Crăciunul — Este într-adevăr o sărbătoare creştină?

POTRIVIT cu The World Book Encyclopedia, „Crăciunul este ziua în care creştinii celebrează ziua naşterii lui Isus Cristos“. Enciclopedia mai declară însă: „Primii creştini nu celebrau naşterea [lui Isus] deoarece considerau sărbătorirea naşterii cuiva drept un obicei păgân“.

Cartea The Making of the Modern Christmas, de Golby şi Purdue, este de aceeaşi părere: „Primii creştini nu celebrau naşterea lui Cristos. Zilele de naştere în sine erau asociate cu practici păgâne; Evangheliile nu spun nimic cu privire la adevărata dată a naşterii lui Cristos“.

Dacă celebrarea zilelor de naştere nu are fundament creştin, cum a devenit ziua naşterii lui Cristos o sărbătoare „creştină“ atât de proeminentă?

Originea păgână a „Crăciunului“

„Toţi benchetuiau şi se veseleau, munca şi afacerile erau complet suspendate în acest sezon, casele erau împodobite cu dafini şi brebenel, prietenii se vizitau reciproc şi îşi ofereau daruri, iar lucrătorii le ofereau cadouri patronilor lor. Întregul sezon era o ocazie de veselie şi de bunăvoinţă şi se permiteau tot felul de distracţii.“ — Paganism in Christian Festivals, de J. M. Wheeler.

Corespunde această descriere festivităţilor de Crăciun pe care le cunoaşteţi? Veţi fi surprinşi să aflaţi că aici nu este vorba de Crăciun! Dimpotrivă, este o descriere a Saturnaliilor — sărbători romane păgâne de o săptămână, asociate solstiţiului de iarnă (vezi pagina anterioară). Ziua de naştere a soarelui neînvins era celebrată la 25 decembrie, o sărbătoare principală a religiei romane mitraiste.

Potrivit cu The New Encyclopædia Britannica, „25 decembrie, ziua de naştere a lui Mithra, zeul iranian al luminii şi . . . ziua dedicată soarelui invincibil, precum şi ziua de după Saturnalii, a fost adoptată de Biserică drept Crăciun — naşterea lui Cristos — pentru a contracara efectele acestor sărbători“. Aşadar, celebrarea păgână a zilei de naştere a continuat cu o simplă schimbare a numelui, în loc de Mithra, Cristos!

Poate consideraţi totuşi că naşterea Fiului lui Dumnezeu, Isus, a fost ceva special, meritând să fie păstrată în memorie. O privire asupra a ceea ce spune Biblia referitor la acest lucru se va dovedi foarte clarificatoare.

Un eveniment fericit

Capitolul 2 din Evanghelia după Luca stabileşte cadrul. Luca ne spune cum au reacţionat îngerii cereşti, păstorii umili, slujitorii devotaţi ai lui Dumnezeu şi Maria însăşi la acest eveniment memorabil.

Să ne gândim mai întâi că ‘păstorii stăteau afară în câmp’ şi „vegheau noaptea împrejurul turmei lor“, lucru pe care nu l-ar fi făcut în miezul iernii. Când „un înger al DOMNULUI“ a apărut şi gloria lui Dumnezeu a strălucit în jurul lor, păstorii s-au înspăimântat la început. Şi-au revenit când îngerul le-a explicat: „Nu vă temeţi, căci iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi . . . vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“. Când „o mulţime de oaste cerească“ formată din îngeri a apărut deodată, păstorii au înţeles că această naştere se deosebea de toate celelalte. Interesant, îngerii nu i-au adus daruri copilului nou-născut. În schimb, ei l-au lăudat pe Iehova, spunând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui“. — Luca 2:8–14.

Natural, păstorii au dorit să-l vadă personal pe acest prunc, deoarece însuşi Iehova anunţase fericitul eveniment. Când au găsit copilaşul stând într-o iesle, ei le-au spus părinţilor ce le-au zis îngerii. Apoi, păstorii au plecat „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu“, nu pe copil. — Luca 2:15–18, 20.

Fără îndoială, Maria, mama lui Isus, s-a bucurat de naşterea reuşită a întâiului ei născut. Dar, de asemenea, ea „se gândea . . . în inima ei“. Apoi, respectând Legea Mozaică, ea s-a dus la Ierusalim însoţită de soţul ei, Iosif. Aceasta nu a fost o celebrare a zilei de naştere. În schimb, a fost o ocazie de a prezenta copilul lui Dumnezeu, „după cum este scris în Legea DOMNULUI: «Orice întâi-născut de sex masculin va fi numit sfânt pentru DOMNUL»“. — Luca 2:19, 22–24.

La templul din Ierusalim, Maria şi Iosif s-au întâlnit cu Simeon, pe care Luca îl descrie ca fiind „drept şi temător de Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel“. Sub inspiraţie, lui i se spusese că nu va muri înainte de a-l vedea pe „Hristosul DOMNULUI“. Ceea ce s-a întâmplat după aceea a avut loc, de asemenea, sub ‘îndrumarea Duhului [lui Dumnezeu]’. Simeon a luat copilul în braţe, nu, nu pentru a-i oferi un dar, ci, mai degrabă, pentru a-l binecuvânta pe Dumnezeu, zicând: „Acum eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor“. — Luca 2:25–32.

Apoi s-a apropiat vârstnica profetesă Ana. Şi ea îl „lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Isus tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea în Ierusalim“. — Luca 2:36–38.

Maria, Simeon, Ana, păstorii, precum şi îngerii cereşti, toţi s-au bucurat la naşterea lui Isus. Vă rugăm să observaţi însă că ei nu s-au implicat în nici o petrecere legată de ziua de naştere, nici nu au oferit daruri. În schimb, l-au glorificat pe Iehova, Furnizorul ceresc al mijlocului lor de salvare.

Unii ar putea însă raţiona: „Cu siguranţă, faptul de a oferi daruri de Crăciun nu poate fi ceva greşit, căci nu l-au onorat pe Isus cu daruri «cei trei magi»?“

Daruri de Crăciun

Să examinăm din nou relatarea biblică. O veţi găsi consemnată în Evanghelia după Matei, capitolul 2. Nu este menţionată nici o celebrare a vreunei zile de naştere, nici vreun timp anume, deşi, evident, era la un anumit timp după naşterea lui Isus. În versetul 1, Matei îi numeşte pe vizitatori „magi [greceşte, maʹgoi] de la Răsărit“, deci păgâni fără cunoştinţă de Iehova Dumnezeu. Steaua pe care o urmau aceşti bărbaţi nu i-a condus direct la locul naşterii lui Isus, în Betleem, ci la Ierusalim, unde domnea regele Irod.

Când acest domnitor rău i-a auzit inte- resându-se de „Împăratul Iudeilor, care S-a născut“, i-a consultat pe preoţi pentru a găsi locul exact „unde trebuia să se nască Hristosul“ ca să-l poată ucide pe copil. Preoţii au răspuns citând profeţia lui Mica, profeţie care indica spre Betleem ca loc al naşterii lui Mesia (Mica 5:2). În mod viclean, Irod le-a dat următoarele instrucţiuni vizitatorilor săi: „Duceţi-vă, cercetaţi amănunţit despre Copil şi când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui“. Astrologii şi-au continuat drumul, iar steaua „mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilaşul“. Observaţi că el este descris ca fiind un „copilaş“, nu un nou-născut. — Matei 2:1–10.

Aşa după cum era şi de aşteptat din partea magnaţilor orientali care vizitau un domnitor, astrologii păgâni s-au prosternat şi „I-au adus [copilaşului] daruri: aur, tămâie şi smirnă“. Matei adaugă: „Şi fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se întoarcă pe la Irod, s-au dus în ţara lor pe un alt drum“. — Matei 2:11, 12.

Folosindu-se de această scurtă relatare scripturală, unii ar putea încerca să găsească o bază pentru oferirea cadourilor de Crăciun. Cartea Discovering Christmas Customs and Folklore explică însă că obiceiul actual de oferire de daruri îşi are rădăcinile în darurile din perioada Saturnaliilor pe care le ofereau romanii semenilor lor săraci. „Biserica timpurie . . . a transferat în mod abil semnificaţia acestuia unui ritual comemorativ al darurilor oferite de magi.“ Ce contrast faţă de adevăraţii închinători — cum sunt umilii păstori — care pur şi simplu l-au lăudat pe Dumnezeu la naşterea lui Isus!

Să-l onorăm pe Cristos ca Rege!

Astăzi, Isus nu mai este un bebeluş. El este un Autocrat puternic, Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu şi trebuie onorat ca atare. — 1 Timotei 6:15, 16.

Dacă sunteţi acum adult, v-aţi simţit vreodată jenat când, în prezenţa dumneavoastră, oamenii arătau fotografii reprezentându-vă ca bebeluş? Adevărat, aceste imagini le reamintesc părinţilor de bucuria pe care au avut-o la naşterea dumneavoastră. Dar acum că aveţi propria identitate, nu preferaţi, de obicei, să fiţi privit de alţii aşa cum sunteţi? În mod similar, gândiţi-vă câtă lipsă de respect se manifestă faţă de Cristos Isus când cei care pretind a fi continuatorii săi se lasă atât de absorbiţi în fiecare an de tradiţiile păgâne ale Crăciunului şi de onorarea lui ca bebeluş, încât eşuează să-l onoreze ca Rege. Ei bine, chiar în primul secol, apostolul creştin Pavel a vorbit despre faptul că este potrivit ca Cristos să fie considerat aşa cum este el acum — Rege în cer. Pavel a scris: „Chiar dacă am cunoscut pe Hristos după starea firească, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta“. — 2 Corinteni 5:16.

Cristos, în calitate de Rege al Regatului lui Dumnezeu, va face în curând să devină realitate promisiunea profetică de a îndepărta durerea, suferinţa, boala şi moartea. El va asigura locuinţe adecvate şi muncă satisfăcătoare pentru toţi cei ce vor trăi în condiţii paradiziace aici pe pământ (Isaia 65:21–23; Luca 23:43; 2 Corinteni 1:20; Apocalipsa 21:3, 4). Evident, acestea sunt motive suficiente pentru a evita să-l dezonorăm pe Isus!

Urmând propriul exemplu al lui Cristos, adevăraţii creştini se străduiesc să le ofere semenilor lor unul dintre cele mai valoroase daruri pe care le poate oferi cineva — înţelegerea scopului lui Dumnezeu, care poate duce la viaţă eternă (Ioan 17:3). Acest gen de dăruire le conferă multă bucurie, întocmai cum a spus Isus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“. — Faptele 20:35; Luca 11:27, 28.

Creştinii care manifestă un interes sincer unii faţă de alţii constată că nu le este greu să-şi exprime în mod spontan iubirea în orice moment din an (Filipeni 2:3, 4). Un simplu exemplu: Ce emoţionant ar fi să primiţi un desen din partea unui copil creştin care, după audierea unei cuvântări biblice, l-a desenat în semn de mulţumire! La fel de încurajator este un cadou oferit spontan de o rudă, ca expresie a iubirii sale. Tot la fel, părinţii creştini au parte de multă bucurie când caută ocazii potrivite pe parcursul anului pentru a le oferi daruri copiilor lor. Acest fel de generozitate creştină nu este umbrită nici de aşa-zisa obligaţie legată de celebrarea unor zile, nici de tradiţii păgâne.

În consecinţă, astăzi peste patru milioane şi jumătate de creştini din toate naţiunile nu celebrează Crăciunul. Este vorba de Martorii lui Iehova, care sunt în mod constant ocupaţi în a le oferi semenilor lor mărturie cu privire la vestea bună a Regatului lui Dumnezeu (Matei 24:14). Probabil îi veţi întâlni, poate nu peste mult timp, când vă vor vizita locuinţa. Fie ca acceptarea cu interes a ceea ce vă vor aduce ei să confere familiei dumneavoastră multă bucurie, în timp ce veţi învăţa să-l lăudaţi pe Iehova Dumnezeu în fiecare zi din an. — Psalmul 145:1, 2.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Creştinii le oferă semenilor lor cel mai mare dar: înţelegerea scopului lui Dumnezeu, care duce la viaţă eternă.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 4]

Culver Pictures