Mângâiere pentru cei oprimaţi
AŢI observat de-a lungul vieţii că unele cuvinte au fost menţionate de nenumărate ori în ştirile principale? Aţi obosit cumva citind cuvinte ca război, crimă, calamitate, foamete şi suferinţă? Totuşi, un cuvânt a fost omis cu desăvârşire din ştiri. Însă acesta reprezintă ceva de care omenirea are mare nevoie. Este vorba de cuvântul „mângâiere“.
„A mângâia“ înseamnă „a întări şi a da speranţă“ şi „a alina durerea sau necazul“ cuiva. Având în vedere toate tulburările prin care a trecut omenirea în secolul al XX-lea, speranţa şi alinarea durerii sunt extrem de necesare. Este adevărat, unii dintre noi se bucură astăzi de mai mult confort decât şi-au putut imagina vreodată strămoşii noştri. Acest lucru se datorează în mare parte progresului ştiinţific. Însă ştiinţa şi tehnologia nu ne-au oferit mângâiere în ce priveşte îndepărtarea tuturor cauzelor suferinţei umane. Care sunt aceste cauze?
Cu multe secole în urmă, înţeleptul Solomon a vorbit despre o cauză fundamentală a suferinţei, spunând: „Un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Ştiinţa şi tehnologia nu au reuşit să schimbe înclinaţia omului de a-şi domina semenii. În secolul al XX-lea, acest lucru a dus la apariţia unor dictaturi tiranice în unele ţări şi la războaie înfricoşătoare interstatale.
Din 1914, peste o sută de milioane de persoane au fost ucise din cauza războaielor. Gândiţi-vă la suferinţa umană ce se ascunde în spatele acestei cifre: milioane de familii îndoliate care au nevoie de mângâiere. Şi, pe lângă moartea violentă, războaiele provoacă şi alte forme de suferinţă. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în Europa existau peste 12 milioane de refugiaţi. Mai recent, peste un milion şi jumătate de persoane au fugit din zonele afectate de război din sud-estul Asiei. Războiul din Balcani a obligat peste două milioane de oameni să-şi părăsească locuinţele, în multe cazuri ca să scape de „epurarea etnică“.
În mod cert, refugiaţii au nevoie de mângâiere, mai ales cei care sunt obligaţi să-şi părăsească locuinţele şi să ia doar lucrurile pe care le pot duce, fără să ştie încotro să se îndrepte sau ce le rezervă viitorul atât lor, cât şi familiilor lor. Astfel de oameni constituie unele dintre cele mai deplorabile victime ale oprimării; ei au nevoie de mângâiere.
În zonele mai paşnice, milioane de persoane trăiesc, practic, în sclavia sistemului economic mondial. Este adevărat, unii au bunuri materiale din abundenţă. Majoritatea însă duc o luptă zilnică pentru a-şi câştiga existenţa. Mulţi caută o locuinţă decentă. Tot mai mulţi sunt şomeri. Un ziar african preconizează că „lumea se îndreaptă spre o criză fără precedent în privinţa locurilor de muncă, astfel că, în anul 2020, peste 1,3 miliarde de noi persoane vor fi în căutarea unui loc de muncă“. În mod sigur, cei apăsaţi de sistemul economic au nevoie de „întărire şi speranţă“, adică de mângâiere.
Ca reacţie la astfel de situaţii disperate, unii devin delincvenţi. Bineînţeles, acest lucru nu face decât să le creeze probleme victimelor lor, iar rata înaltă a criminalităţii intensifică sentimentul de oprimare. Un titlu apărut recent în The Star, un ziar din Johannesburg (Africa de Sud), suna astfel: „O zi din viaţa «celei mai sângeroase ţări din lume»“. Articolul descria o zi obişnuită în Johannesburg şi în împrejurimile acestuia. În acea zi, patru persoane fuseseră ucise şi opt maşini fuseseră atacate la drumul mare. Într-un cartier periferic de intelectuali s-au raportat 17 spargeri. În plus, s-au înregistrat mai multe jafuri înarmate. Ziarul menţiona că poliţia considera această zi „relativ liniştită“. Este de înţeles că rudele victimelor omuciderilor şi persoanele cărora li se sparg casele sau cele cărora le sunt atacate şi jefuite maşinile se simt foarte oprimate. Ele au nevoie de asigurare şi speranţă, adică de mângâiere.
În unele ţări există părinţi care îşi vând copiii pentru ca aceştia să se prostitueze. Se spune că o ţară asiatică spre care turiştii se revarsă în „turnee sexuale“ are două milioane de prostituate şi prostituaţi, dintre care mulţi au fost cumpăraţi sau furaţi pe când erau copii. Există persoane mai oprimate decât aceste victime deplorabile? Discutând despre acest comerţ josnic, revista Time făcea referire la o conferinţă ţinută în 1991 de organizaţiile de femei din sud-estul Asiei. Acolo s-a estimat că, „de la mijlocul anilor ’70, în întreaga lume au fost vândute 30 de milioane de femei“.
Bineînţeles, ca să devină victime, copiii nu trebuie să fie vânduţi pentru prostituţie. Un număr crescând de copii sunt maltrataţi fizic sau chiar violaţi în propriile lor case de către părinţi sau rude. Astfel de copii pot purta multă vreme răni sufleteşti. În mod sigur, ca victime tragice ale oprimării, ei au nevoie de mângâiere.
Un cercetător străvechi al oprimării
Regele Solomon a fost şocat de nivelul la care ajunsese asuprirea umană. El a scris: „M-am întors şi am privit toate asupririle care se fac sub soare; şi iată, cei apăsaţi vărsau lacrimi şi nu era nimeni să-i mângâie. De partea asupritorilor lor era puterea, iar ei nu aveau pe cineva să-i mângâie“. — Eclesiastul 4:1.
Dacă acest rege înţelept şi-a dat seama acum 3 000 de ani că cei asupriţi aveau o nevoie disperată ca cineva să-i mângâie, ce ar fi spus el astăzi? Cu toate acestea, Solomon ştia că nici un om imperfect, inclusiv el, nu putea oferi mângâierea de care avea nevoie omenirea. Era nevoie de cineva mai mare care să anihileze puterea asupritorilor. Există o astfel de persoană?
În Biblie, Psalmul 72 vorbeşte despre un mare consolator pentru toate popoarele. Acest psalm a fost scris de tatăl lui Solomon, regele David. Antetul spune: „Un psalm pentru Solomon“. Evident, acesta a fost scris de vârstnicul rege David cu referire la Cel care avea să moştenească tronul său. Potrivit psalmului, acest moştenitor avea să pună capăt în mod definitiv oprimării. „În zilele lui, cel drept va înflori şi va fi belşug de pace, până ce luna nu va mai fi. El va stăpâni de la o mare la alta şi . . . până la marginile pământului.“ — Psalmul 72:7, 8.
Probabil că, atunci când David a consemnat aceste cuvinte, el se gândea la Solomon, fiul lui. Dar Solomon şi-a dat seama că nu-i stătea în putere să slujească omenirea în modul descris de acest psalm. El putea îndeplini cuvintele psalmului numai în mod limitat şi doar în folosul naţiunii Israel, nu a întregului pământ. Evident, acest psalm profetic inspirat se referea la cineva mult mai mare decât Solomon. Cine era acesta? Nimeni altul decât Isus Cristos.
Când un înger a anunţat naşterea lui Isus, el a spus: „DOMNUL Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David“ (Luca 1:32). În plus, Isus s-a referit la sine ca la „Unul mai mare decât Solomon“ (Luca 11:31). De la învierea lui Isus şi instalarea lui la dreapta lui Dumnezeu, el se află în ceruri, în locul de unde poate împlini cuvintele Psalmului 72. În plus, el a primit de la Dumnezeu puterea şi autoritatea de a sfărâma jugul asupritorilor umani (Psalmul 2:7–9; Daniel 2:44). Deci Isus este cel care va împlini cuvintele Psalmului 72.
Oprimarea se va sfârşi în curând
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că eliberarea omenirii de sub toate formele de oprimare va deveni în curând realitate. Suferinţa şi oprimarea fără precedent la care a fost martor secolul al XX-lea au fost prezise de Isus ca parte a semnului care avea să marcheze ‘încheierea sistemului de lucruri’ (Matei 24:3, NW). Printre altele, el a prezis: „Un popor se va scula împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva altei împărăţii“ (Matei 24:7). Această caracteristică a profeţiei a început să se împlinească din anul 1914, când a izbucnit primul război mondial. „Din cauza înmulţirii fărădelegii, a adăugat Isus, dragostea celor mai mulţi se va răci“ (Matei 24:12). Nelegiuirea şi lipsa iubirii au produs o generaţie rea şi opresivă. Prin urmare, timpul când Isus Cristos va interveni în calitate de nou Rege al pământului trebuie să fie aproape (Matei 24:32–34). Ce va însemna lucrul acesta pentru oamenii oprimaţi care au credinţă în Isus Cristos şi care îl consideră pe acesta Cel desemnat de Dumnezeu să aducă mângâiere?
Ca să răspundem la această întrebare, să citim alte câteva cuvinte din Psalmul 72 care se împlinesc în persoana lui Cristos Isus: „El va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor; va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire şi sângele lor va fi scump înaintea lui“ (Psalmul 72:12–14). Astfel, Regele numit de Dumnezeu, Isus Cristos, va întreprinde unele acţiuni pentru ca nimeni să nu mai fie oprimat şi să sufere. El are puterea de a pune capăt tuturor formelor de nedreptate.
Cineva ar putea spune: „Sună minunat, dar cum stau lucrurile acum? Ce mângâiere există pentru cei care suferă în momentul de faţă?“ De fapt, există mângâiere pentru cei oprimaţi. Următoarele două articole din această revistă vor arăta modul în care milioane de persoane simt deja mângâiere în urma cultivării unor relaţii strânse cu adevăratul Dumnezeu, Iehova, şi cu Fiul său iubit, Isus Cristos. Astfel de relaţii ne pot aduce mângâiere în aceste perioade apăsătoare şi pot conduce pe cineva la viaţa veşnică liberă de oprimare. Isus i-a spus lui Dumnezeu în rugăciune: „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“. — Ioan 17:3.
[Legenda ilustraţiei de la paginile 4 şi 5]
În lumea nouă a lui Dumnezeu, nici un om nu-l va mai asupri pe altul.