Doriţi să vă faceţi analizele?

Referitor la metodele de diagnosticare şi tratament, Societatea Watch Tower nu face recomandări, nici nu ia decizii în numele persoanelor fizice. Totuşi, dacă anumite metode prezintă aspecte dubioase din punctul de vedere al principiilor biblice, ea poate atrage atenţia asupra lor. Apoi, fiecare poate analiza ce implică metoda respectivă şi poate decide în consecinţă.

„Dragi fraţi, aş dori să aflu părerea voastră în următoarea chestiune: Un [anumit medic practician] pare să aibă un mare succes, dar metoda folosită de el mă face să am îndoieli. . . . După ce te consultă, îţi pune diagnosticul. Apoi, pentru a-ţi prescrie medicamentaţia şi doza corespunzătoare, aşază o sticluţă de medicamente lângă pielea din apropierea unei glande sau a unui organ al pacientului. După aceea, încearcă să tragă în jos braţul ridicat al acestuia. Felul medicamentului şi doza se stabilesc în funcţie de puterea de care practicianul are nevoie pentru a trage braţul în jos. Teoria este următoarea: asemenea unui curent, electronii se deplasează din medicament, trec prin capacul metalic al sticluţei şi ajung într-o zonă a corpului pe care o întăresc. Este această practică asemănătoare cu radiestezia?“

ACEASTĂ scrisoare primită din Oregon (S.U.A.) se referă la o metodă folosită de unii pentru a stabili necesităţile privitoare la alimentaţie, pentru a observa problemele de natură emoţională şi pentru a evalua capacitatea de a memora şi de a rezolva chestiunile legate de viaţa cotidiană. Oricât de răspândită ar fi această metodă, autorul scrisorii are îndoieli. Sunt ele justificate?

Sănătate, . . . dar cu ce preţ?

Încă din antichitate, oamenii au căutat să înţeleagă de ce se îmbolnăvesc şi cum se pot însănătoşi. Israeliţii aveau avantajul de a şti că sunt păcătoşi, iar legile pe care le primiseră de la Dumnezeu îi ajutau să evite contractarea sau răspândirea multor boli (Leviticul 5:2; 11:39, 40; 13:1–4; 15:​4–12; Deuteronomul 23:12–14). Cu toate acestea, şi poporul lui Dumnezeu a căutat ajutor la medicii calificaţi din timpul lor. — Isaia 1:6; 38:21; Marcu 2:17; 5:25, 26; Luca 10:34; Coloseni 4:14.

Ce deosebire faţă de oamenii din Babilonul şi Egiptul antic! „Doctorii“ acestora aveau unele remedii bazate pe produse naturale; totuşi, multe dintre „tratamentele“ lor sunt considerate acum drept escrocherii. O scriere hieroglifică egipteană relatează despre un medic care trata orbirea cu o loţiune greţoasă preparată din ochi de porc, stibiu, ocru roşu şi miere. Acest amestec era turnat în urechea bolnavului! Într-un text antic se spune că acest tratament era „într-adevăr excelent“. Caracterul lui straniu sau misterios îl făcea şi mai fascinant.

Babiloneenii şi egiptenii invocau deseori puteri oculte.a Un preot care era şi medic îi putea cere unui pacient să sufle în nările unei oi, fiind convins că din pacient se putea scurge într-o altă creatură o anumită forţă sau energie care putea produce un efect. Apoi, oaia era omorâtă, deoarece se spunea că ficatul ei putea dezvălui boala sau viitorul pacientului. — Isaia 47:1, 9–13; Ezechiel 21:21.

Bineînţeles, în Israelul antic, un medic care se temea de Dumnezeu nu ar fi folosit practici spiritiste. Dumnezeu poruncise cu înţelepciune: „Să nu se afle la tine . . . nimeni care se foloseşte de ghicire, nimeni care practică magia sau care cercetează semnele prevestitoare, sau vreun vrăjitor. . . . Căci oricine face aceste lucruri este ceva detestabil pentru Iehova“ (Deuteronomul 18:10–12, NW; Leviticul 19:26; 20:27). Acelaşi lucru este valabil şi pentru slujitorii creştini ai lui Dumnezeu de azi. Este potrivit ca ei să manifeste precauţie.

În ultimii ani, mulţi oameni au recurs la metode „alternative“ de punere a diagnosticului şi de tratament. În general, fiecare trebuie să decidă singur în această privinţă (Matei 7:1; compară cu Romani 14:3, 4). Ar fi trist, desigur, dacă un creştin ar ajunge atât de preocupat de problemele controversate cu privire la sănătate, încât ar pune pe un plan secundar ministerul, care este singura modalitate sigură de salvare a vieţii (1 Timotei 4:16). Biblia nu spune că în lumea nouă vindecarea bolilor şi perfecţiunea se vor realiza cu ajutorul tratamentelor medicale, al plantelor, al dietei sau al regimurilor holistice. De fapt, vindecarea completă se va realiza numai prin iertarea păcatelor pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus. — Isaia 33:24; Apocalipsa 22:1, 2.

Ce forţe sunt implicate?

Ce ar trebui să ia în considerare un creştin când se hotărăşte cu privire la metoda de testare a muşchilor, menţionată la începutul articolului?

Anumite metode de testare a puterii sau a reacţiei muşchilor fac parte din medicina convenţională şi puţini sunt aceia care să se îndoiască de eficienţa lor. De exemplu, poliomielita poate slăbi puterea muşchilor, iar tratamentul în acest caz se poate baza pe o ramură a medicinei denumită chineziologie — „ştiinţa anatomiei, fiziologiei şi mecanicii mişcărilor musculare“. Chineziologia este folosită şi în tratamentul de recuperare al celor care au suferit o apoplexie. Majoritatea oamenilor înţeleg logica unor astfel de tratamente.

Dar ce se poate spune despre metoda de testare a muşchilor, menţionată în scrisoarea de la începutul articolului? Acest fel de „chineziologie“ a fost folosit în încercarea de a afla dacă anumite alimente, plante sau vitamine pot să-i ajute unei persoane sau să-i dăuneze. Procedeul este următorul: pacientul întinde braţul, iar practicianul îl trage în jos pentru a testa puterea muşchilor. Apoi, pacientul îşi pune o substanţă nutritivă sau de altă natură în gură, pe abdomen sau în mână. După aceea, muşchii sunt din nou testaţi. Se spune că dacă pacientul are nevoie de substanţa respectivă, braţul său va dovedi că este mai puternic, dar dacă îi dăunează, muşchii îi vor fi mai slabi.b

Unii care au încercat această metodă sunt convinşi de eficienţa ei, spunând că succesul ei se bazează pe forţele din interiorul corpului. Ei consideră că există multe lucruri pe care ştiinţa modernă nu le poate explica, dar care se petrec totuşi sau pot fi observate. Astfel, ei afirmă că ar putea exista canale de energie sau de interacţiune între forţe şi substanţe, chiar dacă medicii încă nu le-au descoperit sau acceptat.

Pe de altă parte, în cartea Applied Kinesiology se spune: „Uneori, [cărţile] ne învaţă că substanţele chimice, de pildă substanţele nutritive, sunt evaluate astfel: se ţine substanţa în mână şi se testează muşchiul. Nu există nici o dovadă care să arate că acest fel de testare este demn de încredere. . . . Practicianul poate avea nişte convingeri atât de puternice despre virtuţile unei anumite substanţe nutritive, încât ideile sale preconcepute pot împiedica obţinerea unor date exacte pe parcursul testării. . . . Un practician care are experienţă în testarea manuală a muşchilor poate face cu uşurinţă ca muşchiul unui pacient să pară slab sau puternic după bunul său plac, schimbând pur şi simplu . . . testul într-o foarte mică măsură“.

Fiţi cu băgare de seamă!

Pe de altă parte, unele testări ale muşchilor includ şi alte aspecte. Să vedem ce este „testarea printr-un surogat“. Aceasta se poate aplica în cazul unui om bătrân sau al unui prunc care este prea slab pentru a fi supus unei analize. În timp ce surogatul atinge pruncul, practicianul testează braţul persoanei-surogat. Această analiză a fost folosită şi la animalele de casă; braţul surogatului este testat în timp ce acesta îşi sprijină mâna pe un „collie“, pe un câine-lup sau pe un alt animal de casă bolnav.

Noi nu suntem în măsură să judecăm asemenea procedee, dar v-aţi putea întreba: „Oare în spatele acestor efecte există forţe fizice?“ Oamenii de ştiinţă au demonstrat existenţa razelor cosmice, a microundelor şi a diferitelor tipuri de radiaţii electromagnetice. Dar au toate creaturile, inclusiv pruncii şi animalele de casă, înăuntrul lor forţe care se pot scurge afară din corp, producând asupra unei alte persoane un efect care poate fi testat? Babiloneenii credeau că astfel de forţe puteau ieşi din corp, scurgându-se peste o oaie şi afectând-o. V-aţi putea întreba: „Cred eu că ceva asemănător se poate întîmpla cu oamenii sau cu animalele în prezent? Ori s-ar putea ca efectele să aibă o altă explicaţie?“

Unii tămăduitori pretind că măsoară „forţele“ unei persoane cu diferite dispozitive, cum ar fi o spirală metalică sau un pendul. Se spune că acestea se mişcă atunci când între „câmpul energetic“ al tămăduitorului şi cel al pacientului are loc o interacţiune. O fostă cercetătoare ştiinţifică, actualmente practician şi autor de lucrări în acest domeniu, pune, uneori, diagnosticul folosindu-se de un pendul. Ea declară, de asemenea, că poate vedea „câmpul energetic uman“ sau aureola colorată despre care se spune că îi înconjoară pe oameni. Ea declară că foloseşte „capacitatea de a vedea în interior“ ca să privească în corp pentru a observa tumorile, celulele sangvine sau microbii şi pentru a scruta trecutul.c

Aşa cum s-a arătat mai sus, măsurarea forţelor prin intermediul puterii braţului a fost folosită la analiza sentimentelor. Într-o carte foarte răspândită se spunea: „Dacă doriţi să includeţi concomitent un mic test al sentimentelor, întrebaţi cu voce tare: «Întâmpinaţi vreo problemă?» şi testaţi din nou. Lucrul acesta va slăbi, uneori, braţul dacă substanţa nutritivă adăugată şi supusă testării nu-i prieşte pacientului“. Unii folosesc un astfel de test „pentru a detecta vârsta la care s-a produs o anumită suferinţă fizică, emoţională sau spirituală“. El este, de asemenea, folosit pentru a lua hotărâri „pro sau contra“ în problemele de ordin curent.

Probabil că mulţi care folosesc acest fel de testare a muşchilor (chineziologia) spun că metoda lor se deosebeşte de ceea ce s-a prezentat mai sus, că nu practică nici un fel de spiritism sau că nu fac nici o testare a sentimentelor. Cu toate acestea, ceea ce fac ei se bazează încă pe credinţa în forţele din interiorul fiecărui om, forţe care pot fi testate sau văzute numai de anumiţi oameni care pretind că au puteri speciale?

Creştinii nu tratează cu uşurinţă aceste lucruri. Dumnezeu i-a spus Israelului: „Luna nouă şi sabatul, convocarea unui congres — nu pot suporta recurgerea la puterea magică împreună cu adunarea solemnă“ (Isaia 1:13, NW). Când această naţiune a devenit apostată, membrii ei ‘practicau ghicitul şi căutau semne prevestitoare’ (2 Împăraţi 17:17, NW; 2 Cronici 33:1–6). Există dovezi potrivit cărora ei căutau informaţii prin ritualuri speciale, iar apoi vorbeau „ce este magic“. — Zaharia 10:2, NW.

Unele teste ale muşchilor pot fi inofensive, iar efectuarea lor nu dăunează nici pacientului, nici practicianului. Este clar însă că o serie dintre ele conţin elemente magice sau supranaturale, cum ar fi vederea interioară, aureolele misterioase şi folosirea unui pendul. Creştinii nu trebuie să folosească puteri magice. Ei nu trebuie nici măcar să facă teste cu aceste puteri, deoarece ei nu sunt curioşi cu privire la lucrurile adânci ale lui Satan (Apocalipsa 2:24, NW). Dimpotrivă, ei au motive serioase să fie prevăzători cu privire la orice lucru care ar putea avea tangenţă cu practicarea spiritismului, care este condamnat de Cuvântul lui Dumnezeu. — Galateni 5:19–21.

Un practician este personal răspunzător de ceea ce face, iar noi nu vrem să criticăm sau să judecăm afirmaţiile sau metodele sale. Chiar dacă sunteţi de părere că unele dintre aceste metode implică o putere magică, este clar că mulţi care au recurs la ele au făcut-o din lipsă totală de cunoştinţă, adică fără să aibă habar că ele ar avea vreo legătură cu spiritismul. Motivul pare să fie doar dorinţa lor disperată de a-şi ameliora sănătatea. Totuşi, unii care s-au lăsat angrenaţi în astfel de metode au decis ulterior că orice eventuală ameliorare fizică nu merită riscul de a veni în contact cu spiritismul.

Amintim încă o dată că fiecare trebuie să decidă personal ce să facă în astfel de cazuri. Totuşi, creştinii trebuie să-şi amintească de sfatul lui Dumnezeu: „Omul simplu [lipsit de experienţă, NW] crede orice cuvânt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge“ (Proverbele 14:15). Lucrul acesta se aplică şi la afirmaţiile despre foloasele anumitor procedee medicale.

Satan vrea să-i abată pe slujitorii lui Dumnezeu de la adevărata închinare. Diavolul s-ar bucura dacă ar putea face aceasta, fascinându-i pe creştini cu alte preocupări. El ar fi şi mai bucuros dacă ei ar fi fascinaţi de lucruri care sunt, ori par a fi, metode magice care i-ar putea atrage la spiritism. — 1 Petru 5:8.

Deşi creştinii nu se află sub Legea mozaică, atitudinea lui Iehova Dumnezeu faţă de practicile oculte nu s-a schimbat. Aşa cum s-a arătat mai sus, Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor ca printre ei să nu se găsească „nimeni care se foloseşte de ghicire, nimeni care practică magia sau care cercetează semnele prevestitoare, sau vreun vrăjitor, sau vreunul care îi leagă pe alţii printr-un descântec. . . . Oricine face aceste lucruri este ceva detestabil pentru Iehova . . . Să te dovedeşti fără defect în faţa lui Iehova“. — Deuteronomul 18:10–13, NW.

Cât de înţelept este deci pentru creştinii de azi să rămână îmbrăcaţi cu „armura completă a lui Dumnezeu, . . . deoarece noi avem de purtat o luptă . . . împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“. — Efeseni 6:11, 12, NW.

[Note de subsol]