Încredeţi-vă în Iehova!

„Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta.“ — PROVERBELE 3:5.

 1. În ce fel l-a impresionat pe un tânăr textul din Proverbele 3:5, şi care a fost rezultatul de durată?

IATĂ ce ne scrie un vechi misionar: „«ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL DIN TOATĂ INIMA TA ŞI NU TE SPRIJINI PE ÎNŢELEPCIUNEA TA.» Aceste cuvinte biblice, înrămate şi atârnate pe un perete dintr-o locuinţă pe care o vizitam, mi-au atras atenţia. Restul zilei am meditat la ele. M-am întrebat dacă m-aş putea încrede în Dumnezeu din toată inima“. Această persoană avea atunci 21 de ani. Acum, când are 90 de ani şi mai slujeşte ca bătrân în oraşul Perth, Australia, el poate privi retrospectiv la o viaţă plină de roadele faptului că s-a încrezut din toată inima în Iehova. Această viaţă include şi cei 26 de ani de intensă activitate de pionierat în noile terenuri misionare din Ceylon (actualmente Sri Lanka), Burma (în prezent Myanmar), Malaysia peninsulară, Thailanda, India şi Pakistan.a

 2. Ce încredere trebuie să clădească în noi textul din Proverbele 3:5?

² „Încrede-te în Iehova din toată inima ta!“ Aceste cuvinte din Proverbele 3:5, versiunea New World Translation, trebuie să ne dea tuturor motive pentru a continua să-i dedicăm din toată inima viaţa noastră lui Iehova, fiind siguri că el ne poate întări atât de mult credinţa, încât să învingem obstacole de dimensiunile unor munţi (Matei 17:20). Să analizăm acum textul din Proverbele 3:5 în contextul lui.

Instruire părintească

 3. a) Ce încurajări se găsesc în primele nouă capitole ale cărţii Proverbelor? b) De ce trebuie să acordăm o atenţie deosebită textului din Proverbele 3:1, 2?

³ Primele nouă capitole ale cărţii biblice Proverbele se remarcă prin instruire părintească — sfaturi înţelepte de la Iehova pentru toţi cei care aşteaptă cu nerăbdare să se bucure ca fii ai săi în ceruri sau să aibă parte de „libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu“ pe un pământ paradiziac (Romani 8:18–21, 23). Aici se găsesc sfaturi înţelepte pe care părinţii le pot folosi pentru a-şi creşte fiii şi fiicele. Sunt remarcabile sfaturile din Proverbele, capitolul 3, care începe cu următorul avertisment: „Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi păstrează în inima ta poruncile mele“. Pe măsură ce ultimele zile ale lumii rele a lui Satan se apropie de sfârşit, să acordăm tot mai multă atenţie avertismentelor lui Iehova. Poate că drumul a părut lung, dar promisiunea făcută tuturor celor care perseverează este că „ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace“ — viaţă eternă în noul sistem al lui Iehova. — Proverbele 3:1, 2.

 4, 5. a) Ce relaţii fericite sunt descrise în Ioan 5:19, 20? b) Cum se aplică la zilele noastre sfaturile din Deuteronomul 11:18–21?

⁴ Relaţiile fericite dintre un tată şi fiul său pot fi de mare preţ. Lucrurile au fost aranjate astfel de Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu. Iată ce a zis Cristos Isus despre relaţiile intime dintre el şi Iehova: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face“ (Ioan 5:19, 20). Iehova şi-a propus ca o intimitate asemănătoare să existe între el şi toţi membrii familiei sale de pe pământ, precum şi între taţii umani şi copiii lor.

⁵ În Israelul antic erau încurajate relaţiile de familie pline de încredere. Iată ce i-a sfătuit Iehova pe taţi: „Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mîinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri. Să învăţaţi pe fiii voştri în ele, vorbindu-le despre ele cînd vei fi acasă, cînd vei merge în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale. Şi atunci zilele voastre şi zilele fiilor voştri, în ţara pe care DOMNUL a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi înmulţite ca zilele cerurilor deasupra pămîntului“ (Deuteronomul 11:18–21). Cuvântul inspirat al Marelui Instructor, Iehova Dumnezeu, poate sluji într-adevăr ca legătură intimă între el, pe de o parte, şi părinţii, copiii acestora şi toţi aceia care îi slujesc lui în congregaţia creştină, pe de altă parte. — Isaia 30:20, 21.

 6. Cum putem găsi favoare la Dumnezeu şi la oameni?

⁶ Sfaturile părinteşti înţelepte adresate tinerilor şi bătrânilor din poporul lui Dumnezeu continuă în versetele 3 şi 4 din Proverbele, capitolul 3: „Să nu te părăsească bunătatea [iubitoare, NW] şi adevărul: leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor“. Iehova Dumnezeu însuşi excelează în manifestarea bunătăţii iubitoare şi a adevărului. Aşa cum se afirmă în Psalmul 25:10, „toate cărările lui Iehova sunt bunătate iubitoare şi adevăr“ (NW). Imitându-l pe Iehova, trebuie să preţuim aceste calităţi şi puterea lor de protecţie, preţuindu-le aşa cum am preţui un colier de o valoare inestimabilă şi întipărindu-le într-un mod de neşters în inima noastră. Ne putem deci ruga cu ardoare astfel: ‘DOAMNE, . . . bunătatea [ta iubitoare, NW] şi adevărul Tău să mă păzească totdeauna’. — Psalmul 40:11.

O încredere permanentă

 7. Cum a arătat Iehova că este demn de încredere?

⁷ Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary defineşte cuvântul „încredere“ drept „bizuire sigură pe caracterul, capacitatea, tăria sau adevărul unei persoane sau al unui lucru“. Caracterul lui Iehova este ferm ancorat în bunătatea sa iubitoare, fapt pentru care putem avea încredere deplină în capacitatea sa de a face ceea ce a promis, deoarece prin însuşi numele său, Iehova, el se dezvăluie ca fiind marele Autor al unui scop (Exodul 3:14; 6:2–8). În calitate de Creator, el este Izvorul tăriei şi al energiei dinamice (Isaia 40:26, 29). El este întruchiparea adevărului, deoarece „este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă“ (Evrei 6:18). Aşadar, suntem îndemnaţi să manifestăm încredere absolută în Iehova, Dumnezeul nostru, marea Sursă a întregului adevăr, care are puterea nemărginită de a-i ocroti pe cei ce se încred în el şi de a-şi încununa de succes şi glorie toate scopurile măreţe. — Psalmul 91:1, 2; Isaia 55:8–11.

 8, 9. De ce, din nefericire, în lume nu există încredere, şi prin ce se deosebeşte în acest sens poporul lui Iehova?

⁸ Din nefericire, în lumea degradată din jurul nostru, încrederea lipseşte. În schimb, domneşte pretutindeni lăcomia şi corupţia. Pe coperta din faţă a revistei World Press Review erau tipărite următoarele cuvinte: „CORUPŢIA E ÎN FLOARE — Bani murdari în noua ordine mondială. Industria corupţiei se întinde din Brazilia până în Germania, din Statele Unite până în Argentina, din Spania până în Peru, din Italia până în Mexic, din Vatican până în Rusia“. Fiind bazată pe ură, lăcomie şi neîncredere, aşa-zisa nouă ordine mondială nu seceră altceva decât accentuarea suferinţelor omenirii.

⁹ Spre deosebire de naţiunile politice, Martorii lui Iehova sunt fericiţi că fac parte din „naţiunea al cărei Dumnezeu este Iehova“. Numai ei pot spune cu adevărat: ‘Ne încredem în Dumnezeu’. Fiecare dintre ei poate să strige de bucurie: „În unitate cu Dumnezeu voi lăuda cuvântul său . . . Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic“ (NW). — Psalmul 33:12, NW; 56:4, 11.

10. Ce anume i-a întărit pe mulţi creştini tineri ca să-şi păstreze integritatea?

¹⁰ Într-o ţară asiatică, unde mii de Martori tineri au suferit bătăi crunte şi întemniţări, încrederea în Iehova le-a dat celor mai mulţi posibilitatea să suporte. Într-o noapte, un tânăr Martor deţinut care suferise torturi groaznice a simţit că nu mai poate suporta. Dar un alt tânăr s-a furişat prin întuneric până la el şi i-a şoptit: „Nu ceda; eu am făcut compromis, şi de atunci nu mai am linişte sufletească“. Primul tânăr şi-a reînnoit hotărârea de a rămâne ferm. Putem avea încredere deplină că Iehova ne va ajuta să învingem toate eforturile lui Satan de a ne submina integritatea. — Ieremia 7:3–7; 17:1–8; 38:6–13, 15–17.

11. Cum suntem îndemnaţi să ne punem încrederea în Iehova?

¹¹ Iată ce spune un fragment din prima poruncă: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta“ (Marcu 12:30). În timp ce medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, marile adevăruri pe care le învăţăm pătrund adânc în inima noastră, astfel încât avem motive să lucrăm cu trup şi suflet în serviciul minunatului nostru Dumnezeu, Suveranul Domn Iehova. Cu inima plină de recunoştinţă faţă de el — pentru tot ce ne-a învăţat, a făcut şi va mai face pentru noi —, ne simţim îndemnaţi să ne încredem totalmente în salvarea furnizată de el. — Isaia 12:2.

12. Cum şi-au manifestat de-a lungul anilor mulţi creştini încrederea în Iehova?

¹² Această încredere trebuie cultivată de-a lungul anilor. Un Martor umil al lui Iehova care, începând din aprilie 1927, a slujit cu fidelitate timp de peste 50 de ani la sediul din Brooklyn al Societăţii Watch Tower, a scris următoarele: „La sfârşitul acelei luni am primit un subsidiu de 5 dolari, puşi într-un plic împreună cu un frumos cartonaş pe care era scris un text din Bible: Proverbele 3:5, 6 . . . Aveam toate motivele să mă încred în Iehova, deoarece, la sediu, am ajuns să înţeleg repede că Iehova are un «sclav fidel şi prevăzător» care se îngrijeşte cu fidelitate de toate interesele pământeşti ale Regatului. — Matei 24:45–47”.b Preocuparea acestui creştin nu era iubirea de bani, ci obţinerea ‘unei comori nesecate în ceruri’. În mod asemănător azi, mii de persoane care slujesc pe întregul pământ în casele Betel ale Societăţii Watch Tower fac aceasta sub un jurământ legal de sărăcie. Ei se încred în faptul că Iehova le va satisface necesităţile zilnice. — Luca 12:29–31, 33, 34.

Să ne sprijinim pe Iehova!

13, 14. a) Unde anume putem găsi sfaturi mature? b) Ce trebuie să evităm ca să supravieţuim persecuţiei?

¹³ Tatăl nostru ceresc ne îndeamnă: „Nu te sprijini pe propria ta pricepere“ (Proverbele 3:5, NW). Avocaţii şi psihologii lumii nu pot spera vreodată să ajungă la înţelepciunea şi priceperea pe care le manifestă Iehova. „Înţelepciunea [priceperea, NW] Lui este fără margini“ (Psalmul 147:5). În loc să ne sprijinim pe înţelepciunea oamenilor proeminenţi ai lumii sau pe sentimentele noastre ignorante, să apelăm la Iehova, la Cuvântul său şi la bătrânii din congregaţia creştină pentru sfaturi mature. — Psalmul 55:22; 1 Corinteni 2:5.

¹⁴ Înţelepciunea umană sau o poziţie proeminentă nu ne vor fi de nici un folos în ziua încercării aspre care se apropie cu repeziciune (Isaia 29:14; 1 Corinteni 2:14). În Japonia, în timpul celui de-al II-lea război mondial, un păstor capabil, dar mândru, al poporului lui Dumnezeu a decis să se sprijine pe propria sa pricepere. Supus la presiuni, a devenit apostat, iar majoritatea turmei şi-a încetat şi ea activitatea când a fost supusă persecuţiilor. O soră fidelă japoneză, care a supravieţuit plină de curaj tratamentului îngrozitor la care a fost supusă în celulele murdare ale unei închisori, a spus: „Cei care au rămas fideli nu aveau calităţi deosebite şi nu ieşeau cu nimic în evidenţă. Cu siguranţă, toţi trebuie să ne încredem în Iehova din toată inima“.c

15. Ce calitate divină este esenţială dacă vrem să-i plăcem lui Iehova?

¹⁵ Faptul de a ne încrede mai curând în Iehova decât în propria noastră pricepere pretinde umilinţă. Cât de importantă este această calitate pentru toţi cei care vor să-i placă lui Iehova! Chiar şi Dumnezeul nostru, deşi este Suveranul Domn al întregului univers, manifestă umilinţă în relaţiile lui cu creaturile sale inteligente, fapt pentru care îi putem fi recunoscători. El ‘coboară [binevoieşte, NW] să privească peste ceruri şi peste pămînt. El ridică pe sărac din ţărînă’ (Psalmul 113:6, 7). Din marea sa îndurare, el ne iartă slăbiciunile pe baza celui mai mare dar pe care l-a făcut omenirii: preţioasa jertfă de răscumpărare a Fiului său iubit, Cristos Isus. Cât de recunoscători trebuie să fim pentru această bunătate nemeritată!

16. Cum pot fraţii să aspire la privilegii în congregaţie?

¹⁶ Isus însuşi ne aminteşte următorul lucru: „Oricine se va înălţa, va fi smerit [umilit, NW]; şi oricine se va smeri [se umileşte, NW], va fi înălţat“ (Matei 23:12). Fraţii botezaţi trebuie să aspire cu umilinţă la responsabilităţi în congregaţia creştină. Totuşi, supraveghetorii trebuie să-şi considere poziţia pe care o deţin nu ca pe un simbol al succesului, ci ca pe un prilej de a efectua o muncă plini de umilinţă, recunoştinţă şi entuziasm, aşa cum a făcut Isus, care a zis: „Tatăl Meu lucrează pînă acum, şi Eu de asemenea lucrez“. — Ioan 5:17; 1 Petru 5:2, 3.

17. Ce trebuie să recunoaştem toţi, şi la ce activitate duce lucrul acesta?

¹⁷ Fie ca întotdeauna să recunoaştem cu umilinţă şi pioşenie că înaintea lui Iehova nu suntem decât praf. Cât de bucuroşi suntem deci că „bunătatea DOMNULUI ţine din veci şi în veci pentru cei care se tem de El şi dreptatea Lui pentru copiii copiilor lor“ (Psalmul 103:14, 17)! Cu toţii trebuie, aşadar, să fim cercetători sârguincioşi ai Cuvântului lui Dumnezeu. Timpul petrecut când studiem personal, în familie şi la întrunirile congregaţiei trebuie să facă parte din timpul nostru cel mai preţios din fiecare săptămână. În felul acesta ne consolidăm „cunoaşterea Celui Preasfânt“. Aceasta „este pricepere“. — Proverbele 9:10, NW.

„. . . în toate căile tale“

18, 19. Cum putem aplica în viaţă textul din Proverbele 3:6, şi care va fi rezultatul?

¹⁸ Îndrumându-ne spre Iehova, Sursa divină a priceperii, Proverbele 3:6 spun în continuare: „Recunoaşte-L [ţine seama de el, NW] în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. A ţine seama de Iehova înseamnă a sta aproape de el în rugăciune. Oriunde ne-am afla şi indiferent de situaţia care poate apărea, avem imediat acces la el în rugăciune. Fie că ne ocupăm de treburile noastre zilnice, fie că ne pregătim pentru serviciul de teren, fie că mergem din casă în casă proclamând Regatul său, ne putem ruga lui mereu să ne binecuvânteze activitatea. Astfel, putem avea inestimabilul privilegiu şi bucuria de a „umbla cu Dumnezeu“, fiind siguri că el ‘ne va netezi cărările’, aşa cum a făcut pentru oamenii temători de Dumnezeu, de exemplu Enoh, Noe şi israeliţii fideli, cum au fost Iosua şi Daniel. — Geneza 5:22; 6:9; Deuteronomul 8:6; Iosua 22:5; Daniel 6:23; vezi şi Iacov 4:8, 10.

¹⁹ Când îi aducem la cunoştinţă lui Iehova cererile noastre, putem fi siguri că ‘pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus’ (Filipeni 4:7). Această pace a lui Dumnezeu, care se reflectă într-o expresie a feţei plină de bucurie, face ca mesajul nostru să fie bine primit de locatarii pe care îi întâlnim în lucrarea de predicare (Coloseni 4:5, 6). Ea îi poate încuraja şi pe cei care sunt afectaţi de necazurile sau de nedreptăţile atât de frecvente în lumea de azi, aşa cum reiese din relatarea de mai jos.d

20, 21. a) Cum i-a încurajat pe alţii în timpul teroarei naziste integritatea Martorilor lui Iehova? b) Ce hotărâre trebuie să trezească în noi glasul lui Iehova?

²⁰ Iată cum a descris Max Liebster, un evreu care a supravieţuit ca prin minune Holocaustului, călătoria sa spre un lagăr de exterminare nazist: „Eram încuiaţi în vagoane de tren transformate în numeroase celule micuţe în care stăteau câte două persoane. Împins cu lovituri de picioare într-una din ele, m-am găsit în faţa unui deţinut ai cărui ochi reflectau seninătate. El se afla acolo din cauza respectului său faţă de legea lui Dumnezeu, preferând mai curând închisoarea şi, eventual, moartea decât să verse sângele altor oameni. Era Martor al lui Iehova. Copiii îi fuseseră luaţi, iar soţia executată. El se aştepta să împărtăşească soarta ei. În a 14-a zi a călătoriei am primit răspuns la rugăciuni, deoarece chiar în timpul acestei călătorii spre moarte am găsit speranţa vieţii veşnice“.

²¹ După ce a trăit clipa eliberării sale de la Auschwitz — „vizuina leilor“, cum îi spunea el, — şi pe cea a botezului său, acest frate s-a căsătorit cu o Martoră a lui Iehova care fusese ea însăşi deţinută şi al cărei tată suferise în lagărul de concentrare de la Dachau. În timp ce se afla acolo, tatăl ei a auzit că soţia şi fetiţa sa fuseseră şi ele arestate. Iată cum a descris el reacţia sa la cele auzite: „Eram foarte îngrijorat. Apoi, într-o zi, în timp ce stăteam la coadă la duş, am auzit un glas care cita Proverbele 3:5, 6 . . . Era ca ecoul unui glas care cobora din ceruri. Tocmai de lucrul acesta aveam eu nevoie pentru a-mi recăpăta echilibrul“. De fapt, glasul era al unui alt deţinut care cita acest text, dar această întâmplare scoate în evidenţă puterea pe care Cuvântul lui Dumnezeu o poate exercita asupra noastră (Evrei 4:12). Fie ca glasul lui Iehova să ne vorbească azi cu putere prin cuvintele textului anual pe 1994: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta“!

[Note de subsol]

Scurtă recapitulare:

◻ Ce fel de sfaturi sunt prezentate în cartea Proverbelor?

◻ Ce foloase ne aduce încrederea în Iehova?

◻ Ce implică faptul de a ne sprijini pe Iehova?

◻ De ce trebuie să ţinem seama de Iehova în toate căile noastre?

◻ Cum ne netezeşte Iehova cărările?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Mesajul îmbucurător al Regatului face apel la oamenii cu inima sinceră.