Ce ne pot învăţa creaturile „înţelepte din instinct“?

AERUL condiţionat, antigelul, desalinizarea şi sonarul sunt invenţii care au devenit larg cunoscute în secolul al XX-lea. Şi totuşi ele au existat în lumea animală cu mii de ani înainte. Da, oamenii trag foloase când studiază aceste creaturi „înţelepte din instinct“ (Proverbele 30:24–28, NW; Iov 12:7–9). Se pare că unele animale au devenit învăţătorii necuvântători ai oamenilor, iar studierea lor poate fi foarte interesantă.

Putem trage foloase din analizarea trăsăturilor anumitor animale? Ei bine, Isus Cristos şi-a comparat continuatorii cu oile, cu şerpii, cu porumbeii şi chiar cu lăcustele. Ce a avut el în vedere când şi-a asemuit continuatorii cu aceste creaturi? Să vedem.

„Oile Mele ascultă glasul Meu“

În Biblie, oile sunt menţionate de peste 200 de ori. Aşa cum explică Smith’s Bible Dictionary, „oile sunt un simbol al blândeţii, răbdării şi supunerii“. În Isaia, capitolul 53, Isus însuşi a fost comparat, în mod profetic, cu o oaie. Cât de potrivit este faptul că el a folosit aceeaşi comparaţie în cazul continuatorilor săi! Dar la ce caracteristici ale oii se gândea Isus?

„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine“, a zis Isus (Ioan 10:27). Astfel, el a scos în evidenţă blândeţea discipolilor săi şi dorinţa lor de a-l urma. Oile literale ascultă de păstorul lor şi sunt gata să-l urmeze. La rândul său, păstorul este foarte ataşat de turmă.

În timp ce paşte, o turmă poate fi împrăştiată pe o păşune, însă fiecare oaie rămâne ataşată de grup, ca întreg. Astfel, când animalele se simt în nesiguranţă sau înspăimântate, „ele se pot aduna laolaltă în grabă“, afirmă cartea Alles für das Schaff (Totul pentru oi). Dacă oile fug ca să scape de pericol, ele fug în turmă, oprindu-se din când în când pentru a reevalua situaţia. „Faptul că fug în etape le permite mieilor şi animalelor mai slabe să ţină pasul. Turma chiar le oferă o protecţie specială.“ Ce putem învăţa din acest comportament?

Adevăraţii creştini din prezent nu sunt împrăştiaţi printre cultele şi sectele creştinătăţii. În schimb, ei sunt adunaţi într-o singură turmă. Fiecare creştin are un ataşament personal faţă de această turmă a lui Dumnezeu, fapt care contribuie la unitatea organizaţiei Martorilor lui Iehova. Ori de câte ori trec printr-o situaţie critică — fie o boală gravă, fie război, fie dezastre naturale —, unde caută fiecare închinător îndrumare şi ocrotire? În organizaţia lui Iehova, care oferă securitate spirituală.

Cum ne parvin sfaturile biblice? Prin intermediul publicaţiilor cum ar fi Turnul de veghere şi revista asociată acesteia, Treziţi-vă! Aceste reviste şi întrunirile creştine le oferă chiar un ajutor special celor care au nevoie de mai multă grijă, cum ar fi mieii şi oile mai slabe din turmă. De exemplu, li se acordă atenţie părinţilor care îşi cresc singuri copiii şi persoanelor care suferă de deprimare. Cât de înţelept este, aşadar, să citim fiecare revistă, să asistăm la fiecare întrunire a congregaţiei şi să aplicăm ceea ce învăţăm! Prin aceasta, noi dăm dovadă de blândeţe şi de un ataşament profund faţă de turma lui Dumnezeu. — 1 Petru 5:2.

„Prudenţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii“

Smith’s Bible Dictionary afirmă: „Pretutindeni în Orient, şarpele era folosit ca simbol al principiului răului, al spiritului de neascultare“. Pe de altă parte, ‘porumbiţa’ era o expresie de dezmierdare (Cântarea Cântărilor 5:2). Atunci ce a vrut să spună Isus când şi-a îndemnat ascultătorii să fie „prudenţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii“? — Matei 10:16.

Isus le dădea instrucţiuni pentru predicare şi predare. Discipolii săi se puteau aştepta la o reacţie amestecată. Câţiva aveau să manifeste interes, în timp ce alţii aveau să respingă vestea bună. Unii urmau chiar să-i persecute pe aceşti slujitori adevăraţi ai lui Dumnezeu (Matei 10:17–23). Cum trebuiau să reacţioneze discipolii la persecuţie?

În Das Evangelium des Matthäus (Evanghelia lui Matei), Fritz Rienecker spune cu privire la Matei 10:16: „Şiretenia . . . trebuie combinată cu integritatea, sinceritatea şi lipsa de prefăcătorie, ca să nu se întâmple ceva care le-ar da duşmanilor motive întemeiate să se plângă. Ambasadorii lui Isus se află printre împotrivitori cruzi, care nu manifestă deloc consideraţie şi care îi atacă fără îndurare pe apostoli, chiar şi cu cea mai neînsemnată ocazie. Deci este necesar ca ei să aibă, exact ca şarpele, un ochi atent la împotrivitori şi să-şi analizeze situaţia cu ochii deschişi şi cu simţurile treze; să ţină sub control situaţia fără să recurgă la viclenie sau la înşelătorie, să fie puri şi adevăraţi în cuvânt şi în faptă şi, astfel, să se dovedească asemenea porumbeilor“.

Ce pot învăţa slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu din cuvintele lui Isus consemnate în Matei 10:16? În prezent, oamenii reacţionează la vestea bună aproape în acelaşi fel în care au făcut-o în secolul întâi. Când se confruntă cu persecuţii, adevăraţii creştini trebuie să combine şiretenia şarpelui cu puritatea porumbelului. Creştinii nu se folosesc niciodată de înşelătorie sau de necinste, ci sunt neprihăniţi, sinceri, cinstiţi în declararea mesajului Regatului la alţii.

Să ilustrăm: Colegii de muncă, tinerii de la şcoală sau chiar membrii familiei tale pot face remarci caustice despre convingerile tale ca Martor al lui Iehova. Reacţia imediată poate fi aceea de a răspunde cu aceeaşi monedă, fiind la fel de usturător la adresa credinţei lor. Dar denotă aşa ceva lipsă de răutate? Puţin probabil. Dacă le demonstrezi celor care te critică faptul că remarcile lor nu-ţi afectează comportamentul plăcut, s-ar putea ca ei să se schimbe, pur şi simplu, în bine. Atunci ai fi şi şiret, şi fără pată: ‘prudent ca un şarpe, dar fără răutate ca un porumbel’.

„Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă“

Revista GEO raportează că, în 1784, Africa de Sud a fost devastată de „cel mai mare roi [de lăcuste] din câte s-au înregistrat vreodată în istorie“. Roiul a acoperit un teritoriu de 5 200 de kilometri pătraţi, care corespunde cu suprafaţa Hong-Kong-ului luată de cinci ori. Smith’s Bible Dictionary spune că lăcusta „face ravagii înfricoşătoare în vegetaţia ţărilor pe care le vizitează“.

În revelaţia sa dată de Dumnezeu cu privire la lucrurile care aveau să aibă loc în „ziua Domnului“, Isus a folosit o viziune cu un roi de lăcuste. Cu privire la acestea, s-a spus: „Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă“ (Apocalipsa 1:1, 10; 9:3–7). Ce semnificaţie avea acest simbolism?

Martorii lui Iehova au înţeles de multă vreme că lăcustele din Apocalipsa, capitolul 9, îi descriu pe slujitorii unşi ai lui Dumnezeu care se află pe pământ în acest secola. Acestor creştini li s-a încredinţat o misiune specială: să predice mesajul despre Regat pe tot pământul şi să facă discipoli (Matei 24:14; 28:19, 20). Acest fapt le pretinde să învingă unele obstacole şi să persevereze în lucrarea lor. Ce altceva ar putea să ilustreze mai bine acest lucru decât îndărătnica lăcustă?

Deşi are cu puţin mai mult de 5 centimetri în lungime, lăcusta călătoreşte, în mod obişnuit, între 100 şi 200 de kilometri pe zi. Lăcusta deşertică poate călători chiar până la 1 000 de kilometri. GEO explică faptul că „aripile ei bat de 18 ori pe secundă până la 17 ore pe zi — ceva ce nici o altă insectă nu reuşeşte să facă“. Ce sarcină imensă pentru o creatură atât de minusculă!

Ca grup, Martorii lui Iehova sunt de neclintit în răspândirea veştii bune a Regatului. Ei predică în prezent în peste 230 de ţări. Aceşti slujitori ai lui Dumnezeu înving multe obstacole pentru a participa la îndeplinirea lucrării. Cu ce fel de probleme se confruntă ei? Prejudecăţi, restricţii legale, boală, descurajare şi opoziţie din partea rudelor — iată doar câteva. Dar nimic nu a reuşit să le oprească înaintarea. Ei perseverează în lucrarea încredinţată de Dumnezeu.

Continuaţi să manifestaţi calităţi creştine

Da, Isus şi-a comparat continuatorii cu oile, cu şerpii, cu porumbeii şi cu lăcustele. Acest lucru se aplică foarte bine la zilele noastre. De ce? Deoarece sfârşitul acestui sistem de lucruri este iminent, iar problemele sunt mai apăsătoare ca oricând.

Păstrând în minte cuvintele ilustrative ale lui Isus, adevăraţii creştini rămân ferm ataşaţi de turma lui Dumnezeu şi acceptă cu blândeţe sfaturile din partea organizaţiei lui Iehova. Ei stau în gardă şi sunt vigilenţi la situaţiile care le-ar putea împiedica activităţile creştine, în timp ce rămân ireproşabili în toate lucrurile. În plus, ei perseverează în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu în ciuda obstacolelor. Şi ei continuă să înveţe de la câteva dintre creaturile „înţelepte din instinct“.

[Notă de subsol]