Va rezista la foc lucrarea voastră?

„Fiecare să ia bine seama cum clădeşte [zideşte, NW] deasupra [pe temelie].“ — 1 CORINTENI 3:10.

 1. Ce speranţă nutresc creştinii adevăraţi cu privire la viitorii discipoli?

DOI soţi creştini îşi privesc îndelung copilaşul care tocmai s-a născut. Un vestitor al Regatului vede oglindindu-se pe faţa elevului său zelul şi interesul. Un bătrân creştin care predă de pe podium observă în auditoriu o nouă persoană interesată căutând cu ardoare în Biblie textele scripturale. Toţi aceşti slujitori ai lui Iehova au inimile pline de speranţă. Pe bună dreptate, fiecare dintre ei se întreabă: „Va ajunge oare această persoană să-l iubească şi să-l slujească pe Iehova — va rămâne ea fidelă?“ Bineînţeles că acest obiectiv nu poate fi atins în mod automat, ci trebuie depuse eforturi.

 2. În ce fel le-a reamintit apostolul Pavel creştinilor evrei importanţa lucrării de predare, şi la ce autoexaminare ne-ar putea îndemna acest lucru?

² Apostolul Pavel, un învăţător destoinic, a scos în evidenţă importanţa lucrării de predare şi de facere de discipoli când a scris: „De mult trebuia să fiţi învăţători“ (Evrei 5:12). Creştinii cărora li s-a adresat Pavel nu progresaseră prea mult, dacă ne gândim că deveniseră credincioşi cu mult timp în urmă. În afară de faptul că nu erau pregătiţi să-i înveţe pe alţii, trebuia să li se reamintească lucrurile elementare ale adevărului. Astăzi ar fi bine ca toţi să ne facem din când în când o autoevaluare a capacităţilor de predare, pentru a vedea ce îmbunătăţiri sunt necesare. Sunt în joc vieţi omeneşti. Ce putem face?

 3. a) Cu ce a asemănat apostolul Pavel lucrarea de facere de discipoli creştini? b) Ce privilegiu minunat avem în calitate de constructori creştini?

³ Într-o amplă ilustrare, Pavel a asemănat lucrarea de facere de discipoli cu procesul de construire a unei clădiri. El şi-a început ilustrarea astfel: „Noi suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu; voi sunteţi câmpul de lucru al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:9). Aşadar, noi participăm la o lucrare de zidire de oameni, contribuind la zidirea lor ca discipoli ai lui Cristos şi făcând aceasta în calitate de colaboratori ai Celui care „a zidit toate lucrurile“ (Evrei 3:4). Ce privilegiu minunat! Să vedem cum ne poate ajuta sfatul inspirat al lui Pavel adresat corintenilor să devenim mai calificaţi în lucrarea noastră. Ne vom concentra atenţia îndeosebi asupra „artei [noastre] de a preda“. — 2 Timotei 4:2, NW.

Să punem temelia potrivită

 4. a) Ce rol a avut Pavel în lucrarea de zidire creştină? b) De ce se poate spune că atât Isus, cât şi israeliţii din timpul său cunoşteau importanţa unei temelii solide?

⁴ Pentru ca o clădire să aibă o bună stabilitate şi să fie rezistentă, este necesară o temelie solidă. De aceea, Pavel a scris: „După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un arhitect [director de lucrări, NW] înţelept, am pus temelia“ (1 Corinteni 3:10). Într-o ilustrare asemănătoare, Isus Cristos a vorbit despre o casă care a rezistat unei furtuni deoarece constructorul ei i-a pus o temelie solidă (Luca 6:47–49). Isus cunoştea foarte bine importanţa pe care o are temelia unei case. El a fost prezent când Iehova a pus chiar temeliile pământuluia (Proverbele 8:29–31). Şi oamenii care trăiau în Israel cunoşteau importanţa unei temelii solide. Numai acele case care aveau o temelie solidă puteau rezista inundaţiilor bruşte şi cutremurelor care se abăteau uneori asupra Palestinei. Dar la ce fel de temelie se referea Pavel?

 5. Cine este temelia congregaţiei creştine, şi cum a fost prezis acest lucru?

⁵ Pavel a scris: „Nimeni nu poate să pună o altă temelie decât aceea care este pusă şi care este Isus Hristos“ (1 Corinteni 3:11). Aceasta nu era prima dată când Isus era asemănat cu o temelie. De fapt, în Isaia 28:16 s-au prezis următoarele: „Aşa vorbeşte Stăpânul, DOMNUL: «Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului, o temelie puternic㻓. Iehova stabilise de mult ca acest Fiu să devină temelia congregaţiei creştine. — Psalmul 118:22; Efeseni 2:19–22; 1 Petru 2:4–6.

 6. Cum le-a pus Pavel creştinilor din Corint temelia potrivită?

⁶ Dar care este temelia fiecărui creştin? Aşa cum a spus Pavel, singura temelie a unui creştin adevărat este cea consemnată în Cuvântul lui Dumnezeu, şi anume, Isus Cristos. Pavel a pus în mod sigur această temelie. În Corint, unde filozofia era foarte apreciată, el nu a căutat să-i impresioneze pe oameni cu înţelepciunea lumii. Dimpotrivă, el a predicat despre „Hristos Cel răstignit“, lucru pe care naţiunile l-au respins ca pe o mare „nebunie“ (1 Corinteni 1:23). Pavel a predat că Isus este figura centrală a scopurilor lui Iehova. — 2 Corinteni 1:20; Coloseni 2:2, 3.

 7. Ce putem învăţa din expresia „un director de lucrări înţelept“, pe care Pavel a folosit-o cu privire la sine?

⁷ Pavel a spus că el a predat aceste lucruri „ca un director de lucrări înţelept“. Această afirmaţie nu era egotistă, ci era o recunoaştere a unui dar minunat pe care Iehova i-l dăduse lui Pavel, şi anume, acela de a organiza sau de a dirija lucrarea (1 Corinteni 12:28). Într-adevăr, în prezent noi nu dispunem de darurile miraculoase care le-au fost oferite creştinilor din secolul întâi. Şi poate că nu ne considerăm nişte învăţători înzestraţi. Totuşi, într-o mare măsură, noi suntem astfel de învăţători. Să ne gândim la următorul lucru: Iehova ne dă ca ajutor spiritul său sfânt (compară cu Luca 12:11, 12). Mai mult decât atât, noi avem iubire faţă de Iehova şi cunoaştem învăţăturile de bază ale Cuvântului său. Acestea sunt într-adevăr daruri minunate pe care le putem folosi pentru a-i învăţa pe alţii. Să fim hotărâţi să le folosim pentru a pune temelia potrivită.

 8. Cum putem face ca Cristos să devină temelia viitorilor discipoli?

⁸ Când facem din Cristos temelia noastră, noi nu îl prezentăm ca pe un bebeluş neajutorat, aşezat într-o iesle, nici ca pe egalul lui Iehova dintr-o Trinitate. Nu, aceste concepţii nescripturale constituie temelia creştinilor falşi. Noi predăm că el a fost cel mai mare om care a trăit vreodată, că şi-a dat viaţa perfectă în folosul nostru şi că, în prezent, este Regele numit de Iehova să domnească în cer (Romani 5:8; Apocalipsa 11:15). De asemenea, noi îi îndemnăm pe elevii noştri să calce pe urmele lui Isus şi să-i imite calităţile (1 Petru 2:21). Noi dorim ca ei să fie mişcaţi de zelul lui Isus pentru minister, de compasiunea lui faţă de oamenii de condiţie umilă şi oprimaţi, de îndurarea sa faţă de păcătoşii apăsaţi de propriile sentimente de vinovăţie şi de curajul lui neabătut în faţa încercărilor. Într-adevăr, Isus este o temelie măreaţă. Dar ce trebuie să facem după ce punem temelia?

Să zidim cu materiale potrivite

 9. Deşi a fost în primul rând un constructor de temelii, ce preocupare a manifestat Pavel faţă de cei care au acceptat adevărul lucrurilor predate de el?

⁹ Pavel a scris: „Dacă cineva clădeşte [zideşte, NW] pe această temelie: aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, ziua o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia“ (1 Corinteni 3:12, 13). Ce a vrut să spună Pavel prin aceste cuvinte? Să analizăm contextul. Mai întâi de toate, el a fost un constructor de temelii. În timpul călătoriilor sale misionare, el mergea din oraş în oraş predicând multor oameni care nu auziseră niciodată despre Cristos (Romani 15:20). Pe măsură ce oamenii acceptau adevărul predat de Pavel, se formau noi congregaţii. Pavel avea o deosebită grijă faţă de cei fideli (2 Corinteni 11:28, 29). Însă lucrarea lui îi cerea să se deplaseze dintr-un loc în altul. Astfel, după ce a petrecut 18 luni punând o temelie în Corint, el a plecat să predice în alte oraşe. Totuşi, el era profund interesat de modul în care continuau alţii lucrarea pe care o efectuase el acolo. — Faptele 18:8–11; 1 Corinteni 3:6.

10, 11. a) Ce comparaţie a făcut Pavel între diferite categorii de materiale de construcţie? b) Ce fel de clădiri existau literalmente în Corintul antic? c) Care clădiri rezistă cu siguranţă la foc, şi ce lecţie practică constituie această ilustrare pentru cei ce iau parte la lucrarea de facere de discipoli creştini?

¹⁰ Se pare că unii dintre cei care zideau pe temelia pusă de Pavel în Corint lucrau în mod superficial. Pentru a evidenţia această situaţie, Pavel a comparat două categorii de materiale de construcţie: aurul, argintul şi pietrele preţioase, pe de o parte, şi lemnul, fânul şi trestia, pe de altă parte. O clădire poate fi construită din materiale de foarte bună calitate, durabile şi rezistente la foc sau poate fi construită în grabă din materialele mai puţin rezistente şi inflamabile, care sunt la îndemână. Fără îndoială că, într-un oraş mare asemenea Corintului, existau din abundenţă clădiri de ambele feluri. Existau temple impunătoare, construite din blocuri masive de piatră costisitoare, care erau, probabil, poleite sau decorate parţial cu aur şi argint.b Aceste construcţii rezistente se profilau cu semeţie deasupra colibelor, cocioabelor şi dughenelor construite din lemn nefinisat şi acoperite cu paie.

¹¹ Ce se întâmpla cu aceste clădiri într-un incendiu? În zilele lui Pavel, răspunsul era la fel de clar ca şi azi. De fapt, în anul 146 î.e.n., Corintul fusese cucerit şi incendiat de generalul roman Mummius. Multe case de lemn, de paie sau de trestie au fost în mod sigur distruse complet. Dar ce s-a întâmplat cu clădirile rezistente, construite din piatră şi decorate cu argint şi aur? Acestea au supravieţuit în mod sigur incendiului. E posibil ca elevii lui Pavel din Corint să fi trecut zilnic pe lângă acele clădiri ce rezistaseră cu semeţie la dezastrele care distruseseră cu mult timp în urmă clădirile mai puţin rezistente. Cât de bine a scos Pavel în evidenţă miezul problemei! Când predăm, trebuie să ne considerăm nişte constructori. Noi vrem să lucrăm cu cele mai bune şi mai rezistente materiale posibile. Astfel, e mult mai probabil că lucrarea noastră va dura. Care sunt materialele rezistente, şi de ce este imperios necesar să le folosim?

Va rezista la foc lucrarea voastră?

12. În ce fel efectuau creştinii din Corint o lucrare de zidire superficială?

¹² În mod clar, Pavel şi-a dat seama că lucrarea de zidire efectuată de unii creştini din Corint era superficială. Ce nu era în regulă? După cum reiese din context, în congregaţie existau neînţelegeri, o tendinţă de admirare a personalităţii umane, unitatea congregaţiei fiind pusă astfel în pericol. Unii spuneau „eu sunt al lui Pavel“, în timp ce alţii insistau spunând „eu [sunt] al lui Apolo“. După cât se pare, unii aveau o părere prea înaltă despre înţelepciunea lor. Nu e de mirare că rezultatul a fost o atmosferă caracterizată printr-o gândire carnală, imaturitate spirituală şi „gelozie şi ceartă“ scăpate de sub control (1 Corinteni 1:12; 3:1–4, 18). Aceste atitudini se reflectau în mod sigur în lucrarea de predare din congregaţie şi din minister. La ce au dus toate acestea? Lucrarea lor de facere de discipoli era superficială, asemenea unei lucrări de construcţie efectuate cu materiale de calitate inferioară. Lucrarea lor nu avea să reziste la „foc“. Despre ce fel de foc vorbea Pavel?

13. Ce reprezintă focul din ilustrarea lui Pavel, şi de ce lucru trebuie să fim conştienţi?

¹³ Pavel vorbea despre un foc prin care toţi trecem în viaţă, şi anume, încercările credinţei (Ioan 15:20; Iacov 1:2, 3). Asemenea creştinilor din Corint, şi noi trebuie să fim conştienţi că fiecare persoană căreia îi predăm adevărul va fi încercată. Dacă predăm într-un mod nesatisfăcător, consecinţele pot fi dezastruoase. Pavel a avertizat: „Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelie va rămâne, el va primi o răsplată; dar dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata [va suferi o pierdere, NW]. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc“.c — 1 Corinteni 3:14, 15.

14. a) În ce fel pot „suferi o pierdere“ cei care iau parte la lucrarea de facere de discipoli creştini, şi cum ar putea fi ei salvaţi ca prin foc? b) Cum putem reduce riscul pierderii?

¹⁴ Aceste cuvinte ne dau într-adevăr de gândit, nu-i aşa? Ar fi foarte dureros să muncim din greu pentru a ajuta o persoană să devină un discipol, iar apoi să vedem cum aceasta cedează tentaţiilor sau persecuţiilor şi, în cele din urmă, părăseşte calea adevărului. Pavel a recunoscut acest lucru când a spus că, în astfel de situaţii, suferim o pierdere. Această experienţă poate fi atât de dureroasă, încât se spune că suntem salvaţi „ca prin foc“ — asemenea unui om care şi-a pierdut totul într-un incendiu şi care cu greu a supravieţuit focului. Cât depinde de noi, cum putem să reducem riscul pierderii? Zidind cu materiale rezistente. Dacă elevilor noştri le predăm în aşa fel încât să ajungem la inima lor, determinându-i să aprecieze preţioasele calităţi creştine ca înţelepciunea, discernământul, teama de Iehova şi adevărata credinţă, înseamnă că construim cu materiale durabile şi rezistente la foc (Psalmul 19:9, 10; Proverbele 3:13–15; 1 Petru 1:6, 7). Cei care cultivă aceste calităţi vor continua să facă voinţa lui Dumnezeu şi vor avea speranţa sigură de a trăi pentru totdeauna (1 Ioan 2:17). Atunci cum putem pune în practică ilustrarea lui Pavel? Să analizăm câteva exemple.

15. În ce moduri putem dovedi că nu facem o lucrare de zidire superficială referitor la cei cu care studiem Biblia?

¹⁵ Când îi învăţăm pe elevii noştri, niciodată nu trebuie să-i ridicăm pe oameni mai presus de Iehova Dumnezeu. Obiectivul nostru nu este acela de a-i învăţa să ne considere principala sursă de înţelepciune. Noi vrem ca ei să se bizuie pe Iehova, pe Cuvântul său şi pe organizaţia sa în ce priveşte îndrumarea. În acest sens, când ne pun întrebări, noi nu le răspundem exprimându-ne propriile păreri referitoare la o anumită problemă. Dimpotrivă, noi îi învăţăm să caute răspunsurile în Biblie şi în publicaţiile pe care „sclavul fidel şi prevăzător“ (NW) ni le-a pus la dispoziţie (Matei 24:45–47). Din aceleaşi motive, noi suntem atenţi să nu fim posesivi cu elevii cu care studiem Biblia. În loc să ne irităm când alţii arată un anumit interes faţă de ei, trebuie să-i îndemnăm pe elevii noştri să „se lărgească“ în ce priveşte prieteniile, cunoscându-i şi apreciindu-i pe cât mai mulţi membri ai congregaţiei. — 2 Corinteni 6:12, 13.

16. Cum pot zidi bătrânii cu materiale rezistente la foc?

¹⁶ Bătrânii creştini joacă şi ei un rol esenţial în lucrarea de zidire de discipoli. Când predau în faţa congregaţiei, ei caută să zidească cu materiale rezistente la foc. Capacitatea lor de a preda, experienţa şi personalitatea lor pot fi foarte diferite, însă ei nu profită de aceste deosebiri pentru a-şi atrage discipoli de partea lor (compară cu Faptele 20:29, 30). Nu ştim cu exactitate din ce motiv unii corinteni spuneau „eu sunt al lui Pavel“ sau „eu al lui Apolo“. Însă putem fi foarte siguri că nici unul dintre aceşti bătrâni fideli nu a promovat o gândire care crea discordie. Pavel nu s-a lăsat flatat de asemenea sentimente, ci le-a respins cu hotărâre (1 Corinteni 3:5–7). Şi astăzi, bătrânii nu uită că păstoresc „turma lui Dumnezeu“ (1 Petru 5:2). Aceasta nu aparţine nici unui om. Astfel, bătrânii se împotrivesc oricărei tendinţe ca un singur bătrân să domine turma sau corpul de bătrâni. Atât timp cât bătrânii sunt motivaţi de o dorinţă umilă de a sluji congregaţia, de a atinge inima membrilor ei şi de a le ajuta pe oi să-l slujească pe Iehova din toată inima, ei zidesc cu materiale rezistente la foc.

17. În ce fel se străduiesc părinţii să zidească cu materiale rezistente la foc?

¹⁷ Părinţii creştini sunt şi ei profund preocupaţi de această problemă. Ei îşi doresc nespus de mult să-şi vadă copiii trăind pentru totdeauna! Din acest motiv, ei depun eforturi susţinute pentru a „întipări“ în inima copiilor lor principiile consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu (Deuteronomul 6:6, 7). Ei vor ca aceştia să cunoască adevărul nu ca pe un set de reguli sau ca pe o înşiruire monotonă de fapte, ci ca pe un mod de viaţă care aduce recompense şi fericire (1 Timotei 1:11). Pentru a-i zidi pe copiii lor ca discipoli fideli ai lui Cristos, părinţii iubitori se străduiesc să folosească materiale rezistente la foc. Ei lucrează cu răbdare cu copiii lor, ajutându-i să înlăture acele aspecte ale personalităţii pe care Iehova le urăşte şi să cultive calităţi pe care el le apreciază. — Galateni 5:22, 23.

Cine este răspunzător?

18. Când un discipol respinge învăţătura sănătoasă, de ce nu este neapărat vina celui care s-a străduit să-l înveţe şi să-l instruiască?

¹⁸ Acest subiect dă naştere la o întrebare importantă. Dacă o persoană pe care ne străduim să o ajutăm renunţă la adevăr, înseamnă oare că nu am fost învăţători buni, că am zidit probabil cu materiale de calitate inferioară? Nu neapărat. Cuvintele lui Pavel ne reamintesc fără îndoială că participarea la lucrarea de facere de discipoli este o mare responsabilitate. Noi vrem să facem tot ce putem pentru a fi buni constructori. Însă Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune că trebuie să ne asumăm întreaga responsabilitate şi să ajungem să purtăm povara vinovăţiei când cei pe care căutăm să-i ajutăm renunţă la adevăr. În afară de rolul nostru de constructori există şi alţi factori care intră în joc. De exemplu, să remarcăm ce a spus Pavel chiar cu privire la învăţătorul care a efectuat această lucrare de zidire în mod superficial: „El va suferi o pierdere, dar el însuşi va fi salvat“ (1 Corinteni 3:15, NW). Dacă învăţătorul respectiv obţine probabil, în cele din urmă, salvarea — în timp ce personalitatea creştină pe care el s-a străduit să o zidească în elevul său a fost, figurativ vorbind, „arsă“ într-un test al focului —, la ce concluzie ar trebui să ajungem? Bineînţeles că la concluzia că Iehova îl consideră în primul rând pe elev răspunzător de propriile decizii, cum ar fi aceea de a urma sau nu calea credinţei.

19. Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁹ Responsabilitatea personală, sau individuală, este o problemă foarte importantă. Ea ne vizează pe fiecare dintre noi. Ce spune Biblia în mod concret în această privinţă? În următorul articol se va analiza acest subiect.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Cine este „temelia“ unui creştin adevărat, şi cum este pusă ea?

◻ Ce putem învăţa cu privire la diferitele categorii de materiale de construcţie?

◻ Ce reprezintă „focul“, şi cum i-ar putea el face pe unii să „sufere o pierdere“?

◻ Cum ar putea învăţătorii care predau Biblia, bătrânii şi părinţii să zidească cu materiale rezistente la foc?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

În multe oraşe din antichitate existau atât clădiri construite din materiale rezistente la foc, cât şi clădiri şubrede