Fiinţe dragi care au murit — Unde sunt ele?
ALEC era distrus. Într-o săptămână şi-a pierdut doi prieteni. Unul dintre ei, Nevil, a fost împuşcat mortal. Celălalt, Tony, a murit într-un accident de maşină. Întrebări care până acum nu-l tulburaseră au început să-l chinuiască pe acest băiat sud-african de 14 ani: ‘De ce trebuie să moară oamenii? Ce se întâmplă după moarte?’
În drum spre funeraliile lui Nevil, Alec, spera din toată inima că va primi răspuns la aceste întrebări. „Dar, îşi aminteşte el, preotul nu a făcut altceva decât să citească dintr-o carte şi să spună că Nevil s-a dus în cer. Apoi, la mormântul lui Nevil, el a spus că aşteptăm învierea. Eram descumpănit. Dacă Nevil era în cer, cum putea el să aştepte învierea?“
Câteva ore mai târziu, Alec a asistat la funeraliile lui Tony. Serviciul religios ritualist s-a ţinut într-o limbă pe care nu o înţelegea, dar manifestările isterice ale unora dintre cei îndoliaţi l-au convins pe Alec că nu li se adusese nici o mângâiere. „În noaptea aceea, explică el, am fost foarte tulburat. Mă simţeam inutil şi dezorientat. Nimeni n-a putut să-mi dea un răspuns satisfăcător la întrebări. Pentru prima dată în viaţă m-am întrebat dacă există Dumnezeu.“
În fiecare an, milioane de persoane, asemenea lui Alec, pierd fiinţe dragi. Iată ce se spune în 1992 Britannica Book of the Year: „Pe plan mondial, în 1991 s-au înregistrat 50 418 000 de decese“. Şi câte alte milioane de oameni nu au murit de atunci încoace? Imaginaţi-vă râurile de lacrimi vărsate de cei îndureraţi! La aceasta se adaugă confuzia cauzată de concepţiile contradictorii cu privire la moarte.
Astfel, multe persoane, asemenea lui Alec, sunt dezamăgite şi se îndoiesc că speranţa în viaţa de dincolo de moarte ar avea vreun temei. Potrivit lucrării Encyclopedia of Religions (Enciclopedia Religiilor), „în toate timpurile, gânditorii s-au separat de mase . . . , îndoindu-se de faptul că sufletul sau viaţa omului poate exista separat de creierul şi corpul acestuia“.
Este interesant că enciclopedia sus-menţionată declară că Biblia nu sprijină teoria religioasă despre existenţa unui suflet nemuritor separat de corp. Este adevărat că, în câteva locuri, Biblia spune totuşi că „sufletul“ unei persoane părăseşte un corp mort, ba chiar se întoarce la el, dar în aceste cazuri cuvântul „suflet“ este folosit cu sensul de „viaţă“, pierdută sau recăpătată (Geneza 35:16–19; 1 Împăraţi 17:17–23). Mai des, termenul „suflet“ este folosit în Biblie cu referire la creaturi fizice, din carne şi oase, cu alte cuvinte creaturi vii (Geneza 1:20; 2:7). Astfel, Biblia afirmă de repetate ori că sufletul moare (Ezechiel 18:4, 20; Faptele 3:23; Apocalipsa 16:3). Cuvântul lui Dumnezeu spune că odată ce sufletele mor, ele ‘nu sunt conştiente de absolut nimic’. — Eclesiastul 9:5, 10, NW.
Pe de altă parte, Biblia conţine câteva relatări despre oameni morţi care au fost readuşi la viaţă. În cazul lui Lazăr, lucrul acesta s-a întâmplat după ce el a zăcut mort patru zile (Ioan 11:39, 43, 44). Dar ce se va întâmpla cu oamenii care au murit cu sute sau cu mii de ani în urmă? Oare în cazul lor, perspectiva vieţii viitoare pretinde ca Dumnezeu să învie acelaşi corp pe care l-au avut în clipa morţii?
Nu. O asemenea idee nu corespunde cu ceea ce se întâmplă cu atomii din care este compus un corp mort. Cu timpul, unii dintre aceşti atomi sunt absorbiţi de vegetaţie, care, la rândul ei, este consumată de alte creaturi, devenind parte componentă a corpurilor acestora.
Înseamnă atunci că cei care au murit cu mult timp în urmă n-au nici o speranţă? Nu. Creatorul vastului univers are o memorie impresionantă, nelimitată. El are capacitatea de a stoca în memoria sa perfectă trăsăturile genetice şi cele privitoare la personalitatea oricărui om decedat pe care el îl alege ca să şi-l amintească. Pe lângă aceasta, Iehova Dumnezeu are puterea de a re-crea un corp omenesc cu codul genetic exact al persoanei care a trăit înainte. El mai poate pune în corpul respectiv memoria şi trăsăturile personalităţii celui pe care şi-l aminteşte, de pildă pe Avraam.
La aproximativ două mii de ani de la moartea lui Avraam, Isus Cristos a dat următoarea asigurare: „Că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre «rug», cînd numeşte pe DOMNUL [Iehova, NW]: «DumnezeuL lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov». Dar El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii“ (Luca 20:37, 38). În afară de Avraam, Isaac şi Iacov, milioane de alţi oameni morţi sunt vii în memoria lui Dumnezeu, aşteptând să vină în curând învierea. Biblia garantează acest lucru: „Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.
La câteva săptămâni după acele evenimente tragice, Alec a găsit răspuns la întrebările sale. Un Martor al lui Iehova a venit la uşa sa şi i-a arătat ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre moarte şi înviere, fapt care l-a mângâiat şi a dat un sens nou vieţii sale.
Aţi dori să învăţaţi şi voi mai mult despre speranţa biblică a învierii? De exemplu, majoritatea învierilor vor avea loc în cer sau pe pământ? Ce trebuie să facă cineva ca să obţină aprobarea lui Dumnezeu şi să beneficieze de împlinirea minunatei Sale promisiuni, potrivit căreia oamenii se vor putea revedea cu cei dragi care au murit?