Până când vor mai exista cei răi?

„De ce [Iehova] . . . păstrezi tăcerea când cineva rău înghite pe cineva mai drept decât el?“ — HABACUC 1:13, NW.

 1. Când va fi pământul plin de cunoştinţa slavei lui Iehova?

ÎI VA distruge Dumnezeu vreodată pe cei răi? Dacă da, cât trebuie să mai aşteptăm? Pretutindeni în lume, oamenii îşi pun asemenea întrebări. Unde putem găsi răspunsurile? Le putem găsi în cuvintele profetice despre timpul fixat al lui Dumnezeu, cuvinte scrise sub inspiraţie divină. Acestea ne dau asigurarea că, în curând, Iehova îşi va executa judecata asupra tuturor celor răi. Numai atunci va deveni pământul „plin de cunoştinţa slavei DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. Aceasta este promisiunea profetică pe care o găsim în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, la Habacuc 2:14.

 2. Care sunt cele trei sentinţe divine pe care le conţine cartea Habacuc?

² Scrisă în jurul anului 628 î.e.n., cartea Habacuc conţine o serie de trei sentinţe pronunţate de Iehova Dumnezeu. Două dintre aceste sentinţe au fost deja executate. Prima a fost judecata lui Iehova împotriva rebelei naţiuni antice Iuda. Iar cea de-a doua? Aceasta a fost judecata lui Dumnezeu executată asupra Babilonului opresiv. Aşadar, avem, cu certitudine, motive întemeiate să fim încrezători că şi cea de-a treia dintre aceste sentinţe divine va fi executată. De fapt, ne putem aştepta ca acest lucru să aibă loc foarte curând. Pentru binele celor integri care trăiesc în aceste zile din urmă, Dumnezeu îi va distruge pe toţi oamenii răi. Ultimul dintre cei răi îşi va da cea din urmă suflare în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“, care se apropie cu rapiditate. — Apocalipsa 16:14, 16.

 3. Ce se va abate cu siguranţă asupra celor răi din timpul nostru?

³ Războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu se apropie tot mai mult. Iar executarea judecăţii divine asupra celor răi din timpul nostru este tot atât de sigură ca executarea judecăţii lui Iehova asupra naţiunii Iuda şi a Babilonului. Acum, să ne imaginăm că ne aflăm în Iuda, pe timpul lui Habacuc. Ce se petrece în ţară?

O ţară într-o perioadă zbuciumată

 4. Ce veşti cutremurătoare ajung la urechile lui Habacuc?

⁴ Să ni-l imaginăm pe Habacuc, profetul lui Iehova, stând pe acoperişul plat al casei sale şi bucurându-se de adierea răcoroasă a serii. Lângă el se află un instrument muzical (Habacuc 1:1; 3:19). Însă la urechile lui Habacuc ajung veşti cutremurătoare. Ioiachim, regele lui Iuda, l-a ucis pe Urie şi a ordonat ca trupul neînsufleţit al acestui profet să fie aruncat într-un cimitir al oamenilor de rând (Ieremia 26:23). Este adevărat, Urie nu şi-a păstrat încrederea în Iehova, s-a temut şi a fugit în Egipt. Însă Habacuc ştie că acţiunea violentă a lui Ioiachim nu are la bază nicidecum dorinţa de a apăra onoarea lui Iehova. Acest lucru reiese clar din dispreţul cras pe care regele îl manifestă faţă de legea divină şi din ura pe care o nutreşte faţă de profetul Ieremia şi faţă de alţii care îi slujesc lui Iehova.

 5. Ce stare spirituală domneşte în Iuda, şi cum reacţionează Habacuc?

⁵ Habacuc vede fumul de tămâie ridicându-se de pe acoperişul caselor din apropiere. Oamenii nu ard această tămâie în calitate de închinători ai lui Iehova. Ei iau parte la acte de închinare falsă organizate de Ioiachim, regele rău al lui Iuda. Ce ruşine! Lui Habacuc i se umplu ochii de lacrimi şi imploră: „Până când voi striga către Tine, DOAMNE, fără s-asculţi? Eu strig la Tine: «Violenţă!» şi Tu nu mântuieşti. Pentru ce mă faci să văd nelegiuirea şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi violenţa se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte nemulţumirea. De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se vede, căci cel rău îl asaltă pe cel drept; de aceea judecata este nedreaptă“. — Habacuc 1:2–4.

 6. Ce s-a întâmplat cu legea şi cu dreptatea în Iuda?

⁶ Da, asuprirea şi violenţa bântuie ţara. Peste tot, Habacuc vede nedreptate, certuri şi nemulţumire. „Legea este fără putere“, a ajuns neputincioasă. Dar dreptatea? „Dreptatea nu se vede“! Aceasta nu iese niciodată victorioasă! Dimpotrivă, „cei răi îi asaltă pe cei drepţi“, sustrăgându-se de la respectarea măsurilor legale menite să-i protejeze pe nevinovaţi. Într-adevăr, „judecata este nedreaptă“. Este o judecată coruptă. Ce stare de lucruri deplorabilă!

 7. Ce este hotărât să facă Habacuc?

⁷ Habacuc stă şi meditează asupra situaţiei. Va renunţa el la activitatea sa? Nu, nicidecum! După ce se gândeşte la persecuţia suportată de slujitorii fideli ai lui Dumnezeu, acest om loial îşi reînnoieşte hotărârea de a rămâne ferm, neclintit ca profet al lui Iehova. Habacuc va continua să declare mesajul lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru îl poate costa viaţa.

Iehova face o „lucrare“ incredibilă

 8, 9. Ce „lucrare“ incredibilă face Iehova?

⁸ În viziune, Habacuc îi vede pe închinătorii falşi care îl dezonorează pe Dumnezeu. Să ascultăm ce le spune Iehova acestora: „Priviţi printre popoare şi vedeţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă“. Probabil că Habacuc se întreabă de ce li se adresează Dumnezeu celor răi în acest fel. Apoi el îl aude pe Iehova spunându-le: „Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!“ (Habacuc 1:5). Iehova însuşi face lucrarea care li se pare incredibilă. Dar în ce constă această lucrare?

⁹ Habacuc ascultă cu atenţie următoarele cuvinte ale lui Dumnezeu, consemnate în Habacuc 1:6–11. Acesta este mesajul lui Iehova şi nici un dumnezeu fals sau idol lipsit de viaţă nu poate împiedica împlinirea lui: „Iată, voi ridica pe caldeeni, popor crud şi violent, care străbate întinderi mari de ţări, ca să stăpânească locuinţe care nu sunt ale lui. El este îngrozitor şi înfricoşător; numai din el însuşi îi iese judecata şi demnitatea. Caii lui sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni [feroce, NW] decât lupii de seară; şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede să sfâşie. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte [unirea feţelor lor e ca vântul de răsărit, NW] şi strânge captivi ca nisipul. Îşi bate joc de împăraţi, iar prinţii [demnitarii, NW] sunt o nimica pentru el; râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia. Apoi duhul i se schimbă, întrece măsura şi se face vinovat; puterea pe care o are o ia ca dumnezeu al lui [se datorează dumnezeului său, NW]“.

10. Pe cine stârneşte Iehova?

¹⁰ Ce avertisment profetic din partea Celui Preaînalt! Iehova îi stârneşte pe caldeeni, sălbatica naţiune a Babilonului. În marşul lor peste „întinderi mari de ţări“, aceştia vor cuceri multe, multe locuinţe. Ce înfiorător! Hoarda caldeenilor este „îngrozitoare şi înfricoşătoare“ şi se conduce după propriile-i legi necruţătoare. ‘Din ea însăşi îi iese judecata.’

11. Cum aţi descrie venirea forţelor babiloniene împotriva lui Iuda?

¹¹ Caii Babilonului sunt mai iuţi decât rapizii leoparzi. Cavaleria lui este mai feroce decât lupii flămânzi care vânează noaptea. Arzând de nerăbdare, „călăreţii lui înaintează în galop“. Din îndepărtatul Babilon, ei se îndreaptă spre Iuda. Zburând asemenea unui vultur care se repede asupra unei prăzi gustoase, caldeenii se vor năpusti curând asupra prăzii lor. Însă va fi acest atac doar un jaf al câtorva soldaţi? O, nu! „Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască“, asemenea unei uriaşe oştiri ce năvăleşte ca să devasteze. Feţele lor strălucesc de nerăbdare; ei călăresc spre vest, spre Iuda şi Ierusalim, înaintând la fel de repede ca vântul de răsărit. Forţele babiloniene iau atât de mulţi prizonieri, încât se pare că „strâng captivi ca nisipul“.

12. Care este atitudinea babilonienilor, şi de ce anume „se face vinovat“ acest duşman înfricoşător?

¹² Armata caldeeană îşi bate joc de împăraţi şi îi ridiculizează pe demnitari, neputincioşi cu toţii în faţa înaintării ei implacabile. Ea „râde de toate întăriturile“, deoarece orice fortăreaţă cade în mâinile babilonienilor când armata lor „îngrămădeşte pământ“, ridicând o movilă de pe care să o poată asedia. La timpul fixat de Iehova, înfricoşătorul duşman „va înainta cu certitudine ca vântul“ (NW). Când va ataca Iuda şi Ierusalimul, „se [va] face vinovat“ de prejudicierea poporului lui Dumnezeu. După o victorie vijelioasă, comandantul caldeenilor se va lăuda astfel: ‘Această putere se datorează dumnezeului nostru’. Dar cât de puţin cunoaşte el în realitate!

O bază solidă pentru speranţă

13. De ce este Habacuc plin de speranţă şi pe deplin încrezător?

¹³ Acum, când Habacuc înţelege mai bine scopul lui Iehova, în inima lui creşte speranţa. Pe deplin încrezător, el vorbeşte cu veneraţie la adresa lui Iehova. După cum este consemnat în Habacuc 1:12, profetul spune: „Nu eşti Tu din veşnicie, DOAMNE Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri [Tu nu mori, NW]“. Într-adevăr Iehova este Dumnezeu „din veşnicie în veşnicie“, pentru totdeauna. — Psalmul 90:1, 2. 

14. Ce linie de conduită au urmat apostaţii din Iuda?

¹⁴ Reflectând la viziunea primită de la Dumnezeu şi bucurându-se de perspicacitatea pe care i-a dat-o aceasta, profetul continuă astfel: „DOAMNE, Tu l-ai rânduit pentru judecată; Tu, Stânca mea, l-ai rânduit pentru corectare“. Dumnezeu îi judecă în mod nefavorabil pe apostaţii din Iuda, iar acum aceştia vor avea parte de mustrare, de o pedeapsă severă, din partea lui Iehova. Ei ar fi trebuit să-l considere Stânca lor, singura fortăreaţă, singurul refugiu şi singura Sursă de salvare (Psalmii 62:7; 94:22; 95:1). Totuşi, conducătorii apostaţi ai lui Iuda nu se apropie de Dumnezeu şi continuă să-i asuprească pe închinătorii lui inofensivi.

15. În ce sens sunt ochii lui Iehova „aşa de curaţi că nu pot să vadă răul“?

¹⁵ Această situaţie îl tulbură foarte mult pe profetul lui Iehova. Prin urmare, el spune: „Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti răutatea“ (Habacuc 1:13). Da, Iehova are ochii „aşa de curaţi că nu pot să vadă răul“, ceea ce înseamnă că el nu poate să tolereze nelegiuirea.

16. Cum aţi rezuma cele consemnate în Habacuc 1:13–17?

¹⁶ Aşadar, Habacuc îşi pune câteva întrebări ce îndeamnă la reflecţie, şi anume: „Cum ai putea privi Tu pe cei mişei şi să taci, când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el [De ce te uiţi tu la cei care acţionează cu perfidie şi păstrezi tăcerea când cineva rău înghite pe cineva mai drept decât el? NW] Vei face tu omului ca peştilor mării, ca reptilei care n-are stăpân? El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se înveseleşte. De aceea aduce jertfe mrejei sale şi arde tămâie năvodului său; căci lor le datoreşte partea lui cea grasă şi mâncarea lui îmbelşugată. Pentru aceasta nu îşi va goli el întruna mreaja şi nu va înjunghia fără milă popoarele?“ — Habacuc 1:13–17.

17. a) Cum slujesc babilonienii scopului lui Dumnezeu când atacă Iuda şi Ierusalimul? b) Ce îi va revela Iehova lui Habacuc?

¹⁷ Când vor ataca Iuda şi capitala acesteia, Ierusalimul, babilonienii vor acţiona conform propriilor lor dorinţe. Ei nu-şi vor da seama că slujesc ca instrument prin care Dumnezeu îşi va executa judecata dreaptă asupra unui popor infidel. Putem înţelege cu uşurinţă motivul pentru care lui Habacuc îi este greu să înţeleagă că Dumnezeu îi va folosi pe nelegiuiţii babilonieni pentru a executa judecata Sa. Acei caldeeni cruzi nu sunt închinători ai lui Iehova. Ei îi consideră pe oameni „peşti ai mării şi reptile“ ce trebuie capturaţi şi subjugaţi. Însă uimirea lui Habacuc nu va dura mult. Iehova îi va revela curând profetului că babilonienii nu vor rămâne nepedepsiţi pentru jafurile lor lacome şi pentru imensa lor vină de sânge. — Habacuc 2:8.

Pregătit pentru declaraţiile ulterioare ale lui Iehova

18. Ce putem învăţa din atitudinea lui Habacuc, dezvăluită în Habacuc 2:1?

¹⁸ Chiar acum însă, Habacuc aşteaptă să audă cuvintele pe care i le adresează Iehova în continuare. Profetul afirmă cu hotărâre: „Voi sta la locul meu de strajă şi mă voi aşeza în turn ca să veghez şi să văd ce-mi va spune [ce va vorbi el prin mine, NW] şi ce-mi va răspunde la plângerea mea“ (Habacuc 2:1). Habacuc este foarte interesat să cunoască ce anume va mai spune Dumnezeu prin intermediul lui ca profet. Credinţa sa că Iehova este un Dumnezeu care nu tolerează răul îl face să se întrebe de ce predomină răutatea, însă el este dispus să-şi corecteze modul de gândire. Dar ce putem spune despre noi? Când ne întrebăm de ce sunt tolerate anumite lucruri rele, încrederea noastră în dreptatea lui Iehova Dumnezeu ar trebui să ne ajute să ne păstrăm echilibrul şi să îl aşteptăm pe el. — Psalmul 42:5, 11, NW.

19. Ce li s-a întâmplat evreilor rebeli, conform celor spuse de Dumnezeu lui Habacuc?

¹⁹ În conformitate cu cele spuse lui Habacuc, Dumnezeu a executat judecata asupra rebelei naţiuni iudaice prin faptul că le-a permis babilonienilor să invadeze Iuda. În 607 î.e.n., aceştia au distrus Ierusalimul şi templul, au ucis bătrâni şi tineri şi au luat mulţi prizonieri (2 Cronici 36:17–20). După o lungă perioadă de exil în Babilon, o rămăşiţă de iudei fideli s-a întors în ţara natală şi, în cele din urmă, a reconstruit templul. Apoi însă, evreii i-au fost din nou infideli lui Iehova, îndeosebi când l-au respins pe Isus ca Mesia.

20. Cum a folosit Pavel textul din Habacuc 1:5 cu privire la respingerea lui Isus?

²⁰ Potrivit cu Faptele 13:38–41, apostolul Pavel le-a arătat iudeilor din Antiohia ce avea să însemne respingerea lui Isus şi, prin urmare, nesocotirea jertfei lui de răscumpărare. Citând Habacuc 1:5 din Septuaginta greacă, Pavel a avertizat: „Luaţi seama să nu vină peste voi ce se spune în proroci: «Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre Eu fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva»“. În armonie cu textul citat de Pavel, a doua împlinire a cuvintelor din Habacuc 1:5 a avut loc când armatele romane au distrus Ierusalimul şi templul acestuia în anul 70 e.n.

21. Cum au considerat iudeii din zilele lui Habacuc „lucrarea“ lui Dumnezeu, adică folosirea babilonienilor în vederea distrugerii Ierusalimului?

²¹ Pentru iudeii din zilele lui Habacuc, „lucrarea“ lui Dumnezeu — distrugerea Ierusalimului prin intermediul babilonienilor — era ceva de neconceput, deoarece oraşul reprezenta centrul închinării la Iehova şi locul în care era întronat regele său uns (Psalmul 132:11–18). Ca atare, Ierusalimul nu mai fusese distrus niciodată. Templul lui nu mai fusese niciodată ars. Casa regală a lui David nu mai fusese niciodată detronată. Era de necrezut că Iehova avea să permită asemenea lucruri. Însă, prin intermediul lui Habacuc, Iehova le-a dat suficiente avertismente că aceste evenimente incredibile urmau să aibă loc. Iar istoria dovedeşte că s-a întâmplat exact aşa cum fusese profeţit.

„Lucrarea“ incredibilă a lui Dumnezeu în zilele noastre

22. În ce constă „lucrarea“ incredibilă a lui Iehova în zilele noastre?

²² Intenţionează Iehova să facă o „lucrare“ incredibilă în zilele noastre? Fiţi siguri că da, chiar dacă scepticilor le vine greu să creadă aşa ceva. De data aceasta, incredibila „lucrare“ a lui Iehova va consta în distrugerea creştinătăţii. Asemenea anticei Iuda, creştinătatea pretinde că îi slujeşte lui Dumnezeu, dar a ajuns foarte coruptă. Iehova va avea grijă ca fiecare vestigiu al sistemului religios al creştinătăţii să fie cât de curând şters din existenţă; la fel va proceda şi în cazul celorlalte componente ale „Babilonului celui Mare“, imperiul mondial al religiei false. — Apocalipsa 18:1–24.

23. Ce îl îndeamnă spiritul lui Dumnezeu pe Habacuc să facă în continuare?

²³ Înainte de distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., Iehova avea să-i dea mai mult de lucru lui Habacuc. Ce urma să-i mai spună Dumnezeu profetului? Habacuc urma să audă lucruri care aveau să-l îndemne să-şi ia instrumentul muzical şi să-i cânte lui Iehova rugăciuni sub forma unor cântece de jale. Mai întâi, însă, spiritul lui Dumnezeu urma să-l îndemne pe profet să proclame „vai“-uri zguduitoare. Ar trebui, cu siguranţă, să fim recunoscători că vom dobândi perspicacitate cu privire la semnificaţia profundă a acestor cuvinte profetice pentru timpul fixat de Dumnezeu. Prin urmare, să continuăm să acordăm atenţie profeţiei lui Habacuc.

Vă amintiţi?

• Ce stări de lucruri domneau în Iuda în zilele lui Habacuc?

• Ce „lucrare“ incredibilă a făcut Iehova în timpul lui Habacuc?

• Ce bază pentru speranţă avea Habacuc?

• Ce „lucrare“ incredibilă va înfăptui Dumnezeu în zilele noastre?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Habacuc s-a întrebat de ce permite Dumnezeu să predomine răutatea. Vă puneţi şi voi această întrebare?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Habacuc a profeţit devastarea ţării lui Iuda de către babilonieni

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Ruinele Ierusalimului, care a fost distrus în anul 607 î.e.n.