Ei au făcut voinţa lui Iehova

O femeie prevăzătoare preîntâmpină un dezastru

O FEMEIE înţeleaptă căsătorită cu un om de nimic — aceasta era situaţia Abigailei şi a lui Nabal. Abigail era „o femeie cu judecată şi frumoasă la chip“. În contrast cu ea, Nabal era „aspru şi rău în faptele lui“ (1 Samuel 25:3). Evenimentele care au avut loc în viaţa acestui cuplu nepotrivit au făcut ca numele lor să rămână întipărite în istoria Bibliei. Să vedem cum.

O favoare luată ca de la sine înţeles

Era în secolul al XI-lea î.e.n. David fusese uns ca viitor rege al Israelului, dar, în loc să domnească, era fugar. Regele în exerciţiu, Saul, era hotărât să-l omoare. Ca urmare, David era obligat să ducă o viaţă de fugar. El şi aproximativ 600 de camarazi au găsit în cele din urmă adăpost în deşertul Paran, la sud de Iuda şi înspre deşertul Sinai. — 1 Samuel 23:13; 25:1.

În timp ce se aflau acolo, ei au întâlnit nişte păstori care lucrau pentru un om numit Nabal. Acest descendent bogat al lui Caleb avea 3 000 de oi şi 1 000 de capre şi îşi tundea oile în Carmel, un oraş situat la sud de Hebron şi, probabil, la numai 40 de kilometri de Parana. David şi oamenii lui i-au ajutat pe păstorii lui Nabal să-şi păzească turmele de tâlharii care mişunau prin deşert. — 1 Samuel 25:14–16.

Între timp, în Carmel începuse tunsul oilor. Aceasta era o ocazie de sărbătoare, similară strângerii recoltei de către agricultori. Era totodată un timp de mare generozitate, când proprietarii de oi îi răsplăteau pe cei care lucraseră pentru ei. Aşadar, David nu a pretins mai mult decât i se cuvenea când a trimis zece bărbaţi la Carmel ca să-i ceară lui Nabal hrană în schimbul serviciului pe care îl făcuseră pentru turmele lui. — 1 Samuel 25:4–9.

Răspunsul lui Nabal numai generos nu a fost. „Cine este David?“, a întrebat el cu un zâmbet batjocoritor. Apoi, insinuând că David şi oamenii lui nu erau decât nişte slujitori fugiţi de la stăpân, el a întrebat: „Să-mi iau eu pâinea, apa şi carnea, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?“ Când David a auzit acest lucru, le-a spus oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!“ Aproximativ 400 de oameni s-au pregătit de luptă. — 1 Samuel 25:10–13.

Prevederea Abigailei

Cuvintele ofensatoare ale lui Nabal au fost aduse la cunoştinţa soţiei sale, Abigail. Probabil că nu era prima dată când ea trebuia să intervină şi să acţioneze ca împăciuitor pentru Nabal. În orice caz, Abigail a trecut imediat la acţiune. Fără să-i spună lui Nabal, ea a adunat provizii — constând din cinci oi şi hrană din abundenţă — şi a plecat în întâmpinarea lui David în deşert. — 1 Samuel 25:18–20.

Când Abigail l-a văzut pe David, ea s-a aruncat imediat cu faţa la pământ înaintea lui. „Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal“, l-a implorat ea. „Primeşte darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu.“ Ea a adăugat: ‘Domnul meu să nu aibă vreo pricină de necaz [din cauza lui Nabal] şi nici să nu-l doară inima’. Cuvântul ebraic tradus aici prin „necaz“ implică o conştiinţă încărcată. Aşadar, Abigail l-a prevenit pe David să nu facă o acţiune pripită pe care să o regrete mai târziu. — 1 Samuel 25:23–31.

David a ascultat-o pe Abigail. „Binecuvântată să fie înţelepciunea ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge“, i-a spus el. „Dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din bărbaţiib lui Nabal, până la lumina zilei de mâine.“ — 1 Samuel 25:32–34.

Învăţăminte pentru noi

Această relatare biblică arată că nu este deloc greşit ca o femeie temătoare de Dumnezeu să ia, în mod potrivit, iniţiativa când este necesar. Abigail a acţionat împotriva voinţei soţului ei, Nabal, dar Biblia nu o condamnă pentru aceasta. Din contră, o laudă ca pe o femeie prevăzătoare şi cu judecată. Luând iniţiativa în această situaţie critică, Abigail a salvat multe vieţi.

Deşi, în general, o soţie trebuie să aibă un spirit de supunere sfântă, ea poate foarte bine să nu fie de acord cu soţul ei când sunt în joc principii drepte. Bineînţeles, ea trebuie să se străduiască să păstreze un spirit „blând şi liniştit“ şi să nu acţioneze în mod independent doar pentru a-i face în ciudă sau din mândrie sau răzvrătire (1 Petru 3:4). Însă o soţie temătoare de Dumnezeu nu ar trebui să se simtă obligată să facă ceva ce ştie că este absolut neînţelept sau că ar constitui o violare a principiilor biblice. De fapt, relatarea despre Abigail oferă un argument puternic împotriva celor care susţin cu insistenţă că Biblia le prezintă pe femei doar ca pe nişte sclave.

Această relatare ne învaţă ceva şi despre autocontrol. Uneori, David a manifestat această calitate într-o măsură completă. De exemplu, el a refuzat să-l omoare pe răzbunătorul rege Saul, deşi a avut multe ocazii să o facă, iar moartea acestuia i-ar fi adus pace lui David (1 Samuel 24:2–7). În contrast cu aceasta, când Nabal l-a refuzat insultându-l, David şi-a ieşit din fire şi a jurat să se răzbune. Acesta este un avertisment clar pentru creştini, care se străduiesc să ‘nu întoarcă nimănui rău pentru rău’. În orice împrejurare, ei ar trebui să urmeze sfatul lui Pavel: „Dacă este cu putinţă, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu“. — Romani 12:17–19.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Abigail îi aduce daruri lui David