Un eveniment memorabil în Franţa

„NU ORAŞULUI LUI IEHOVA!“, scria pe afişele răspândite în tot oraşul. „Să ne unim împotriva proiectului lui Iehova“, îndemna o grupare de rezistenţă. De fapt, sute de articole apărute în presă au adus acest subiect în atenţia publicului. S-au semnat petiţii şi peste o jumătate de milion de tracte au inundat cutiile poştale locale. Oare ce proiect tulbura pacea oraşului Louviers, de altfel liniştit, situat în nordul Franţei? Proiectul de construcţie a unei noi filiale a Martorilor lui Iehova.

Iehova face să crească

În Franţa, activitatea Martorilor lui Iehova a început pe la sfârşitul secolului trecut. Primul depozit de literatură biblică a fost înfiinţat în 1905 în satul Beauvène, din sudul Franţei, iar în 1919 a început să funcţioneze un mic birou la Paris. Oficial, biroul filialei s-a deschis în 1930 la Paris, iar în anul următor, personalul de la birouri s-a mutat într-un Betel situat în Enghien-les-Bains, la nord de Paris. După cel de-al doilea război mondial, familia Betel s-a mutat din nou la Paris, iar în 1959 filiala s-a mutat într-o clădire cu patru etaje din Boulogne-​Billancourt, la periferia vestică a capitalei.

Datorită extinderii lucrării de predicare a Regatului, tipografia şi Departamentul expediţie au fost transferate în 1973 la Louviers, oraş situat la 100 de kilometri vest de Paris, în timp ce birourile au rămas în Boulogne-Billancourt. În urma creşterii numărului de vestitori în Franţa, complexul din Louviers a ajuns neîncăpător, în pofida extinderii lui în 1978 şi, ulterior, în 1985. Aşadar, s-a luat hotărârea de a se extinde din nou şi de a reuni întreaga familie Betel într-un singur loc. Acest proiect nu a fost însă pe placul tuturor, după cum s-a menţionat la început. În pofida opoziţiei, s-a găsit un teren la un kilometru şi jumătate de tipografie. După şase ani de muncă grea şi, în cele din urmă, după 23 de ani de activitate separată, întreaga familie Betel s-a unit la Louviers în august 1996.

A fost deci o mare bucurie când o mulţime fericită de 1 187 de persoane, printre care cei 300 de membri ai familiei Betel din Franţa şi 329 de delegaţi din alte 42 de filiale, s-au adunat sâmbătă, 15 noiembrie 1997, ca să audă cuvântarea de dedicare ţinută de fratele Lloyd Barr, membru al Corpului de Guvernare. Însă, întrucât această dedicare avea loc în pofida unei opoziţii atât de mari şi a unei îndelungate campanii publicitare calomniatoare la adresa Martorilor lui Iehova de pe tot cuprinsul Franţei, s-a considerat că toţi Martorii francezi trebuiau să aibă ocazia de a sărbători această victorie. Ca urmare, duminică, 16 noiembrie, s-a organizat o întrunire specială cu tema „Rămâneţi în iubirea lui Cristos“, întrunire care s-a ţinut la Centrul de Expoziţie Villepinte, în partea de nord a Parisului. Au fost invitaţi toţi Martorii lui Iehova din Franţa împreună cu Martorii de limbă franceză din Belgia şi Elveţia, precum şi din congregaţiile din Germania, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda.

O întrunire memorabilă

Pregătirile în vederea acestei reuniuni speciale au început cu şase luni înainte. Cu numai două săptămâni înainte de dedicare, şoferii de camioane din Franţa au intrat în grevă, baricadând drumurile principale şi staţiile de benzină. Oare urmau să ajungă la timp scaunele şi celelalte echipamente necesare? Oare blocarea drumurilor avea să împiedice sosirea fraţilor? Spre uşurarea tuturor, greva a durat numai o săptămână, iar drumurile au fost din nou traficabile. În seara de vineri dinaintea dedicării, 38 de camioane au adus 84 000 de scaune la cele două săli spaţioase care fuseseră închiriate pentru această ocazie. Peste 800 de fraţi şi surori au lucrat toată noaptea de vineri spre sâmbătă, până la orele nouă şi jumătate dimineaţa, ca să monteze scaunele, podiumul, staţia de sonorizare şi nouă ecrane video uriaşe.

Duminică dimineaţa la ora şase s-au deschis uşile, iar mulţimea a început să se reverse înăuntru. Un total de 17 trenuri special închiriate au adus în capitală peste 13 000 de Martori. Peste două sute de surori şi fraţi locali îi aşteptau la gări ca să le ureze bun venit şi să-i însoţească spre locul de congres. O soră a spus că aceste demersuri iubitoare le-au dat „un sentiment de siguranţă şi i-au făcut să se simtă bine“.

Alţii au venit la Paris cu avionul sau cu maşina. Însă majoritatea au venit cu cele 953 de autocare, în timp ce Martorii din Paris şi din împrejurimi au folosit mijloacele de transport în comun pentru a ajunge la Centrul de Expoziţie. Mulţi călătoriseră toată noaptea sau plecaseră de acasă în zorii zilei, însă bucuria de a asista la această întrunire era evidentă. Fraţii care nu se mai văzuseră de ani de zile îşi exprimau bucuria prin strigăte de încântare şi prin îmbrăţişări călduroase. Costumele naţionale colorate au dat o nuanţă internaţională mulţimii bucuroase. Fără îndoială, avea loc ceva extraordinar.

La ora 10, când a început programul, nu mai erau scaune libere, însă sute de persoane continuau să sosească în fiecare minut. Oriunde priveai, vedeai o masă de feţe zâmbitoare. Mii de persoane au rămas în picioare sau s-au aşezat pe jos. În armonie cu spiritul general al adunării, mulţi tineri au stat în picioare, cedându-le locul celor mai în vârstă. „A fost o bucurie să le cedăm locurile noastre unor surori şi fraţi pe care nu-i cunoşteam, dar care ne sunt atât de dragi!“, a scris un cuplu. Mulţi au manifestat un spirit de sacrificiu remarcabil: „Am stat în picioare toată ziua lângă scaunele la montarea cărora am ajutat toată noaptea de vineri spre sâmbătă. Dar simplul fapt de a fi prezenţi ne-a umplut de recunoştinţă faţă de Iehova“.

În pofida oboselii sau a lipsei de confort, delegaţii au ascultat cu toată atenţia rapoartele din alte ţări şi cuvântările fraţilor Lloyd Barry şi Daniel Sydlik, membri ai Corpului de Guvernare. Fratele Barry a dezbătut tema „Iehova dă putere din abundenţă“ şi a explicat pe larg modul în care Iehova şi-a binecuvântat poporul cu creştere în pofida diferitelor încercări. Cuvântarea fratelui Sydlik a fost intitulată „Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Iehova!“. Ambele cuvântări au fost deosebit de oportune, având în vedere opoziţia cu care se confruntă în prezent Martorii lui Iehova din Franţa. Fratele Sydlik a arătat că adevărata fericire nu depinde de factori exteriori, ci de relaţia noastră cu Iehova şi de atitudinea noastră faţă de viaţă. Întrebarea adresată de el auditoriului: „Sunteţi fericiţi?“ a primit răspuns printr-un ropot de aplauze.

O soră care „îşi pierduse bucuria“ a scris mai târziu: „Am înţeles dintr-odată că fericirea îmi stătea la îndemână. Îmi îndreptam eforturile într-o direcţie greşită, dar prin această cuvântare Iehova mi-a arătat că trebuie să fac schimbări“. Un alt frate a spus: „Acum vreau să lupt ca să bucur inima lui Iehova. Nu vreau să permit nici unui lucru să-mi răpească bucuria pe care am început să o simt în interior“.

Spre sfârşitul întrunirii, preşedintele acesteia a anunţat cu mult entuziasm numărul celor prezenţi: 95 888 — cea mai mare întrunire a Martorilor lui Iehova din Franţa!

După cântarea de încheiere, pe care mulţi au intonat-o cu lacrimi de bucurie în ochi, şi după rugăciunea finală, fraţii au plecat acasă cu sentimente amestecate. Atmosfera caldă şi prietenească a întrunirii nu a trecut neobservată. Şoferii autocarelor au făcut remarci pozitive la adresa atitudinii delegaţilor. Ei au fost impresionaţi şi de organizare, datorită căreia 953 de autocare au putut părăsi Centrul de Expoziţie în numai două ore, fără să se producă nici un blocaj rutier! Conduita delegaţilor a fost foarte apreciată şi de angajaţii căilor ferate şi ai transportului în comun. S-au purtat multe discuţii excelente şi s-a depus o bună mărturie.

„O oază în deşert“

Apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune . . . [şi] să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:24, 25). În mod sigur, această întrunire specială a fost o sursă de mare încurajare pentru toţi, „o oază în deşert“, cum s-a exprimat o soră. „Am plecat învioraţi, încurajaţi, întăriţi şi mai hotărâţi ca oricând să găsim bucurie în serviciul lui Iehova“, au scris fraţii de la Filiala din Togo. „Cei care erau descurajaţi la sosire au plecat acasă fericiţi“, a spus un supraveghetor de circumscripţie. „Fraţii s-au însufleţit şi s-au întărit unii pe alţii“, a afirmat un alt supraveghetor. „Niciodată nu ne-am simţit atât de aproape de organizaţia lui Iehova ca acum“, a scris plin de apreciere un cuplu.

„Piciorul meu stă pe un loc neted; voi binecuvânta pe DOMNUL în adunări“, a afirmat psalmistul (Psalmul 26:12). Asemenea reuniuni creştine îi ajută pe toţi să-şi redobândească siguranţa spirituală în faţa obstacolelor. „Indiferent de necazuri — a confirmat o soră — aceste momente extraordinare sunt întipărite adânc în inimile noastre şi vor rămâne acolo întotdeauna ca să ne mângâie.“ Tot aşa, un supraveghetor itinerant a scris: „Amintirea acestei gustări anticipate a paradisului ne va ajuta să depăşim momentele grele“.

„Familiile popoarelor, daţi DOMNULUI, daţi DOMNULUI slavă şi tărie“, îndeamnă Psalmul 96:7. Fără îndoială, dedicarea noii Filiale din Franţa este o victorie răsunătoare pentru Iehova. Numai el putea duce la bun sfârşit proiectul în faţa unei opoziţii atât de mari şi de înverşunate. Martorii lui Iehova din Franţa sunt mai hotărâţi ca oricând să „rămână în dragostea lui Hristos“ şi „să-şi lase lumina să lumineze“ (Ioan 15:9; Matei 5:16). Toţi participanţii la programul de dedicare împărtăşesc fără rezerve sentimentele psalmistului, care a scris: „DOMNUL a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri“. — Psalmul 118:23.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Lloyd Barry

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Daniel Sydlik

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

La programul special de la Centrul de Expoziţie Villepinte au asistat 95 888 de persoane

[Legenda fotografiilor de la pagina 28]

Mii de persoane au stat fie în picioare, fie pe jos ca să asculte