Să fim vigilenţi şi sârguincioşi!

„Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul.“ — MATEI 25:13.

 1. Ce anume aştepta cu nerăbdare apostolul Ioan?

ÎN ULTIMUL dialog consemnat în Biblie, Isus a promis: „Eu vin curând“. Apostolul său Ioan a răspuns: „Amin! Vino, Doamne Isuse!“ Apostolul nu avea nici o îndoială că Isus avea să vină. Ioan s-a numărat printre apostolii care l-au întrebat pe Isus: „Când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii [prezenţei, NW, în greacă parousía] Tale şi al sfârşitului veacului?“ Da, plin de încredere, Ioan a aşteptat cu nerăbdare viitoarea prezenţă a lui Isus. — Apocalipsa 22:20; Matei 24:3.

 2. Ce cred bisericile cu privire la prezenţa lui Isus?

² O astfel de încredere este greu de găsit în zilele noastre. Multe biserici au o doctrină oficială despre „venirea“ lui Isus, dar puţini dintre membrii lor o aşteaptă cu adevărat. Ei trăiesc ca şi cum Isus nu va veni. În cartea The Parousia in the New Testament („Parousia“ în Noul Testament) se spune: „În viaţa, gândirea şi activitatea bisericii, speranţa legată de Parousia exercită o influenţă neînsemnată. . . . Urgenţa cu care biserica ar trebui să-şi ducă la îndeplinire misiunea privind promovarea căinţei şi proclamarea misionară a evangheliei s-a redus în intensitate, dacă nu chiar a dispărut de tot“. Însă nu în cazul tuturor!

 3. a) Care este punctul de vedere al adevăraţilor creştini cu privire la parousía? b) Ce vom analiza acum în mod special?

³ Adevăraţii discipoli ai lui Isus aşteaptă cu nerăbdare sfârşitul prezentului sistem rău de lucruri. În timp ce facem acest lucru cu loialitate, trebuie să ne păstrăm un punct de vedere corect cu privire la tot ceea ce are legătură cu prezenţa lui Isus şi să acţionăm în consecinţă. Această atitudine ne va permite să ‘răbdăm până la sfârşit şi să fim mântuiţi’ (Matei 24:13). Când a rostit profeţiile consemnate în Matei, capitolele 24 şi 25, Isus a dat sfaturi înţelepte, pe care le putem pune în aplicare spre binele nostru veşnic. Capitolul 25 conţine parabole pe care le cunoaşteţi probabil, şi anume parabola despre zece fecioare (unele prevăzătoare, iar altele nechibzuite) şi cea despre talanţi (Matei 25:1–30). Ce foloase putem trage de pe urma acestor ilustrări?

Să fim vigilenţi aşa cum au fost cele cinci fecioare înţelepte!

 4. Care este tema parabolei despre fecioare?

⁴ Probabil că doriţi să recitiţi parabola despre fecioare, consemnată în Matei 25:1–13. Cadrul este o nuntă evreiască somptuoasă; mirele merge la casa tatălui miresei pentru a o lua pe mireasă şi a o duce la el acasă (sau la tatăl său acasă). O astfel de procesiune putea include muzicanţi şi cântăreţi, iar timpul când aceasta avea să vină nu se ştia cu precizie. În parabolă, cele zece fecioare au aşteptat până noaptea târziu sosirea mirelui. În mod nechibzuit, cinci dintre ele nu şi-au adus suficient ulei pentru lămpile lor, de aceea au trebuit să meargă să-şi mai cumpere. Celelalte cinci au fost prevăzătoare şi şi-au adus în vase ulei de rezervă, astfel că puteau să-şi umple din nou lămpile dacă era necesar în timp ce aşteptau. Numai aceste cinci fecioare erau prezente şi pregătite când a sosit mirele. Prin urmare, numai lor li s-a permis să intre la petrecere. Când cele cinci fecioare nechibzuite s-au întors, a fost prea târziu pentru a mai intra.

 5. Ce texte scripturale aruncă lumină asupra sensului figurativ al parabolei despre fecioare?

⁵ Multe elemente ale acestei parabole pot fi considerate simbolice. De exemplu, Scripturile îl compară pe Isus cu un mire (Ioan 3:28–30). Isus însuşi s-a asemănat cu fiul unui rege pentru care a fost pregătit un ospăţ de nuntă (Matei 22:1–14). În plus, Biblia îl compară pe Cristos cu un soţ (Efeseni 5:23). Este interesant că, deşi creştinii unşi sunt numiţi în alte pasaje ale Bibliei ‘mireasa’ lui Cristos, parabola nu vorbeşte despre vreo mireasă (Ioan 3:29; Apocalipsa 19:7; 21:2, 9). Totuşi ea vorbeşte despre zece fecioare, iar în alte pasaje cei unşi sunt comparaţi cu o fecioară promisă în căsătorie lui Cristos. — 2 Corinteni 11:2.a

 6. Ce îndemn a dat Isus în încheierea parabolei despre fecioare?

⁶ În afară de aceste detalii şi de orice aplicare profetică, din această parabolă putem, bineînţeles, să extragem principii excelente. De exemplu, remarcaţi că Isus a încheiat parabola cu următoarele cuvinte: „Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul“. Aşadar, parabola arată necesitatea ca fiecare dintre noi să fim vigilenţi şi conştienţi că sfârşitul acestui sistem rău este aproape. Acest sfârşit va veni fără îndoială, chiar dacă nu putem stabili cu precizie data când va avea el loc. În acest sens, remarcaţi atitudinea manifestată de cele două grupuri de fecioare.

 7. În ce sens s-au dovedit nechibzuite cinci dintre fecioarele din parabolă?

⁷ Isus a spus: „Cinci [erau] nechibzuite“. Erau ele astfel deoarece nu credeau că mirele avea să vină? Au plecat ele în căutare de plăceri? Sau au fost ele induse în eroare? Răspunsul este nu. Isus a spus că aceste cinci fecioare „au ieşit în întâmpinarea mirelui“. Ele ştiau că el avea să vină şi doreau să asiste la venirea lui, chiar să ia parte la „nuntă“. Dar erau ele suficient de pregătite? Ele l-au aşteptat un timp, până „la miezul nopţii“, însă nu au fost pregătite să-l întâmpine oricând avea el să vină — fie mai devreme, fie mai târziu de momentul la care se aşteptau ele iniţial.

 8. În ce fel s-au dovedit prevăzătoare cinci dintre fecioarele din parabolă?

⁸ Celelalte cinci fecioare — cele pe care Isus le-a numit prevăzătoare — au ieşit şi ele cu lămpile aprinse în aşteptarea venirii mirelui. Şi ele au trebuit să aştepte, însă ele erau „prevăzătoare“ (NW). Termenul grecesc tradus prin „prevăzător“ poate însemna a fi „prudent, raţional sau înţelept din punct de vedere practic“. Aceste cinci fecioare au dovedit că erau prevăzătoare prin faptul că şi-au adus în vase ulei de rezervă pentru a-şi umple din nou lămpile în caz că era necesar. De fapt, ele erau atât de hotărâte să fie gata pentru mire, încât nu voiau să-şi dea uleiul. Această vigilenţă nu era nepotrivită, lucru dovedit de faptul că ele au fost prezente şi complet pregătite când a venit mirele. Cele „ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi s-a închis uşa“.

 9, 10. Care este ideea-cheie transmisă de parabola despre fecioare, şi ce întrebări ar trebui să ne punem fiecare?

⁹ Isus nu dădea o lecţie de comportament corespunzător la o nuntă, nici nu oferea sfaturi referitoare la faptul de a împărţi cu alţii ceea ce avem. Ideea-cheie pe care o transmitea el era: „Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul“. Întrebaţi-vă: Sunt cu adevărat vigilent în ce priveşte prezenţa lui Isus? Noi credem că acum Isus domneşte în cer, dar câtă atenţie acordăm realităţii faptului că ‘Fiul Omului va veni curând pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă’ (Matei 24:30)? La „miezul nopţii“, sosirea mirelui era, bineînţeles, mai aproape decât atunci când fecioarele ieşiseră prima dată în întâmpinarea lui. În mod asemănător, sosirea Fiului omului pentru a distruge prezentul sistem rău este mai aproape decât atunci când am început să aşteptăm cu nerăbdare venirea sa (Romani 13:11–14). Ne-am păstrat noi vigilenţa, fiind chiar mai vigilenţi în timp ce acest moment se apropie?

¹⁰ Ascultarea de porunca „vegheaţi“ necesită o vigilenţă permanentă. Cinci fecioare au lăsat ca uleiul lor să se termine şi au plecat să cumpere altul. În mod asemănător, un creştin s-ar putea lăsa distras şi, prin urmare, ar putea fi complet nepregătit pentru venirea iminentă a lui Isus. Într-o astfel de situaţie s-au aflat unii creştini din secolul I şi se pot afla şi unii din prezent. Aşadar, să ne întrebăm: Mă aflu şi eu într-o astfel de situaţie? — 1 Tesaloniceni 5:6–8; Evrei 2:1; 3:12; 12:3; Apocalipsa 16:15.

Să fim sârguincioşi în timp ce sfârşitul se apropie

11. Ce parabolă a spus apoi Isus, şi cu ce se aseamănă aceasta?

¹¹ În următoarea parabolă, Isus nu s-a rezumat la a-i îndemna pe continuatorii săi să fie vigilenţi. După ce le-a vorbit despre fecioarele prevăzătoare şi cele nechibzuite, el a prezentat ilustrarea despre talanţi (citeşte Matei 25:14–30). Aceasta se aseamănă în multe privinţe cu parabola despre mine, pe care Isus a rostit-o mai înainte deoarece mulţi „credeau că împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate îndată“. — Luca 19:11–27.

12. Care este tema parabolei despre talanţi?

¹² În parabola despre talanţi, Isus a vorbit despre un om care, înainte de a face o călătorie în străinătate, a chemat la el trei sclavi. Unuia dintre ei i-a încredinţat cinci talanţi, altuia doi, iar ultimului numai un talant — „fiecăruia după puterea lui“. Aceşti talanţi erau, după cât se pare, de argint, un talant de argint fiind o sumă standard care pe atunci reprezenta câştigul unui muncitor obţinut în 14 ani — o mulţime de bani! Când omul s-a întors, el le-a cerut sclavilor socoteală cu privire la ceea ce făcuseră cât el lipsise „mult timp“. Primii doi sclavi obţinuseră dublul valorii talanţilor încredinţaţi lor. El a spus: „Bine“, le-a promis amândurora o responsabilitate mai mare, după care a încheiat zicându-i fiecăruia: „Intră în bucuria stăpânului tău“. Pretinzând că stăpânul era extrem de pretenţios, sclavul cu un talant nu dăduse talantului nici o întrebuinţare profitabilă. El a ascuns banul, fără ca măcar să-l depună la bancheri pentru a obţine dobândă. Stăpânul l-a numit „rău şi leneş“ deoarece lucrase împotriva intereselor stăpânului său. În consecinţă, talantul i-a fost luat, iar el a fost dat afară, unde avea să fie „plânsul şi scrâşnirea dinţilor“.

13. În ce fel s-a dovedit a fi Isus ca stăpânul din parabolă?

¹³ Şi de această dată, detaliile parabolei pot fi înţelese într-un sens simbolic. De exemplu, Isus, simbolizat de omul care face o călătorie în străinătate, avea să-şi părăsească discipolii, să meargă la cer şi să aştepte o lungă perioadă de timp până când avea să primească putere regală (Psalmul 110:1–4; Faptele 2:34–36; Romani 8:34; Evrei 10:12, 13).b Şi de această dată însă putem desprinde o lecţie cu o largă aplicabilitate sau un principiu pe care toţi ar trebui să-l aplicăm în viaţă. Despre ce principiu este vorba?

14. Ce necesitate vitală scoate în evidenţă parabola despre talanţi?

¹⁴ Indiferent că avem speranţa vieţii nemuritoare în cer sau a vieţii eterne pe un pământ paradiziac, trebuie să ne străduim să luăm parte la activităţile creştine, după cum reiese clar din parabola lui Isus. De fapt, mesajul transmis de această parabolă poate fi rezumat într-un cuvânt: sârguinţă. Începând cu Penticosta din anul 33 e.n., apostolii au lăsat un exemplu în această privinţă. Astfel citim: „Cu multe alte cuvinte mărturisea [Petru], îi îndemna şi zicea: «Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii stricate»“ (Faptele 2:40–42). Şi ce rezultate excelente a obţinut el în urma eforturilor depuse! Cei ce li se alăturau apostolilor în lucrarea creştină de predicare erau şi ei sârguincioşi, făcând ca vestea bună să ‘meargă crescând în toată lumea’. — Coloseni 1:3–6, 23; 1 Corinteni 3:5–9.

15. În ce mod anume ar trebui să aplicăm ideea-cheie transmisă de parabola despre talanţi?

¹⁵ Să reţinem contextul acestei parabole, care este o profeţie despre prezenţa lui Isus. Avem dovezi multiple că parousía lui Isus este în curs şi că în curând va ajunge la apogeu. Să ne amintim ce legătură a făcut Isus între ‘sfârşit’ şi lucrarea pe care creştinii trebuie să o facă: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Având în minte aceste cuvinte, putem spune cu care sclav ne asemănăm? Întrebaţi-vă: Ar exista vreun motiv să cred că sunt ca sclavul care a ascuns ceea ce i se încredinţase, în timp ce-şi urmărea probabil propriile interese? Sau sunt în mod sigur ca acei sclavi buni şi fideli? Sunt complet decis să promovez cu orice ocazie interesele Stăpânului?

Vigilenţi şi sârguincioşi în timpul prezenţei sale

16. Ce mesaj conţin pentru noi cele două parabole pe care le-am analizat?

¹⁶ Da, în afară de semnificaţia figurativă şi profetică, aceste două parabole ne oferă o încurajare clară, rostită de însuşi Isus. Mesajul său este următorul: Fiţi vigilenţi; fiţi sârguincioşi, îndeosebi când semnul referitor la parousía lui Cristos este vizibil. Acest timp este acum. Prin urmare, suntem cu adevărat vigilenţi şi sârguincioşi?

17, 18. Ce sfat a dat discipolul Iacov cu privire la prezenţa lui Isus?

¹⁷ Iacov, fratele vitreg al lui Isus, nu a fost pe Muntele Măslinilor când Isus a spus această profeţie, însă el a aflat mai târziu despre ea şi, evident, i-a înţeles sensul. El a scris: „Fiţi deci îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea [prezenţa, NW] Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, având răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea [prezenţa, NW] Domnului este aproape“. — Iacov 5:7, 8.

¹⁸ Dând asigurarea că Dumnezeu îi va judeca în mod nefavorabil pe cei ce îşi folosesc greşit bogăţiile, Iacov i-a îndemnat pe creştini să nu fie nerăbdători în timp ce aşteaptă momentul când Iehova va acţiona. Un creştin care nu manifestă răbdare ar putea deveni răzbunător, ca şi când el însuşi ar trebui să corecteze greşelile comise. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple, deoarece timpul judecăţii va sosi în mod sigur. Exemplul unui plugar ilustrează acest lucru, aşa cum a explicat Iacov.

19. Ce fel de răbdare putea manifesta un plugar israelit?

¹⁹ După ce semăna sămânţa, plugarul israelit trebuia să aştepte mai întâi ca planta să răsară, apoi ca ea să se maturizeze şi, în cele din urmă, să o recolteze (Luca 8:5–8; Ioan 4:35). Pe parcursul acestor luni existau momente şi probabil motive de a cădea într-o oarecare stare de nelinişte. Aveau să cadă primele ploi şi aveau să fie ele abundente? Dar cu ploile târzii cum avea să fie? Puteau fi distruse plantele de insecte sau de vreo furtună (compară cu Ioel 1:4; 2:23–25)? Totuşi, în general, un plugar israelit putea să se încreadă în Iehova şi în ciclurile naturale stabilite de el (Deuteronomul 11:14; Ieremia 5:24). Răbdarea plugarului putea fi într-adevăr considerată o aşteptare plină de încredere. Având credinţă, el ştia că ceea ce aştepta urma să vină. Şi într-adevăr venea!

20. Cum putem da dovadă de răbdare potrivit sfatului dat de Iacov?

²⁰ Deşi un plugar ar putea şti cu aproximaţie când va avea loc recoltatul, creştinii din secolul I nu au putut să calculeze data când urma să aibă loc prezenţa lui Isus. Totuşi venirea lui era sigură. Iacov a scris: „Venirea [prezenţa, NW, în greacă parousía] Domnului este aproape“. Pe vremea când Iacov a scris aceste cuvinte, semnul la scară largă — sau mondial — al prezenţei lui Cristos nu era încă vizibil. Însă acum el este vizibil! Prin urmare, cum ar trebui să ne simţim în acest timp? Semnul este într-adevăr vizibil. Îl vedem. Fiecare dintre noi poate să spună cu convingere: Văd semnul împlinindu-se. Noi putem spune cu încredere: Prezenţa Domnului este aici, iar apogeul ei este aproape.

21. Ce anume suntem pe deplin hotărâţi să facem?

²¹ Având în vedere acest lucru, avem motive cât se poate de întemeiate să luăm în serios şi să aplicăm lecţiile fundamentale desprinse din cele două parabole ale lui Isus pe care le-am analizat. Isus a spus: „Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul“ (Matei 25:13). Acum este, în mod sigur, timpul să fim zeloşi în serviciul nostru creştin. Să dovedim zilnic că înţelegem mesajul transmis de Isus. Să fim vigilenţi şi sârguincioşi!

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce idee-cheie aţi extras din parabola despre fecioarele prevăzătoare şi cele nechibzuite?

◻ Ce sfaturi importante ne-a dat Isus prin intermediul parabolei despre talanţi?

◻ În ce sens este răbdarea noastră referitoare la parousía asemănătoare celei manifestate de un plugar israelit?

◻ De ce timpurile în care trăim sunt foarte emoţionante şi cer eforturi din partea noastră?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 23]

Ce lecţii desprindem din parabola despre fecioare şi din cea despre talanţi?