Nu lăsaţi ca singurătatea să vă facă viaţa amară

SINGURĂTATEA le poate face viaţa amară atât celor tineri, cât şi celor vârstnici. Iată ce a declarat revistei Redbook scriitoarea Judith Viorst: „Singurătatea este ca o piatră pe inimă. . . . Singurătatea ne dă sentimentul inutilităţii şi al deznădejdii. Singurătatea ne face să ne simţim ca un copil fără mamă, ca un miel rătăcit, ca nişte fiinţe nespus de mici şi pierdute într-o lume nespus de mare şi de nepăsătoare“. — Septembrie 1991.

Despărţirea de prieteni, un mediu străin, divorţul sau pierderea unei fiinţe dragi, întreruperea oricărei comunicări, de fapt tot felul de lucruri pot face ca cineva să se simtă singur. Chiar şi atunci când se află în compania altor oameni, unii se simt foarte singuri.

Ce puteţi face?

Dacă vă cuprinde singurătatea, trebuie pur şi simplu să vă împăcaţi cu gândul că sunteţi o victimă neputincioasă? Puteţi face ceva pentru a nu lăsa ca singurătatea să vă distrugă lent sau să vă stoarcă picătură cu picătură voinţa de a trăi? Sigur că puteţi! Beneficiaţi de multe sfaturi folositoare. De asemenea, multe sfaturi bune ne dă Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. S-ar putea ca aceste sfaturi să fie tocmai ceea ce aveţi nevoie pentru a învinge singurătatea. — Matei 11:28, 29.

Puteţi găsi încurajare, de exemplu, citind relatarea despre Rut, o tânără femeie care a trăit cu circa 3 000 de ani în urmă în Orientul Mijlociu. După toate probabilităţile, ea a suferit de singurătate. Când soţul său a murit, ea s-a dus cu soacra ei să trăiască în Israel, adică într-un mediu care-i era străin (Rut 2:11). Deşi era lipsită de familie şi de fostele ei prietene, fiind şi emigrantă într-o ţară străină, nu există nici un indiciu în Biblie că ea s-ar fi lăsat cuprinsă de singurătate. Puteţi citi relatarea despre ea în cartea biblică Rut.

Asemenea ei, trebuie să păstraţi şi voi o atitudine pozitivă. Felul în care priviţi lucrurile şi evenimentele poate favoriza apariţia singurătăţii. Ann, care timp de patru ani şi-a îngrijit tatăl suferind şi slăbit de boală, confirmă acest lucru. Când acesta a murit, ea s-a simţit foarte singură. „Aveam senzaţia că mă aflu într-un pustiu, că sunt inutilă, ca şi cum nimeni n-ar mai fi avut nevoie de mine“, spune ea. „Dar a trebuit să recunosc că viaţa mea se schimbase şi mi-am dat seama că pentru a combate singurătatea trebuia să văd cum mă pot adapta cel mai bine situaţiei nou create.“ Uneori nu poţi schimba lucrurile, dar îţi poţi schimba, probabil, atitudinea faţă de ele.

Deşi faptul de a te menţine ocupat într-o activitate care-ţi dă satisfacţii te poate ajuta, el nu constituie totuşi cel mai eficient mijloc pentru combaterea singurătăţii. Irene, care a rămas văduvă la numai şase luni de la căsătorie, a constatat veridicitatea acestui lucru în cazul ei. Iată ce spune ea: „Mi-am dat seama că singurătatea mă cuprindea cel mai mult când eram cel mai puţin ocupată, aşa că m-am străduit să mă interesez de alţii, ajutându-i să depăşească problemele cu care se confruntau“. Faptul de a-i ajuta pe alţii aduce fericire, iar creştinii care sunt singuri pot găsi multe de făcut în lucrarea Domnului. — Faptele 20:35; 1 Corinteni 15:58.

Permiteţi prietenilor să vă ajute

The New York Times Magazine spune despre copiii singuri că sunt lezaţi de „rănile provocate de lipsa de prieteni“ (28 aprilie 1991). Mulţi oameni singuri — atât tineri, cât şi bătrâni — se consideră lipsiţi de prieteni. Aşadar, este de un real folos să ai prieteni sinceri, pe care îi găseşti în congregaţiile creştine pline de iubire. Depuneţi eforturi susţinute că să vă lărgiţi cercul de prieteni din congregaţie şi permiteţi-le acestora să vă ajute în orice fel o pot face. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care există prieteni: să dea ajutor când sunt necazuri. — Proverbele 17:17; 18:24.

Fiţi atenţi totuşi ca nu cumva, din cauza durerii voastre sufleteşti, să îngreunaţi încercările prietenilor de a vă ajuta. În ce fel? Scriitorul Jeffrey Young explică: „Unii oameni singuri . . . îi îndepărtează pe eventualii lor prieteni fie prin monopolizarea discuţiei, fie prin debitarea unor lucruri penibile sau deplasate. Într-un fel sau altul, cei care sunt singuri de multă vreme au tendinţa să saboteze legăturile strânse cu prietenii lor“. — U.S.News & World Report, 17 septembrie 1984.

Uneori aţi putea înrăutăţi lucrurile prin faptul că vă izolaţi de ceilalţi. Aşa a făcut Peter, în vârstă de 50 şi ceva de ani. După moartea soţiei sale, el s-a depărtat de prietenii săi, deşi în adâncul inimii sale dorea ajutorul lor. „Câteva zile, spune el, pur şi simplu n-am putut suporta compania altora şi, treptat, m-am izolat de ei.“ Lucrul acesta poate fi periculos. Deşi anumite perioade de singurătate sunt benefice, izolarea este dăunătoare (Proverbele 18:1). Peter şi-a dat seama de aceasta. El mai spune: „În cele din urmă am depăşit această stare, am privit lucrurile în faţă şi, cu ajutorul prietenilor, am reuşit să-mi revin“.

Să nu credeţi însă că ceilalţi au vreo obligaţie să vă ajute. Încercaţi să nu deveniţi prea pretenţioşi. Acceptaţi cu bucurie orice dovadă de amabilitate şi mulţumiţi pentru aceasta. Dar reţineţi şi următorul sfat bun pe care îl găsim în Proverbele 25:17: „Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască“. Frances, care s-a simţit foarte singură când i-a murit soţul după o căsnicie de 35 de ani, consideră că un asemenea avertisment este bine venit. „Fiţi rezonabili în ce priveşte pretenţiile, spune ea, şi nu cereţi prea mult de la alţii. Nu vă duceţi prea des la uşa altora după ajutor.“

Iehova se îngrijeşte

Chiar dacă prietenii umani vă dezamăgesc uneori, Iehova Dumnezeu rămâne totuşi Prietenul vostru. Să fiţi siguri că el se îngrijeşte de voi. Continuaţi să vă încredeţi neclintit în el şi căutaţi neîncetat refugiu în grija sa protectoare (Psalmii 27:10; 91:1, 2; Proverbele 3:5, 6). Rut moabita a procedat astfel şi a fost binecuvântată din belşug. De fapt, ea chiar a devenit o ascendentă a lui Isus Cristos. — Rut 2:12; 4:17; Matei 1:5, 16.

Rugaţi-vă neîncetat lui Iehova (Psalmii 34:4; 62:7, 8). Margaret şi-a dat seama că rugăciunea este un izvor de multă putere în combaterea singurătăţii. Ea a lucrat cu soţul ei în ministerul cu timp integral până la moartea acestuia, când era încă tânăr. „Am constatat de fiecare dată că este bine să mă rog cu voce tare şi să-i spun lui Iehova orice — toate temerile şi îngrijorările mele“, spune ea. „Lucrul acesta m-a ajutat să am o viziune corectă asupra lucrurilor când eram cuprinsă de singurătate. Şi, văzând că Iehova a răspuns la aceste rugăciuni, am căpătat încredere.“ Ea trage mari foloase din faptul că urmează sfatul apostolului Petru: „Smeriţi-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe, aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“. — 1 Petru 5:6, 7; Psalmul 55:22.

Bunele relaţii cu Iehova vă vor ajuta să păstraţi un lucru pe care majoritatea oamenilor singuri îl pierd deseori — respectul de sine. Când soţul i-a murit de cancer, Jeannette Kupferman a scris despre „sentimentul lipsei de respect de sine şi al inutilităţii“. Ea a adăugat: „Tocmai acest sentiment al inutilităţii le cauzează atâtor văduve o deprimare care poate duce la sinucidere“.

Nu uitaţi că valoraţi mult în ochii lui Iehova. Dumnezeu nu consideră că sunteţi inutili (Ioan 3:16). El vă va sprijini aşa cum i-a sprijinit pe israeliţi — poporul său — în antichitate. El le-a spus: „«Nu te lepăd!», nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele“. — Isaia 41:9, 10.

Nu daţi vina pe Dumnezeu

Mai presus de orice, nu daţi vina pe Dumnezeu pentru că sunteţi singuri. Iehova nu are nici o vină. Scopul său a fost întotdeauna să vă bucuraţi, atât voi, cât şi toţi oamenii, de o companie plăcută, care să aducă bucurii. Când l-a creat pe Adam, Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18). Şi tocmai acest lucru a făcut Dumnezeu când a creat-o pe Eva, prima femeie. Dacă Satan nu s-ar fi răzvrătit, bărbatul şi femeia, precum şi familiile cărora ei le-au dat naştere, n-ar fi cunoscut niciodată singurătatea.

Faptul că Iehova a permis pentru un timp răutatea a dus, bineînţeles, la apariţia singurătăţii şi a altor suferinţe. Totuşi, ţineţi bine minte că această stare este temporară. Neplăcerile cauzate de singurătate sunt mai uşor de suportat dacă sunt privite în lumina a ceea ce Dumnezeu va face pentru noi în lumea nouă. Până atunci, el vă va sprinjini şi mângâia. — Psalmul 18:2; Filipeni 4:6, 7.

Cunoaşterea acestor lucruri vă poate fortifica. Când a rămas văduvă, Frances (menţionată mai sus) a găsit multă mângâiere în cuvintele Psalmului 4:8, îndeosebi în timpul nopţii: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, DOAMNE, faci să fiu în siguranţă în locuinţa mea“. Meditaţi la stările sufleteşti descrise în cartea Psalmilor. Reflectaţi la modul în care Dumnezeu se îngrijeşte de voi, conform celor exprimate în Psalmul 23:1–3.

Cum pot fi ajutaţi cei singuri?

O modalitate principală de a-i ajuta pe cei singuri este aceea de a le arăta iubire. Biblia îi încurajează în mod repetat pe membrii poporului lui Dumnezeu să se iubească unii pe alţii, îndeosebi în necazuri. „În ce priveşte dragostea frăţească, fiţi plini de afecţiune [să aveţi o tandră afecţiune, NW] unii pentru alţii“, a scris apostolul Pavel (Romani 12:10). De fapt, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu spune: „Dragostea nu piere niciodată“ (1 Corinteni 13:8). Cum putem să le arătăm iubire celor singuri?

În loc să-i refuze sau să-i ignore pe cei singuri, persoanele care se interesează de ei le pot arăta o tandră afecţiune ajutându-i cu răbdare ori de câte ori pot face aceasta. Persoanele respective pot fi asemenea lui Iov, care a spus: „Eliberam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin. . . . Făceam ca inima văduvei să cânte de bucurie“ (Iov 29:12, 13). Bătrânii numiţi în congregaţia creştină şi prietenii plini de compasiune pot acţiona în acelaşi mod plin de consideraţie, arătând înţelegere şi căldură, dar şi aducând mângâiere, toate acestea fiind necesităţi fundamentale ale fiinţei umane. Ei pot manifesta empatie şi, uneori, pot satisface necesitatea celor singuri de a discuta confidenţial. — 1 Petru 3:8.

Deseori, prietenii fac celor singuri anumite servicii mărunte, dar esenţiale pentru aceştia din urmă. De exemplu, când unui colaborator în credinţă îi moare cineva drag, putem face mult bine prin fapte bune, care dovedesc o prietenie autentică. Nu neglijaţi micile gesturi de amabilitate, cum ar fi o invitaţie la masă, o discuţie de încurajare sau faptul de a asculta cu compasiune. Aceste lucruri sunt foarte eficiente, ajutând persoana în cauză să combată singurătatea. — Evrei 13:16.

Probabil că, din când în când, singurătatea ne pune pe toţi la încercare. Totuşi, să nu lăsăm ca ea să ne tortureze. Umpleţi-vă timpul cu activităţi utile, constructive. Permiteţi prietenilor să vă ajute ori de câte ori pot. Încredeţi-vă în Iehova Dumnezeu. Nu pierdeţi din vedere promisiunea încurajatoare consemnată în Psalmul 34:19: „Multe sunt necazurile celui drept, dar DOMNUL îl scapă din toate“. Apelaţi la Iehova pentru ajutor şi nu lăsaţi ca singurătatea să vă facă viaţa amară.

[Chenarul de la pagina 24]

CÂTEVA MODALITĂŢI DE A COMBATE SINGURĂTATEA

▪ Rămâneţi ataşaţi de Iehova

▪ Căutaţi mângâiere în citirea Bibliei

▪ Păstraţi o atitudine creştină pozitivă

▪ Ocupaţi-vă cu o activitate utilă

▪ Lărgiţi-vă cercul de prieteni

▪ Nu creaţi greutăţi prietenilor când vor să vă ajute

▪ Nu vă izolaţi, ci dovediţi în mod deschis iubire

▪ Să fiţi siguri că Iehova se îngrijeşte de voi

[Chenarul de la pagina 24]

CUM I-AŢI PUTEA AJUTA PE CEI SINGURI

▪ Manifestaţi înţelegere şi căldură şi aduceţi mângâiere

▪ Satisfaceţi necesitatea de a discuta confidenţial

▪ Faceţi încontinuu servicii mărunte care sunt utile

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

În pofida situaţiei grele în care se afla, nu există nici un indiciu că Rut a permis singurătăţii să-i facă viaţa amară.