Suntem învăţaţi să înfăptuim voinţa lui Iehova
„Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.“ — PSALMUL 143:10.
1, 2. a) Când trebuie să fim învăţaţi, şi cu ce optică realistă? b) De ce este vital să fim învăţaţi de Iehova?
CÂT timp este vie şi activă, o persoană poate fi învăţată ceva util în fiecare zi. Acest lucru este valabil în cazul tău şi al altora. Dar ce se întâmplă la moarte? În această stare nu este posibil să fim învăţaţi sau să învăţăm ceva. Biblia spune clar că morţii „nu ştiu nimic“. Nu există cunoştinţă în Şeol, mormântul comun al omenirii (Eclesiastul 9:5, 10). Înseamnă aceasta că faptul de a învăţa, adică asimilarea cunoştinţei, este în zadar? Acest lucru depinde de ce anume suntem învăţaţi şi de modul în care ne folosim cunoştinţa.
2 Dacă suntem învăţaţi numai lucrurile lumii, viitorul nostru nu este durabil. Din fericire însă, milioane de oameni din toate naţiunile sunt învăţaţi să înfăptuiască voinţa divină, având perspectiva vieţii veşnice. Fundamentul acestei speranţe constă în faptul că sunt învăţaţi de Iehova, Sursa cunoştinţei dătătoare de viaţă. — Psalmul 94:9–12.
3. a) De ce se poate spune că Isus a fost primul elev al lui Dumnezeu? b) Ce asigurare avem că oamenii vor fi învăţaţi de Iehova, şi cu ce rezultat?
3 Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu, ca prim elev al Său, a fost învăţat să facă voinţa Tatălui său (Proverbele 8:22–30; Ioan 8:28). La rândul lui, Isus a menţionat că miliarde de oameni vor fi învăţaţi de Tatăl său. Ce perspective au cei care învaţă de la Dumnezeu? Isus a spus: „În proroci este scris: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Oricine a ascultat pe Tatăl şi a învăţat de la El, vine la Mine. . . . Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în Mine are viaţa veşnică“. — Ioan 6:45–47.
4. Ce efect are învăţătura divină asupra a milioane de oameni, şi ce perspectivă au aceştia?
4 Isus cita din Isaia 54:13, cuvinte adresate femeii simbolice a lui Dumnezeu, Sionul ceresc. Această profeţie li se aplică în mod special fiilor ei, celor 144 000 de discipoli născuţi de spirit ai lui Isus Cristos. O rămăşiţă a acestor fii spirituali este activă în prezent, promovând un program mondial de instruire. Ca urmare, şi alte milioane de oameni care alcătuiesc „o mare mulţime“ trag foloase din faptul de a fi învăţaţi de Iehova. Ei au perspectiva unică de a învăţa fără ca moartea să le întrerupă procesul de instruire. Cum aşa? Ei bine, ei sunt pe punctul de a supravieţui apropiatului „mare necaz“ şi de a se bucura de viaţă veşnică pe un pământ paradiziac. — Apocalipsa 7:9, 10, 13–17.
Mai mult accent pe înfăptuirea voinţei divine
5. a) Care este textul anual pentru 1997? b) Ce ar trebui să simţim faţă de asistarea la întruniri?
5 Pe parcursul anului 1997, în peste 80 000 de congregaţii din întreaga lume, Martorii lui Iehova vor păstra vii în minte cuvintele introductive din Psalmul 143:10: „Învaţă-mă să fac voia Ta“. Acesta va fi textul anual pentru 1997. Aceste cuvinte, care vor fi expuse în Sălile Regatului, ne vor aminti că întrunirile congregaţiei constituie un loc minunat unde se primeşte învăţătură divină, unde putem lua parte la un program continuu de instruire. Când suntem alături de fraţii noştri la întruniri pentru a fi învăţaţi de Marele nostru Instructor, putem avea aceleaşi sentimente ca psalmistul, care a scris: „M-am bucurat când mi-au zis: «Să mergem la casa DOMNULUI!»“. — Psalmul 122:1; Isaia 30:20.
6. Ce identificăm noi conform cuvintelor lui David?
6 Da, noi dorim să fim învăţaţi să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu şi nu dorinţa adversarului nostru, Diavolul, sau dorinţa oamenilor imperfecţi. Deci, la fel ca David, noi îl identificăm pe Dumnezeul căruia ne închinăm şi îi slujim: „Căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă conducă într-o ţară unită“ (Psalmul 143:10). În loc să dorească să se asocieze cu oamenii mincinoşi, David a preferat să fie acolo unde se practica închinarea la Iehova (Psalmul 26:4–6). Întrucât spiritul lui Dumnezeu îi îndruma paşii, David a putut merge pe cărările dreptăţii. — Psalmul 17:5; 23:3.
7. Cum a acţionat spiritul lui Dumnezeu asupra congregaţiei creştine?
7 Mai Marele David, Isus Cristos, şi-a asigurat apostolii că spiritul sfânt avea să-i înveţe toate lucrurile şi să le aducă aminte tot ce le spusese el (Ioan 14:26). Începând de la Penticostă, Iehova a dezvăluit în mod progresiv „lucrurile adânci ale lui Dumnezeu“, conţinute în Cuvântul său scris (1 Corinteni 2:10–13). El a făcut acest lucru prin intermediul unui canal vizibil pe care Isus l-a denumit „sclavul fidel şi prevăzător“. Acesta furnizează hrana spirituală care este analizată în programul de instruire din cadrul congregaţiilor poporului lui Dumnezeu din lumea întreagă. — Matei 24:45–47.
Suntem învăţaţi voinţa lui Iehova la întrunirile noastre
8. De ce participarea la Studiul Turnului de veghere este atât de valoroasă?
8 Materialul dezbătut săptămânal de congregaţii în cadrul studiului Turnului de veghere tratează frecvent aplicarea principiilor biblice. Acest lucru ne ajută cu certitudine să facem faţă îngrijorărilor vieţii. În cadrul altor studii sunt analizate adevăruri spirituale profunde sau profeţii biblice. Cât de multe lucruri suntem învăţaţi în timpul acestor studii! În multe ţări, Sălile Regatului sunt arhipline la aceste întruniri. Însă în câteva ţări, asistenţa la întruniri a scăzut. De ce credeţi? Oare pentru că unii au permis muncii laice să le stingherească strângerea laolaltă cu regularitate în vederea ‘îndemnării la dragoste şi la fapte bune’? Sau pentru că petrec multe ore în activităţi sociale ori vizionând programe TV, ceea ce face ca programul să pară prea încărcat pentru a asista la toate întrunirile? Amintiţi-vă îndemnul inspirat din Evrei 10:23–25. Nu este oare strângerea laolaltă în vederea instruirii divine chiar şi mai importantă acum, când vedem „că ziua se apropie“?
9. a) Cum ne poate echipa pentru minister Întrunirea de Serviciu? b) Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de depunerea de mărturie?
9 Una dintre principalele noastre responsabilităţi este aceea de a sluji ca miniştri ai lui Dumnezeu. Întrunirea de Serviciu are menirea să ne înveţe cum să efectuăm acest minister în mod eficient. Învăţăm cum să-i abordăm pe oameni, ce să spunem, cum să reacţionăm când primim un răspuns favorabil şi chiar ce să facem când oamenii resping mesajul nostru (Luca 10:1–11). Întrucât la această întrunire săptămânală sunt discutate şi prezentate sub formă de demonstraţie metode eficiente, noi suntem mai bine pregătiţi să-i abordăm pe oameni nu numai când mergem din casă în casă, dar şi când predicăm pe străzi, în locurile de parcare, în mijloacele de transport în comun, în aeroporturi, la firme sau în şcoli. În armonie cu cererea noastră, „Învaţă-mă să fac voia Ta“, vrem să profităm de orice ocazie pentru a acţiona aşa cum ne-a îndemnat Stăpânul nostru: „Să lumineze . . . lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei . . . să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri“. — Matei 5:16.
10. Cum îi putem ajuta efectiv pe cei ‘merituoşi’?
10 La astfel de întruniri ale congregaţiei suntem învăţaţi şi cum să facem discipoli. Când se manifestă interes sau se plasează literatură, obiectivul nostru la vizitele ulterioare este să iniţiem studii biblice la domiciliu. Într-un anumit sens, acest lucru seamănă cu ceea ce făceau discipolii când ‘rămâneau la cei merituoşi’ pentru a-i învăţa lucrurile pe care li le poruncise Isus (Matei 10:11, NW; 28:19, 20). Întrucât dispunem de ajutoare excelente, cum ar fi cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, noi suntem într-adevăr echipaţi să ne îndeplinim ministerul în mod temeinic (2 Timotei 4:5). În fiecare săptămână în care asistaţi la Întrunirea de Serviciu şi la Şcoala de Minister Teocratic, străduiţi-vă să recepţionaţi şi apoi să folosiţi ideile utile, ceea ce vă va recomanda drept unul dintre miniştrii bine calificaţi ai lui Dumnezeu, care îndeplineşte voinţa sa. — 2 Corinteni 3:3, 5; 4:1, 2.
11. Cum au demonstrat unii credinţă în cuvintele consemnate în Matei 6:33?
11 Voinţa lui Dumnezeu este ca noi să continuăm să ‘căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui’ (Matei 6:33). Întrebaţi-vă: ‘Cum aş aplica acest principiu dacă serviciul meu laic [sau cel al partenerului meu] m-ar împiedica să asist la întruniri?’ Multe persoane mature spiritualiceşte au vorbit cu patronii lor despre acest lucru. O soră care este ministru cu timp integral i-a făcut cunoscut patronului ei că avea nevoie de ore libere în fiecare săptămână pentru a asista la întrunirile congregaţiei. El i-a acceptat cererea. Dar, fiind curios cu privire la ceea ce se petrecea la întruniri, el a întrebat dacă putea să asiste şi el. Acolo a auzit un anunţ referitor la un apropiat congres de district. Ca urmare, patronul s-a hotărât să petreacă o zi întreagă la congres. Ce învăţăminte trageţi din acest exemplu?
Învăţaţi voinţa lui Iehova de către părinţi evlavioşi
12. Pentru ca şi copiii să fie învăţaţi care este voinţa lui Iehova, ce trebuie să facă părinţii creştini cu răbdare şi fermitate?
12 Dar întrunirile congregaţiei şi congresele nu constituie singura modalitate de a fi învăţaţi să înfăptuim voinţa divină. Părinţilor evlavioşi li se porunceşte să-şi instruiască, să-şi disciplineze şi să-şi educe copiii ca să-l laude pe Iehova şi să facă voinţa sa (Psalmul 148:12, 13; Proverbele 22:6, 15). Aceasta pretinde să luăm cu noi „copiii“ la întruniri, unde pot „să audă şi să înveţe“. Dar ce spuneţi despre faptul de a-i învăţa din Sfintele Scripturi acasă (Deuteronomul 31:12; 2 Timotei 3:15)? Multe familii au început să ţină cu conştiinciozitate un studiu biblic familial, dar în scurt timp studiul şi-a pierdut regularitatea, fiind chiar neglijat. Aţi avut o astfel de experienţă? Sunteţi de părere că recomandarea de a ţine un astfel de studiu cu regularitate este nepotrivită sau că, întrucât familia voastră este atât de diferită, în cazul vostru pur şi simplu nu este utilă? Indiferent de situaţie, pe voi, părinţilor, vă rugăm să reanalizaţi minunatele articole din Turnul de veghere din 1 august 1995, intitulate: „Bogata noastră moştenire spirituală“ şi „Recompensele stăruinţei“.
13. Ce foloase pot trage familiile dacă analizează textul zilnic?
13 Familiile sunt încurajate să facă un obicei din analizarea textului zilnic din cartea broşată Să examinăm zilnic Scripturile. Simplul fapt de a citi textul şi comentariul este ceva bun, însă discutarea şi aplicarea textului sunt şi mai utile. De exemplu, dacă analizează Efeseni 5:15–17, membrii familiei ar putea vorbi cum se poate ‘răscumpăra timpul oportun’ pentru studiul personal, pentru a activa în unele forme ale ministerului cu timp integral şi pentru a îndeplini alte sarcini teocratice. Da, discutarea în familie a textului zilnic poate ajuta o persoană sau mai multe să înţeleagă mai bine „care este voia Domnului“.
14. În armonie cu Deuteronomul 6:6, 7, ce fel de învăţători trebuie să fie părinţii, şi ce pretinde acest lucru?
14 Părinţii trebuie să îi înveţe cu sârguinţă pe copiii lor (Deuteronomul 6:6, 7). Dar aceasta nu înseamnă doar a le face morală şi a le da ordine. Tatăl şi mama trebuie şi să asculte, fiind astfel mai în măsură să explice, să clarifice, să ilustreze sau să repete. Într-o familie creştină, părinţii au promovat comunicarea deschisă încurajându-şi copiii să pună întrebări despre lucrurile pe care nu le înţeleg sau care îi îngrijorează. Astfel, ei au aflat că unui fiu adolescent îi era greu să înţeleagă că Iehova nu are început. Părinţii s-au folosit de informaţiile din publicaţiile Societăţii, arătând că timpul şi spaţiul sunt noţiuni acceptate, deşi nu au limite. Aceasta a fost o ilustrare care l-a satisfăcut pe băiat. Deci faceţi-vă timp pentru a da răspunsuri clare şi scripturale la întrebările copiilor voştri, ajutându-i să înţeleagă că faptul de a învăţa să facă voinţa lui Dumnezeu poate aduce mari satisfacţii. Dar ce mai sunt învăţaţi astăzi membrii tineri şi bătrâni ai poporului lui Dumnezeu?
Suntem învăţaţi să iubim şi să luptăm
15. Când ar putea fi pusă la încercare autenticitatea iubirii noastre frăţeşti?
15 În armonie cu porunca nouă dată de Isus, noi suntem ‘învăţaţi de Dumnezeu să ne iubim unii pe alţii’ (1 Tesaloniceni 4:9). Când lucrurile sunt liniştite şi merg bine, putem simţi că îi iubim pe toţi fraţii noştri. Dar ce se întâmplă când apar diferenţe de personalitate sau când ne ofensăm din cauza a ceea ce spune sau face un alt creştin? În acest moment poate fi pusă la încercare autenticitatea iubirii noastre (compară cu 2 Corinteni 8:8). Ce ne învaţă Biblia să facem în astfel de situaţii? Un lucru este să ne străduim să manifestăm iubire în cel mai deplin sens al cuvântului (1 Petru 4:8). În loc să urmărim propriile noastre interese, supărându-ne pentru greşeli minore sau ţinând cont de răul suferit, ar trebui să lăsăm iubirea să acopere o mulţime de păcate (1 Corinteni 13:5). Ştim că aceasta este voinţa lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul său învaţă acest lucru.
16. a) În ce fel de luptă sunt învăţaţi creştinii să se angajeze? b) Cum suntem echipaţi?
16 Deşi mulţi nu văd nici o legătură între iubire şi luptă, aceasta din urmă este un alt lucru pe care îl învăţăm, însă un gen de luptă deosebit. David şi-a recunoscut dependenţa de Iehova în a fi învăţat să lupte, deşi în timpul său aceasta însemna să lupte literalmente împotriva duşmanilor Israelului (1 Samuel 17:45–51; 19:8; 1 Împăraţi 5:3; Psalmul 144:1). Ce se poate spune despre lupta noastră de astăzi? Armele noastre nu sunt carnale (2 Corinteni 10:4). Noi ducem o luptă spirituală, în vederea căreia trebuie să fim echipaţi cu o armură spirituală (Efeseni 6:10–13). Prin intermediul Cuvântului său şi al poporului său unit, Iehova ne învaţă astăzi să repurtăm victoria în lupta spirituală.
17. a) Ce tactici foloseşte Diavolul pentru a ne distrage atenţia? b) Ce ar trebui să evităm în mod înţelept?
17 În mod înşelător şi subtil, Diavolul se foloseşte deseori de elementele lumii, de apostaţi şi de alţi adversari ai adevărului pentru a ne distrage atenţia spre chestiuni lipsite de importanţă (1 Timotei 6:3–5, 11; Tit 3:9–11). Este ca şi cum el îşi dă seama că are puţine şanse de a ne învinge printr-un atac direct, frontal, şi încearcă să ne poticnească făcându-ne să dăm glas plângerilor şi întrebărilor stupide, lipsite de orice valoare spirituală. Ca luptători vigilenţi, noi ar trebui să fim tot atât de atenţi la astfel de pericole cum suntem la atacurile frontale. — 1 Timotei 1:3, 4.
18. Ce înseamnă, în fond, să nu mai trăim pentru noi înşine?
18 Noi nu promovăm dorinţele omeneşti sau voinţa naţiunilor. Iehova ne-a învăţat prin exemplul lui Isus că nu mai trebuie să trăim pentru noi înşine; mai degrabă ar trebui să ne înarmăm cu aceeaşi dispoziţie mintală ca a lui Cristos Isus şi să trăim pentru a face voinţa lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:14, 15). În trecut poate că am dus o viaţă foarte nechibzuită şi depravată, risipind un timp preţios. Chefurile, întrecerile la băutură şi imoralitatea sunt caracteristice acestei lumi rele. Acum, când suntem învăţaţi să facem voinţa lui Dumnezeu, nu suntem recunoscători că ne-am separat de această lume coruptă? Deci să ducem o luptă aprigă pe plan spiritual pentru a nu ne implica în practicile corupătoare ale lumii. — 1 Petru 4:1–3.
Ne învaţă în folosul nostru
19. Ce foloase vom trage dacă învăţăm care este voinţa lui Iehova şi apoi o aplicăm?
19 Este imperios necesar să recunoaştem că tragem mari foloase de pe urma faptului că suntem învăţaţi să înfăptuim voinţa lui Iehova. Se înţelege că trebuie să facem partea noastră acordând mare atenţie, astfel încât să învăţăm şi apoi să aplicăm instrucţiunile care ne vin prin Fiul său, precum şi prin Cuvântul său şi poporul său unit (Isaia 48:17, 18; Evrei 2:1). Procedând astfel, vom fi întăriţi ca să stăm fermi în aceste timpuri catastrofale şi să ieşim teferi din furtunile viitoare (Matei 7:24–27). Dacă vom înfăptui voinţa lui Dumnezeu, chiar şi în prezent îi vom fi plăcuţi şi vom fi siguri că ne va răspunde la rugăciuni (Ioan 9:31; 1 Ioan 3:22). Şi vom avea parte de o bucurie autentică. — Ioan 13:17.
20. La ce ar fi bine să meditaţi când veţi citi textul anual pe parcursul anului 1997?
20 Pe parcursul anului 1997 vom avea deseori ocazia să citim şi să analizăm textul anual, Psalmul 143:10: „Învaţă-mă să fac voia Ta!“ Când o vom face, să reflectăm la măsurile pe care le-a luat Dumnezeu ca să ne înveţe, după cum am văzut până acum. Iar când medităm la aceste cuvinte, să facem din ele un stimulent pentru a acţiona în armonie cu această implorare, ştiind că „cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“. — 1 Ioan 2:17.
Cum aţi răspunde?
◻ Cine sunt în prezent cei învăţaţi să înfăptuiască voinţa lui Iehova?
◻ Cum ar trebui să ne influenţeze Psalmul 143:10 pe parcursul anului 1997?
◻ Cum suntem învăţaţi să înfăptuim voinţa lui Iehova?
◻ Ce se cere de la părinţii creştini când îşi instruiesc copiii?