De ce se va sfârşi cu religiile lumii

„Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!“ — APOCALIPSA 18:4.

 1. a) În ce privinţă a căzut Babilonul cel Mare? b) Ce efect a avut acest eveniment asupra Martorilor lui Iehova?

„A CĂZUT Babilonul cel Mare!“ Da, din punctul de vedere al lui Iehova, imperiul mondial al religiei false a căzut. Acest lucru este valabil începând din 1919, când rămăşiţa fraţilor lui Cristos a ieşit de sub influenţa creştinătăţii, o parte proeminentă a misticului Babilon. Ca urmare, ei sunt liberi să demaşte religia falsă şi să anunţe domnia dreaptă a lui Dumnezeu exercitată prin Regatul mesianic. Pe parcursul acestui secol, Martorii loiali ai lui Iehova au demascat amalgamul de religii pe care Satan le-a manevrat ca pe nişte marionete pentru a înşela „întreaga lume“. — Apocalipsa 12:9; 14:8; 18:2.

Cum a căzut Babilonul cel Mare?

 2. Care este starea actuală a religiilor lumii?

² Totuşi cineva ar putea întreba: „Cum puteţi spune că Babilonul a căzut, când religia pare să prospere în atât de multe ţări?“ Catolicismul şi islamismul pretind că au peste un miliard de credincioşi fiecare. Protestantismul încă prosperă în Americi, unde răsar noi şi noi biserici şi case de rugăciune. Sute de milioane de oameni urmează ritualurile budiste şi hinduse. Dar în ce măsură exercită aceste religii o influenţă pozitivă asupra conduitei miliardelor lor de membri? I-a împiedicat religia pe catolicii şi pe protestanţii din Irlanda de Nord să se ucidă unii pe alţii? Le-a adus ea o pace adevărată evreilor şi musulmanilor din Orientul Mijlociu? A dus ea la armonie între hinduşii şi musulmanii din India? Şi, mai recent, i-a împiedicat ea pe ortodocşii sârbi, pe catolicii croaţi şi pe musulmanii bosniaci să urmărească o „purificare etnică“, să jefuiască, să comită violuri şi să se măcelărească între ei? Religia este adesea doar o etichetă, o spoială subţire ca o coajă de ou, care se sparge la cea mai mică apăsare. — Galateni 5:19–21; compară cu Iacov 2:10, 11.

 3. De ce stau religiile pentru judecată înaintea lui Dumnezeu?

³ Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, sprijinul religios acordat de mase nu schimbă cu nimic o realitate inevitabilă: religiile stau pentru judecată înaintea lui Dumnezeu. Babilonul cel Mare merită, aşa cum o dovedeşte istoria sa, o judecată nefavorabilă, pentru că „păcatele ei au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei“ (Apocalipsa 18:5). Folosind un limbaj profetic, Osea a scris: „Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună“. Toate religiile false ale lui Satan din întreaga lume vor plăti preţul suprem pentru că i-au trădat pe Dumnezeu, iubirea sa, numele său şi pe Fiul său. — Osea 8:7; Galateni 6:7; 1 Ioan 2:22, 23.

Trebuie să alegeţi

 4, 5. a) În ce condiţii trăim noi astăzi? b) La ce întrebări trebuie să răspundem?

⁴ Noi trăim în partea finală a ‘zilelor din urmă’ şi, ca creştini adevăraţi, ne luptăm pentru a supravieţui acestor „timpuri grele“ cărora cu greu li se face faţă (2 Timotei 3:1–5). Creştinii adevăraţi sunt locuitori temporari în lumea lui Satan, lume care reflectă cu adevărat personalitatea lui coruptă de ucigaş, mincinos şi calomniator (Ioan 8:44; 1 Petru 2:11, 12; Apocalipsa 12:10). Suntem înconjuraţi de violenţă, înşelăciune, fraudă, corupţie şi imoralitate crasă. Principiile au fost date la o parte. Hedonismul şi oportunismul sunt la ordinea zilei. Şi, în multe cazuri, clerul scuză corupţia morală atenuând condamnarea clară a Bibliei cu privire la homosexualitate, fornicaţie şi adulter. Aşadar, întrebarea este: Susţii şi scuzi închinarea falsă sau participi în mod activ la închinarea adevărată? — Leviticul 18:22; 20:13; Romani 1:26, 27; 1 Corinteni 6:9–11.

⁵ Acum este un timp de separare. De aceea avem toate motivele să facem distincţie între închinarea falsă şi cea adevărată. Ce altceva mai face ca religiile creştinătăţii să fie atât de vinovate? — Maleahi 3:18; Ioan 4:23, 24.

Religia falsă este acuzată

 6. Cum a trădat creştinătatea Regatul lui Dumnezeu?

⁶ Deşi milioane de membri ai creştinătăţii rostesc cu regularitate Rugăciunea Domnului, în care se roagă să vină Regatul lui Dumnezeu, ei au sprijinit cu asiduitate orice formă de manifestare politică, ignorând complet această guvernare teocratică. Cu secole în urmă, „prinţii“ Bisericii Catolice, de pildă cardinalii Richelieu, Mazarin şi Wolsey, au acţionat, totodată, ca oameni de stat, miniştri guvernamentali.

 7. Cum au demascat Martorii lui Iehova clerul creştinătăţii cu peste 50 de ani în urmă?

⁷ Cu peste 50 de ani în urmă, în broşura intitulată Religion Reaps the Whirlwind (Religia seceră furtună)a, Martorii lui Iehova au demascat implicarea creştinătăţii în politică. Ceea ce s-a spus atunci se aplică la fel de bine şi astăzi: „O cercetare onestă a conduitei clerului din toate confesiunile religioase va dezvălui faptul că conducătorii religioşi din toată «creştinătatea» participă cu viu interes la politica «acestei lumi rele» şi se implică în afacerile ei lumeşti“. Atunci, Martorii l-au criticat aspru pe Papa Pius al XII-lea pentru concordatele sale cu nazistul Hitler (1933) şi cu fascistul Franco (1941), precum şi pentru schimbul său de reprezentanţi diplomatici cu naţiunea agresoare Japonia care a avut loc în martie 1942, doar la câteva luni de la scandalosul atac de la Pearl Harbor. Papa nu a dat ascultare avertismentului lui Iacov: „Suflete adultere, nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu“. — Iacov 4:4.

 8. Cum este implicată astăzi în politică Biserica Romano-Catolică?

⁸ Cum stau lucrurile astăzi? Papalitatea este şi acum implicată în politică, atât prin clerul său, cât şi prin reprezentanţii săi laici. Ultimii papi şi-au arătat acordul cu Naţiunile Unite ţinând cuvântări în faţa membrilor acestei false instituţii de factură umană pentru pace mondială. Un număr recent al ziarului oficial al Vaticanului, L’Osservatore Romano, a anunţat că şapte noi diplomaţi, „ambasadori la Sfântul Scaun“, şi-au prezentat scrisorile de acreditare „Tatălui Sfânt“. Ni i-am putea imagina pe Isus şi pe Petru implicaţi în astfel de schimburi diplomatice? Isus a refuzat să fie făcut rege de către evrei şi a spus că Regatul său nu era din această lume. — Ioan 6:15; 18:36.

 9. De ce putem spune că religiile protestante nu sunt mai bune decât cele catolice?

⁹ Sunt conducătorii protestanţi mai buni decât cei catolici? În Statele Unite, multe religii protestante conservatoare şi, de asemenea, mormonii se identifică cu o anumită orientare politică. Coaliţia creştină este adânc implicată în politica Statelor Unite. Alţi clerici protestanţi susţin în mod clar un punct de vedere politic diferit. Se trece uneori cu vederea faptul că în Statele Unite unii reprezentanţi politici ca Pat Robertson şi Jesse Jackson sunt sau au fost şi „reverenzi“, cum este parlamentarul britanic Ian Paisley din Irlanda de Nord. Cum îşi vor justifica ei atitudinea necreştină? — Faptele 10:34, 35; Galateni 2:6.

10. Ce declaraţie clară s-a făcut în 1944?

¹⁰ Aşa cum întreba în 1944 broşura Religion Reaps the Whirlwind, la fel întrebăm şi noi acum: „Este posibil ca o organizaţie care încheie tratate cu puterile lumii şi se implică în mod activ în afacerile politice ale acestei lumi, căutând avantaje şi protecţie din partea acestei lumi, . . . să fie biserica lui Dumnezeu sau să îl reprezinte pe Cristos Isus pe pământ? . . . Evident, membrii religiilor care fac cauză comună cu regatele acestei lumi nu pot reprezenta regatul lui Dumnezeu condus de Cristos Isus“.

Religia falsă marcată de spiritul lui Cain

11. Cum a urmat religia falsă exemplul lui Cain?

¹¹ De-a lungul istoriei, religia falsă a manifestat spiritul fratricidului Cain, care l-a ucis pe fratele său Abel. „Prin aceasta sunt arătaţi copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului. Oricine nu practică dreptatea nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. Căci vestea pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unul pe altul. Nu cum a fost Cain, care era de la Cel Rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte.“ Netolerând închinarea pură şi plăcută pe care fratele său i-o aducea lui Dumnezeu, Cain a recurs la violenţă — ultimul mijloc la care recurg cei care nu pot da un răspuns logic. — 1 Ioan 3:10–12.

12. Ce dovezi există cu privire la implicarea religiei în războaie şi conflicte?

¹² Sprijină faptele această acuzaţie adusă religiei false? În cartea Preachers Present Arms (Predicatorii prezintă armele), autorul spunea: „În istoria civilizaţiilor, . . . două forţe au fost întotdeauna unite într-o dublă alianţă. Ele sunt războiul şi religia. Şi, dintre toate religiile mari ale lumii, . . . nici una nu a fost mai devotată [războiului] decât [creştinătatea]“. Cu câţiva ani în urmă, ziarul The Sun din Vancouver, Canada, spunea: „Este o slăbiciune probabil a tuturor religiilor organizate faptul că biserica urmează drapelul . . . S-a purtat vreodată un război în care să nu se fi pretins că Dumnezeu era de fiecare parte?“ Poate aţi văzut dovada acestui lucru în vreo biserică locală. Foarte des, drapelele naţionale împodobesc altarul. Sub care drapel credeţi că ar mărşălui Isus? Cuvintele sale au răsunat de-a lungul secolelor: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“. — Ioan 18:36.

13. a) Cum a eşuat religia falsă în Africa? b) Ce semn de identificare a creştinismului a dat Isus?

¹³ Religiile creştinătăţii nu le-au predat turmelor lor adevărul despre iubirea frăţească autentică. În schimb, permit ca diferenţele naţionale, tribale şi etnice să le divizeze rândurile. Rapoartele arată că clerul catolic şi cel anglican au jucat un rol în scindările care au dus la genocidul tribal din Rwanda. The New York Times raporta: „Masacrele din Rwanda le-au dat multor catolici sentimentul că au fost trădaţi de elita bisericii. Biserica a fost adesea scindată din considerente etnice între hutu şi tutsi“. Acelaşi ziar cita cuvintele unui preot aparţinând Societăţii Misiunii Catolice Străine din America: „Biserica a eşuat în mod lamentabil în Rwanda în 1994. Mulţi rwandezi s-au dezasociat într-un fel de biserică. Ea nu mai are nici o credibilitate“. Ce contrast cu cuvintele lui Isus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“! — Ioan 13:35.

14. Ce fapte marchează conduita marilor religii necreştine?

¹⁴ Nici celelalte religii mari ale Babilonului celui Mare nu au dat un exemplu mai bun. Masacrele teribile din 1947, când India a fost împărţită, arată că religiile mari de acolo nu au produs toleranţă. Violenţa colectivă permanentă din India confirmă faptul că majoritatea oamenilor nu s-au schimbat. Nu este de mirare că revista India Today trăgea concluzia: „Religia a fost stindardul sub care s-au comis cele mai hidoase crime. . . . Ea dezlănţuie o violenţă înfricoşătoare şi este o forţă foarte distructivă“.

„Un paradox şocant“

15. Care este starea religiei în lumea occidentală?

¹⁵ Chiar şi comentatorii laici au remarcat eşecul religiei în ce priveşte faptul de a convinge, de a insufla valori adevărate şi de a se împotrivi infiltrării apatiei religioase. În cartea sa Out of Control, fostul consilier american în domeniul securităţii naţionale Zbigniew Brzezinski a scris: „Este un paradox şocant faptul că cea mai mare victorie a ipotezei că «Dumnezeu este mort» a avut loc nu în statele aflate sub dominaţie marxistă . . . , ci în societăţile occidentale liberal-democratice, care au alimentat pe plan cultural apatia morală. În cazul acestora din urmă, fapt este că religia a încetat să mai fie o forţă socială majoră“. El a continuat: „Influenţa religiei asupra culturii europene a scăzut considerabil, iar astăzi Europa — chiar mai mult decât America — este esenţialmente o societate laică“.

16, 17. a) Ce sfat a dat Isus cu privire la clerul din zilele sale? b) Ce principiu excelent a formulat Isus cu privire la roade?

¹⁶ Ce a spus Isus cu privire la clerul iudaic din zilele sale? „Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise [pentru a preda Tora, Legea]. Deci toate câte vă spun ei, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi! Căci ei zic şi nu fac.“ Da, ipocrizia religioasă nu este ceva nou. — Matei 23:2, 3.

¹⁷ Roadele produse de religia falsă o condamnă. Regula dată de Isus se aplică atât de bine: „Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi recunoaşte“. — Matei 7:17–20.

18. Cum ar fi trebuit să se păstreze curată creştinătatea?

¹⁸ Ce s-ar întâmpla dacă religiile creştinătăţii ar aplica în mod conştiincios măsura disciplinară creştină a excluderii, sau a excomunicării, pentru toate actele nelegiuite comise de cei ce se declară membri ai lor? Ce s-ar întâmpla cu toţi mincinoşii, fornicatorii, adulterii, homosexualii, escrocii, criminalii, traficanţii şi consumatorii de droguri şi cu toţi membrii crimei organizate care nu s-au căit? Fără îndoială, roadele rele ale creştinătăţii o fac cu totul potrivită pentru a fi distrusă de Dumnezeu. — 1 Corinteni 5:9–13; 2 Ioan 10, 11.

19. Ce declaraţii s-au făcut cu privire la conducătorii religioşi?

¹⁹ Adunarea generală a Bisericii Prezbiteriene din Statele Unite a recunoscut: „Ne confruntăm cu o criză teribilă în ce priveşte proporţiile şi implicaţiile. . . . Între 10 şi 23% din clericii din întreaga ţară s-au angajat într-o conduită indecentă sau au avut relaţii sexuale cu enoriaşii, clienţii, angajaţii etc.“ Un om de afaceri american a rezumat foarte bine ideea: „Instituţiile religioase nu au reuşit să transmită valorile lor istorice şi, în multe cazuri, au devenit o parte a problemei“.

20, 21. a) Cum au demascat Isus şi Pavel ipocrizia? b) La ce întrebări urmează să se răspundă?

²⁰ Demascarea de către Isus a ipocriziei religioase este la fel de valabilă astăzi cum a fost în timpul său: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: «Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci ale oamenilor»“ (Matei 15:7–9). Cuvintele lui Pavel către Tit descriu şi ele situaţia noastră actuală: „Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o urâciune, nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună“. — Tit 1:16.

²¹ Isus a spus că, dacă un orb îl îndrumă pe un alt orb, amândoi cad în groapă (Matei 15:14). Doriţi să vă ajungeţi sfârşitul odată cu Babilonul cel Mare? Sau doriţi să umblaţi cu ochii deschişi pe cărări drepte şi să vă bucuraţi de binecuvântarea lui Iehova? Întrebările cu care ne confruntăm acum sunt: Care religie, dacă există vreuna, produce roade sfinte? Cum putem identifica închinarea adevărată plăcută lui Dumnezeu? — Psalmul 119:105.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Care este starea actuală a Babilonului celui Mare înaintea lui Dumnezeu?

◻ Pe ce bază este acuzată religia falsă?

◻ Cum a manifestat religia falsă spiritul lui Cain?

◻ Ce principiu a formulat Isus pentru judecarea tuturor religiilor?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Pe tot parcursul istoriei, conducătorii religioşi s-au amestecat în politică.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Aceşti clerici au fost, totodată, oameni de stat cu influenţă.

Cardinalul Mazarin

Cardinalul Richelieu

Cardinalul Wolsey

[Provenienţa ilustraţiilor de la pagina 15]

Cardinalul Mazarin şi Cardinalul Richelieu: Din cartea Ridpath’s History of the World (vol. VI, respectiv vol. V). Cardinalul Wolsey: Din cartea The History of Protestantism (vol. I).