Să luptăm pentru ca păcatul să nu stăpânească asupra cărnii decăzute!

„Gîndirea păcatului [cărnii, NW] este moarte, pe cînd gîndirea Duhului [spiritului, NW] este viaţă şi pace.” — ROMANI 8:6.

 1. Cu ce scop au fost creaţi oamenii?

„DUMNEZEU a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul [imaginea, NW] lui Dumnezeu; i-a creat de sex masculin şi de sex feminin“ (Geneza 1:27). O imagine este reflectarea unui obiect sau a unui lucru originar. Astfel, oamenii au fost creaţi pentru a reflecta gloria lui Dumnezeu. Manifestând calităţi divine, precum iubirea, bunătatea, dreptatea şi spiritualitatea, în tot ceea ce întreprind, ei îi aduc laude şi onoare Creatorului în timp ce găsesc fericire şi satisfacţie în propria lor existenţă. — 1 Corinteni 11:7; 1 Petru 2:12.

 2. În ce sens a ratat obiectivul prima pereche umană?

² Fiind creaţi perfecţi, primii doi oameni au fost bine înzestraţi pentru a îndeplini acest rol. Ei puteau, asemenea unor oglinzi superfinisate, să reflecte în mod strălucit şi cu fidelitate gloria lui Dumnezeu. Însă ei au lăsat ca această lucrare superfinisată să fie pângărită în clipa în care au ales în mod deliberat să nu asculte de Creatorul şi Dumnezeul lor (Geneza 3:6). După aceea, ei nu au mai putut să reflecte în mod perfect gloria lui Dumnezeu. Ei au fost lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, ratând scopul pentru care au fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, au păcătuit.a

 3. Care este adevărata natură a păcatului?

³ Lucrul acesta ne ajută să înţelegem adevărata natură a păcatului, care alterează reflectarea de către om a asemănării lui cu Dumnezeu şi a gloriei Acestuia. Păcatul îl profanează pe om, adică îl face necurat şi îl pângăreşte în sens spiritual şi moral. Fiind descendenţi ai lui Adam şi ai Evei, toţi oamenii se nasc în această stare necurată şi pângărită, nereuşind să împlinească, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, aşteptările sale. Ce a rezultat de aici? Biblia explică: „După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“. — Romani 5:12; compară cu Isaia 64:6.

Păcatul stăpâneşte asupra cărnii imperfecte

 4–6. a) Cum este considerat azi păcatul de majoritatea oamenilor? b) Care este rezultatul concepţiilor moderne privitoare la păcat?

⁴ Majoritatea oamenilor de azi nu se consideră necuraţi şi pângăriţi, sau păcătoşi. De fapt, păcatul ca termen a dispărut, practic, din vocabularul majorităţii oamenilor. Ei discută, poate, despre erori, nesăbuinţe şi calcule greşite, dar amintesc ei oare de păcat? Aproape niciodată! După afirmaţiile profesorului de sociologie Alan Wolfe, chiar şi pentru cei care pretind că mai cred în Dumnezeu, „învăţăturile lui au constituit mai mult un set de credinţe morale decât un cod de educaţie morală, ei considerându-le mai curând cele «10 sugestii» decât cele 10 porunci“.

⁵ Care este rezultatul acestei mentalităţi? Negarea sau, cel puţin, ignorarea păcatului ca fapt real. Aceasta a produs o generaţie de oameni cu un simţ foarte denaturat al binelui şi al răului, oameni care nu se sfiesc să-şi afişeze propriile norme de comportare şi care nu consideră că trebuie să răspundă în faţa cuiva pentru vreunul dintre lucrurile pe care le fac. Pentru astfel de oameni, faptul de a nu se considera vinovaţi este singurul criteriu de a judeca dacă o comportare este bună sau nu. — Proverbele 30:12, 13; compară cu Deuteronomul 32:5, 20.

⁶ De exemplu, la o masă rotundă organizată la televiziune, câţiva tineri au fost invitaţi să-şi exprime opiniile despre aşa-zisele şapte păcate de moarte.b „Mândria nu este un păcat, a declarat un participant. Trebuie să ai o părere bună despre propria persoană.“ Referitor la lene, o tânără a spus: „Uneori, este bine să fii aşa. . . . Câteodată este bine să leneveşti şi să-ţi iei singur liber“. Iată ce a zis pe scurt chiar şi redactorul emisiunii: ‘Cele şapte păcate de moarte nu sunt fapte rele, ci mai degrabă impulsuri omeneşti universal valabile care pot fi în acelaşi timp şi enervante, şi foarte plăcute’. Da, odată cu păcatul a dispărut şi sentimentul de vinovăţie, fiindcă, la urma urmei, vinovăţia este exact contrariul sentimentului de nevinovăţie. — Efeseni 4:17–19.

 7. Potrivit Bibliei, cum sunt oamenii influenţaţi de păcat?

⁷ În contrast flagrant cu toate aceste opinii, Biblia declară limpede: „Toţi au păcătuit şi n-au ajuns la [„sînt lipsiţi de“, nota de subsol] slava lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Iată ce a recunoscut chiar şi apostolul Pavel: „Ştiu . . . că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea [„carnea“, nota de subsol] mea: pentru că în mine este voinţa, dar nu este puterea de a face binele. Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!“ (Romani 7:18, 19). Aici, Pavel nu se compătimea, ci, deoarece îşi dădea bine seama cât de departe era omenirea de gloria lui Dumnezeu, era foarte conştient de stăpânirea păcatului asupra cărnii decăzute. El s-a întrebat: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?“ — Romani 7:24.

 8. Ce întrebări ar trebui să ne punem? De ce?

⁸ Ce părere aveţi despre această problemă? Poate recunoaşteţi că, în calitate de descendenţi ai lui Adam, voi, asemenea tuturor celorlalţi oameni, sunteţi imperfecţi. Însă cum vă influenţează cunoaşterea acestui fapt gândirea şi modul de viaţă? Îl acceptaţi ca pe ceva normal, continuând pur şi simplu să faceţi ceea ce vi se pare firesc? Sau depuneţi eforturi susţinute pentru a lupta ca păcatul să nu stăpânească asupra cărnii decăzute, străduindu-vă să reflectaţi cât mai pregnant gloria lui Dumnezeu în tot ce faceţi? Având în vedere cuvintele lui Pavel, aceasta trebuie să fie o preocupare serioasă a fiecăruia dintre noi: „Cei care sînt potrivit firii păcătoase gîndesc lucrurile firii păcătoase; iar cei care sînt potrivit Duhului, gîndesc lucrurile Duhului. Şi gîndirea păcatului [„cărnii“, nota de subsol] este moarte, pe cînd gîndirea Duhului este viaţă şi pace“. — Romani 8:5, 6.

Gândirea cărnii

 9. De ce „gîndirea cărnii este moarte“?

⁹ Ce a vrut Pavel să spună când a zis că „gîndirea cărnii este moarte“? Termenul „carne“ este deseori folosit în Biblie cu sensul de om în stare de imperfecţiune, ‘conceput în păcat’, ca descendent al răzvrătitului Adam (Psalmul 51:5; Iov 14:4). Deci Pavel îi îndemna pe creştini să nu se axeze pe înclinaţiile, impulsurile şi dorinţele păcătoase ale cărnii imperfecte şi decăzute. Dar de ce să nu facă astfel? Într-o altă scrisoare, Pavel ne-a spus care sunt lucrările cărnii, adăugând următorul avertisment: „Cei care fac [practică, NW] astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. — Galateni 5:19–21.

10. Ce se înţelege prin ‘gîndire’?

¹⁰ Dar nu este o mare deosebire între a te gândi la un lucru şi a-l practica? Este adevărat că a te gândi la un lucru nu duce întotdeauna la practicarea lui, însă a te gândi la ceva este mai mult decât un gând trecător. Cuvântul grecesc folosit de Pavel este phrónema, care înseamnă „mod de a gândi, înclinaţie a minţii, . . . obiectiv, aspiraţie, străduinţă“. Aşadar, „gîndirea cărnii“ înseamnă a fi stăpânit, posedat, dominat şi condus de dorinţele cărnii decăzute. — 1 Ioan 2:16.

11. Cum s-a manifestat gândirea carnală a lui Cain, şi care au fost consecinţele?

¹¹ Ideea aceasta este ilustrată desluşit de atitudinea manifestată de Cain. Când acestuia i s-a umplut inima de gelozie şi mânie, Iehova Dumnezeu l-a avertizat: „Pentru ce te-ai mîniat şi pentru ce ţi s-a posomorît faţa? Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu trebuie să-l stăpîneşti“ (Geneza 4:6, 7). Cain trebuia să facă o alegere. Avea el ‘să facă binele’, adică avea să-şi concentreze mintea, scopul şi aspiraţiile pentru a face binele? Sau urma să gândească în continuare potrivit cărnii, concentrându-şi mintea asupra înclinaţiilor păcătoase care mocneau în inima lui? Aşa cum a explicat Iehova, ‘păcatul stătea culcat la uşă’, gata să se repeadă asupra lui Cain şi să-l devoreze. În loc să lupte împotriva dorinţei lui carnale şi ‘să pună stăpânire pe ea’, Cain a lăsat-o să-l domine şi să-l ducă la dezastru.

12. Ce trebuie să facem ca să nu umblăm „pe calea lui Cain“?

¹² Dar cum stau lucrurile cu noi azi? Cu siguranţă că noi nu vrem să umblăm „pe calea lui Cain“, aşa cum au făcut unii creştini din secolul I e.n., fapt deplâns de Iuda (Iuda 11). Nu trebuie să facem niciodată speculaţii şi apoi să tragem concluzia că satisfacerea într-o mică măsură a propriilor dorinţe sau violarea din când în când a legilor nu este dăunătoare. Dimpotrivă, trebuie să depistăm cu promptitudine orice influenţă nelegiuită şi corupătoare care s-ar fi putut strecura în mintea şi în inima noastră şi s-o îndepărtăm repede înainte ca ea să prindă rădăcini. Lupta împotriva stăpânirii exercitate de păcat asupra cărnii decăzute începe din interior. — Marcu 7:21.

13. Cum poate cineva să fie „ademenit de pofta lui însuşi“?

¹³ De exemplu, s-ar putea să observaţi o scenă şocantă sau înfiorătoare sau o scenă de o indecenţă sau senzualitate exagerată. Aceasta ar putea fi o imagine dintr-o carte sau dintr-o revistă, o scenă dintr-un film sau dintr-un program TV, o reclamă de pe un panou publicitar sau chiar un fapt din viaţa de toate zilele. Lucrul acesta nu trebuie să vă alarmeze, deoarece se poate întâmpla, şi chiar se întâmplă. Totuşi, această imagine sau scenă, deşi poate că a durat numai câteva secunde, poate rămâne în minte şi poate reapărea din când în când. Ce faceţi în cazul acesta? Luaţi imediat măsuri pentru a lupta împotriva acelui gând şi a-l alunga din mintea voastră sau îi permiteţi să rămână acolo, în timp ce voi retrăiţi, probabil, acea experienţă de fiecare dată când gândul respectiv vă revine în minte? A alege a doua variantă înseamnă a risca declanşarea unei reacţii în lanţ de felul celei descrise de Iacov: „Fiecare este ispitit cînd este atras şi ademenit de pofta lui însuşi. Apoi pofta, cînd a conceput, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea“. Din acest motiv, Pavel a spus: „Gîndirea cărnii este moarte“. — Iacov 1:14, 15; Romani 8:6.

14. Cu ce ne confruntăm în fiecare zi, şi cum trebuie să reacţionăm?

¹⁴ Dat fiind că în lumea în care trăim, imoralitatea sexuală, violenţa şi materialismul sunt ridicate în slăvi, fiind prezentate pe faţă şi din belşug în cărţi, reviste, filme, programe de televiziune şi muzica de largă popularitate, suntem literalmente bombardaţi cu gânduri şi idei greşite în fiecare zi. Cum reacţionaţi în aceste împrejurări? Vă amuză şi vă fac plăcere toate aceste lucruri? Sau vă simţiţi aşa cum s-a simţit dreptul Lot, „care era foarte întristat de purtarea destrăbălată a acestor nelegiuiţi, . . . îşi chinuia în toate zilele sufletul lui drept, din cauza celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite“ (2 Petru 2:7, 8). Ca să avem succes în lupta împotriva stăpânirii exercitate de păcat asupra cărnii decăzute, trebuie să fim hotărâţi să facem ceea ce a făcut psalmistul: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea celor care se abat, ea nu se va lipi de mine“. — Psalmul 101:3.

Gândirea spiritului

15. Ce ajutor avem pentru a lupta împotriva stăpânirii exercitate de păcat asupra noastră?

¹⁵ Un lucru care ne poate ajuta să luptăm împotriva stăpânirii exercitate de păcat asupra cărnii decăzute este ceea ce a spus Pavel în continuare: „Gîndirea Duhului [spiritului, NW] este viaţă şi pace“ (Romani 8:6). Astfel, în loc să ne lăsăm dominaţi de carne, trebuie să lăsăm ca mintea noastră să fie influenţată de spirit şi să prosperăm de pe urma lucrurilor care aparţin spiritului. Care sunt acestea? În Filipeni 4:8, Pavel face o listă a lor: „În sfârşit, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce merită consideraţie, tot ce este drept, tot ce este cast, tot ce este demn de iubire, tot ce are un bun renume, dacă există vreo virtute şi dacă există vreun lucru demn de laudă, acestea să fie obiectul continuu al gândurilor voastre“ (NW). Să privim mai de aproape ca să înţelegem mai bine care trebuie să fie obiectul continuu al gândurilor noastre.

16. Ce calităţi trebuie să fie, potrivit îndemnului lui Pavel, ‘obiectul continuu al gândurilor noastre’, şi ce pretinde fiecare dintre ele?

¹⁶ Mai întâi, Pavel a enumerat opt calităţi morale, punând înaintea fiecăreia cuvântul „tot“. Acest termen arată că creştinilor nu li se impune să se gândească permanent numai la lucruri de natură scripturală sau doctrinală. Există o mare varietate de subiecte sau teme asupra cărora putem să ne concentrăm atenţia. Dar este important ca ele să corespundă calităţilor morale specificate de Pavel. Fiecăreia dintre categoriile de lucruri menţionate de Pavel merită să-i acordăm atenţie. Să le analizăm pe fiecare în parte.

◻ „Adevărat“ nu este doar opusul lui fals, ci înseamnă a fi sincer, corect şi demn de încredere, adică ceva care este real, nu doar o aparenţă. — 1 Timotei 6:20.

◻ „Merită consideraţie“ se referă la lucrurile care sunt demne şi care merită respectul. Expresia aceasta trezeşte un sentiment de veneraţie, adică ceva înălţător, nobil şi onorabil, nu vulgar şi josnic.

◻ „Drept“ înseamnă a corespunde normelor lui Dumnezeu, nu normelor omului. Oamenii lumeşti îşi ocupă mintea cu viclenii şi nedreptăţi, dar noi trebuie să ne gândim la lucrurile care sunt drepte în ochii lui Dumnezeu şi să ne găsim plăcerea în ele. — Compară cu Psalmul 26:4; Amos 8:4–6.

◻ „Cast” înseamnă pur şi sfânt nu numai în ce priveşte conduita (sexuală sau de altă natură), ci şi în gândire şi în motivaţii. Iacov spune că „înţelepciunea de sus este mai întîi curată [castă, NW]“. Isus, care este „curat [pur, NW]“, constituie Exemplul perfect, pe care trebuie să-l urmăm. — Iacov 3:17; 1 Ioan 3:3.

◻ „Demn de iubire“ este ceva ce îi îndeamnă pe alţii la iubire şi le trezeşte iubirea. Noi trebuie „să ne preocupăm unii de alţii, pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente“, nu să ne concentrăm mintea asupra lucrurilor care provoacă ură, amărăciune şi certuri. — Evrei 10:24, NW.

◻ „Bun renume“ nu înseamnă doar „reputaţie bună“ sau „vorbit de bine“, ci şi a-i zidi şi a-i lăuda pe alţii în mod activ. Noi ne concentrăm mintea asupra lucrurilor care sunt sănătoase şi ziditoare, nu asupra celor care înjosesc sau jignesc. — Efeseni 4:29.

◻ „Virtute“ înseamnă în esenţă „bunătate“ sau „desăvârşire morală“, dar ea poate însemna desăvârşire de orice fel. Deci putem aprecia calităţile valoroase, meritele şi realizările altora care corespund normelor lui Dumnezeu.

◻ Un lucru este cu adevărat „demn de laudă“ dacă lauda vine de la Dumnezeu sau de la o autoritate recunoscută, bineînţeles, de el. — 1 Corinteni 4:5; 1 Petru 2:14.

Promisiunea vieţii şi pace

17. Ce binecuvântări rezultă din ‘gîndirea spiritului’?

¹⁷ Dacă urmăm îndemnul lui Pavel şi dacă ‘acestea vor fi obiectul continuu al gândurilor noastre’, vom avea succes în „gîndirea Duhului [spiritului, NW]“. Vom avea drept rezultat nu numai binecuvântarea vieţii, adică viaţă veşnică în noua lume promisă de Dumnezeu, ci şi pace (Romani 8:6). De ce? Deoarece mintea noastră este ferită de influenţa nocivă a lucrurilor carnale, iar noi nu mai suntem atât de mult afectaţi de lupta chinuitoare dintre carne şi spirit, potrivit descrierii lui Pavel. Împotrivindu-ne influenţei cărnii, beneficiem şi de relaţii paşnice cu Dumnezeu, „fiindcă gîndirea firii păcătoase este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu“. — Romani 7:21–24; 8:7.

18. Ce luptă duce Satan, şi cum putem ieşi victorioşi în ea?

¹⁸ Satan şi agenţii lui fac tot ce pot pentru a pângări reflectarea gloriei lui Dumnezeu de către noi. Ei încearcă să pună stăpânire pe mintea noastră bombardând-o cu dorinţele cărnii, ştiind că dacă reuşesc, aceasta va duce în cele din urmă la duşmănie cu Dumnezeu şi la moarte. Dar putem ieşi victorioşi în această luptă. Asemenea lui Pavel, şi noi putem declara: ‘Mulţumim lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!’ pentru că ne furnizează mijloacele necesare pentru a lupta împotriva stăpânirii exercitate de păcat asupra cărnii decăzute. — Romani 7:25.

[Note de subsol]

Puteţi explica?

◻ Ce este păcatul, şi cum poate pune el stăpânire pe carnea decăzută?

◻ Cum putem lupta împotriva ‘gîndirii cărnii’?

◻ Ce putem face ca să favorizăm ‘gîndirea spiritului’?

◻ Cum aduce viaţă şi pace ‘gîndirea spiritului’?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Cain a permis înclinaţiilor păcătoase ale cărnii să-l domine, fapt care l-a dus la dezastru.

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Gândirea spiritului înseamnă viaţă şi pace.