Înapoi în ţărână — Cum?
„ŢĂRÂNĂ eşti şi în ţărână te vei întoarce.“ Când primul om, Adam, a auzit aceste cuvinte, ştia la ce să se aştepte. El fusese făcut din ţărâna pământului şi avea să devină nimic mai mult decât ţărână. El avea să moară, deoarece nu ascultase de Creatorul său, Iehova Dumnezeu. — Geneza 2:7, 15-17; 3:17-19.
Biblia arată că oamenii sunt făcuţi din ţărână. Ea mai spune: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4; Psalmul 103:14). Moartea îi face să sufere pe milioane de oameni şi dă naştere, în mod repetat, la întrebări cu privire la modul de înlăturare a rămăşiţelor umane.
Practici din trecut şi din prezent
Ce făcea poporul lui Dumnezeu din timpurile antice cu cadavrele umane? În primele ei pagini, Biblia menţionează diverse modalităţi de a proceda cu morţii, inclusiv îngroparea (Geneza 35:8). Patriarhul Avraam şi soţia sa, Sara, precum şi fiul lor Isaac şi nepotul lor Iacov au fost îngropaţi în peştera Macpela (Geneza 23:2, 19; 25:9; 49:30, 31; 50:13). Judecătorii israeliţi Ghedeon şi Samson au fost îngropaţi ‘în mormintele taţilor lor’ (Judecătorii 8:32; 16:31). Aceasta sugerează ideea că membrii poporului din vechime al lui Dumnezeu preferau să aibă morminte familiale. Când Isus Cristos a murit în secolul I e.n., corpul său a fost pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă (Matei 27:57-60). Aşadar, în general, rămăşiţele umane erau îngropate în pământ sau puse într-un mormânt. Această practică continuă şi în prezent în majoritatea locurilor de pe pământ.
Însă astăzi, în unele părţi ale lumii, o acută lipsă de spaţiu şi preţul ridicat al terenului fac tot mai dificilă obţinerea unor locuri de înmormântare. Prin urmare, unii oameni se gândesc la alte modalităţi de înlăturare a rămăşiţelor umane.
Împrăştierea cenuşii după incinerarea rămăşiţelor umane devine o practică tot mai răspândită. În Anglia, aproximativ 40% din morţi sunt acum incineraţi. În Suedia, unde peste 80% din cei decedaţi în zonele urbane sunt incineraţi, anumite terenuri împădurite sunt destinate împrăştierii cenuşii. Iar în Shanghai şi în alte câteva oraşe maritime din China, municipalităţile finanţează împrăştierea cenuşii comune în mare de câteva ori pe an.
Unde poate fi împrăştiată cenuşa? Nu chiar oriunde. Unii se tem poate că împrăştierea cenuşii este dăunătoare mediului. Însă, în realitate, orice eventual risc de epidemii este anulat prin incinerare. Unele cimitire din Anglia şi unele parcuri memoriale din Statele Unite au rezervat pajişti sau grădini cu flori ca terenuri pentru împrăştierea cenuşii. Desigur, creştinii sunt preocupaţi îndeosebi de punctul de vedere scriptural cu privire la incinerare şi la împrăştierea cenuşii.
Care este punctul de vedere scriptural?
Într-o declaraţie împotriva „împăratului Babilonului“, profetul Isaia a spus: „Tu ai fost aruncat departe de mormântul tău“ (Isaia 14:4, 19). Ar putea fi comparată împrăştierea cenuşii cu un astfel de caz de umilire? Nu, deoarece aici nu există vreo referire la incinerare şi la păstrarea sau împrăştierea cenuşii rezultate.
Isus Cristos a vorbit despre învierea pământească a morţilor care va avea loc pe parcursul Domniei sale milenare, când a spus: „Toţi cei din morminte vor auzi glasul [meu] şi vor ieşi“ (Ioan 5:28, 29). Însă faptul că pentru învierea unei persoane nu este neapărat nevoie de un mormânt anume este confirmat de o altă descriere profetică a învierii. Apocalipsa 20:13 spune: „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, Moartea şi Locuinţa Morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele“. Aşadar, ceea ce contează nu este unde sau cum ‘se întoarce în ţărână’ o persoană, ci, dacă ea se află în memoria lui Dumnezeu şi va fi înviată (Iov 14:13–15; compară cu Luca 23:42, 43). Cu siguranţă, Iehova nu are nevoie de morminte impresionante pentru a fi ajutat să-şi amintească oamenii. Incinerarea nu împiedică învierea unei persoane. Iar dacă împrăştierea cenuşii se face dintr-un motiv corect şi fără ceremonii religioase false, ea nu ar fi incompatibilă cu Scripturile.
Cei care decid în favoarea împrăştierii cenuşii vor trebui să ţină cont de legea ţării lor. Ar fi totodată potrivit ca ei să aibă în vedere sentimentele celor îndureraţi şi ale altora. Slujitorii lui Iehova vor trebui să fie atenţi ca exercitarea libertăţii lor scripturale în această privinţă să nu aducă oprobriu asupra bunului renume al creştinilor. Acest lucru este deosebit de important în ţările în care incinerarea şi împrăştierea cenuşii sunt permise de lege, dar nu sunt încă pe deplin acceptate de comunitate. Desigur, un creştin va evita orice ritualuri sau obiceiuri bazate pe credinţa în nemurirea sufletului uman.
Eliberarea completă din morminte
Unii care optează pentru împrăştierea cenuşii susţin că aceasta înseamnă eliberare de îngroparea în morminte. Cea mai mare uşurare o aduce însă împlinirea promisiunii Bibliei că „vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea“. — 1 Corinteni 15:24–28.
Înseamnă că groapa, mormântul şi chiar şi incinerarea şi împrăştierea cenuşii vor deveni lucruri aparţinând trecutului. Da, moartea nu va mai fi. Sub inspiraţie divină, apostolul Ioan a scris: „Şi am auzit un glas tare, care venea din cer, zicând: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut»“. — Apocalipsa 21:3, 4.
Toate acestea vor avea loc când moartea umană rezultată din păcatul lui Adam va fi complet înlăturată sub Regatul lui Dumnezeu. Atunci omenirea ascultătoare nu se va mai confrunta cu perspectiva întoarcerii în ţărână.
[Legenda fotografiilor de la pagina 29]
Metode obişnuite de îndepărtare a rămăşiţelor umane
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Împrăştierea cenuşii în Sagami Bay, Japonia
[Provenienţa fotografiei]
Cu amabilitatea Koneisha, Tokyo