui Isus învăţăm o serie de lucruri care ne ajută să avem o concepţie realistă despre ceea ce implică perseverenţa. Perseverenţa nu este o cale uşoară. În cazul în care constatăm că este greu să suportăm o anumită încercare, găsim mângâiere în faptul de a şti că acelaşi lucru i s-a întâmplat chiar şi lui Isus. Pentru a persevera până la sfârşit, trebuie să ne rugăm neîncetat pentru putere. Poate că atunci când ne aflăm în încercări, ne simţim, uneori, nedemni de a ne ruga. Dar Iehova ne invită să ne descărcăm inima la el, ‘căci el se îngrijeşte de noi’ (1 Petru 5:7). Şi în virtutea a ceea ce Iehova a promis în Cuvântul său, el s-a angajat să le dea celor care îl cheamă în credinţă „puterea care depăşeşte normalul“. — 2 Corinteni 4:7–9, NW.

²⁰ Uneori trebuie să perseverăm printre lacrimi. Pentru Isus, durerea cauzată de stâlpul de tortură nu era în sine un motiv de bucurie. Bucuria se afla mai curând în răsplata care-i era pusă înainte. În cazul nostru, nu este realist să credem că întotdeauna vom exulta de bucurie când vom fi în încercări (compară cu Evrei 12:11). Privind însă înainte, la răsplată, putem să ‘considerăm ca o mare bucurie’ chiar şi faptul de a ne confrunta cu cele mai grele situaţii (Iacov 1:2–4, NW; Faptele 5:41). Important este să rămânem fermi — chiar dacă trebuie să facem aceasta vărsând lacrimi. În definitiv, Isus nu a zis ‘cine varsă cît de puţine lacrimi va fi salvat’, ci „cine va răbda [va fi perseverat, NW] pînă la sfîrşit, va fi mîntuit“. — Matei 24:13.

21. a) Ce suntem îndemnaţi în 2 Petru 1:5, 6 să adăugăm la perseverenţa noastră? b) Ce lucruri vor fi analizate în articolul următor?

²¹ Aşadar, perseverenţa este esenţială în vederea salvării. Totuşi, în 2 Petru 1:5, 6, suntem îndemnaţi să adăugăm la perseverenţa noastră devoţiunea sfântă. Ce este devoţiunea sfântă? Ce legătură este între ea şi perseverenţă, şi cum o putem dobândi? Aceste lucruri vor fi analizate în articolul următor.

[Notă de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ Ce înseamnă a persevera?

◻ De ce are poporul lui Iehova în mod deosebit nevoie de perseverenţă?

◻ Ce anume l-a făcut capabil pe Iov să persevereze?

◻ Cum ne ajută exemplul lui Isus să avem o concepţie realistă despre perseverenţă?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Şcolile Regatului au fost înfiinţate în anii ’30 şi ’40 pentru a-i învăţa pe copiii creştini eliminaţi din şcoli fiindcă îi aduceau închinare numai lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Hotărât să-şi onoreze Tatăl, Isus s-a rugat pentru putere ca să suporte