„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“
„Ce vom spune deci având în vedere aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“ — ROMANI 8:31.
1. Cine a plecat din Egipt împreună cu israeliţii, şi ce anume i-a determinat să procedeze astfel?
CÂND israeliţii au ieşit din Egipt pentru a trăi ca popor liber după aproape 215 ani de sclavie, „o mulţime de oameni de tot felul s-au suit împreună cu ei“ (Exodul 12:38). Aceşti neisraeliţi se confruntaseră cu zece plăgi înfricoşătoare care devastaseră Egiptul şi îi umiliseră pe zeii lui falşi. În acelaşi timp, ei observaseră — îndeosebi de la a patra plagă — capacitatea lui Iehova de a-şi ocroti poporul (Exodul 8:23, 24). Deşi aveau puţine cunoştinţe despre scopurile lui Iehova, ei erau siguri de un lucru: Zeii Egiptului nu reuşiseră să-i ocrotească pe egipteni, însă Iehova se dovedise puternic în favoarea israeliţilor.
2. De ce i-a sprijinit Rahav pe spionii israeliţi, şi de ce putem spune că încrederea ei în Dumnezeul lor nu a fost deplasată?
2 Patruzeci de ani mai târziu, chiar înainte ca israeliţii să intre în Ţara Promisă, Iosua, succesorul lui Moise, a trimis doi bărbaţi să cerceteze ţara pe ascuns. În Ierihon, ei au întâlnit-o pe Rahav. Pe baza a ceea ce auzise despre acţiunile puternice înfăptuite de Iehova pentru a-i ocroti pe israeliţi pe parcursul celor 40 de ani de la ieşirea lor din Egipt, ea a înţeles că, dacă dorea să se bucure de binecuvântarea divină, trebuia să sprijine poporul lui Dumnezeu. Datorită deciziei ei înţelepte, Rahav şi familia ei au supravieţuit când, mai târziu, israeliţii au cucerit şi au distrus oraşul. Maniera miraculoasă în care au fost salvaţi a fost în sine o dovadă incontestabilă că Dumnezeu era cu ei. Prin urmare, încrederea lui Rahav în Dumnezeul israeliţilor nu a fost deplasată. — Iosua 2:1, 9–13; 6:15–17, 25.
3. a) Ce miracol a înfăptuit Isus în apropierea Ierihonului reconstruit, şi cum au reacţionat conducătorii religioşi evrei? b) Ce au înţeles unii evrei, şi mai târziu mulţi neevrei?
3 Cincisprezece secole mai târziu, Isus Cristos a vindecat un cerşetor orb în apropierea Ierihonului reconstruit (Marcu 10:46–52; Luca 18:35–43). Omul l-a implorat pe Isus să se îndure de el, recunoscând prin aceasta că Dumnezeu îl sprijinea pe Isus. La polul opus era marea masă a conducătorilor religioşi evrei şi a continuatorilor lor. Ei nu au vrut să recunoască faptul că miracolele înfăptuite de Isus dovedeau că el efectua lucrarea lui Dumnezeu. Din contră, ei l-au criticat (Marcu 2:15, 16; 3:1–6; Luca 7:31–35). Nici chiar atunci când au aflat că Isus fusese înviat după ce îl omorâseră ei nu au vrut să accepte că aceasta era lucrarea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ei au început să-i persecute pe continuatorii lui Isus, încercând să împiedice lucrarea de ‘anunţare a veştii bune a Domnului Isus’. Însă unii evrei, şi mai târziu mulţi neevrei, au acordat atenţie acestor evenimente şi le-au evaluat în mod just. Pentru ei era clar că Dumnezeu îi respinsese pe conducătorii religioşi evrei care se considerau drepţi şi că îi sprijinea pe umilii continuatori ai lui Isus Cristos. — Faptele 11:19–21.
Cine beneficiază azi de sprijinul lui Dumnezeu?
4, 5. a) Ce părere au unii despre alegerea religiei? b) Ce întrebare esenţială trebuie să ne punem pentru a identifica religia adevărată?
4 Întrebat fiind care este religia adevărată, un cleric a afirmat recent într-un interviu televizat următoarele: „Aş accentua că o religie este adevărată dacă cel care trăieşte conform normelor ei devine o persoană mai bună“. Este adevărat că religia adevărată îi face pe oameni mai buni. Dar oare faptul că o religie îi face pe oameni mai buni constituie în sine dovada că aceasta beneficiază de sprijin divin? Este acesta unicul criteriu de stabilire a identităţii religiei adevărate?
5 Orice om apreciază libertatea de a face alegeri, inclusiv libertatea de a-şi alege religia. Însă faptul că cineva are libertatea de a alege nu garantează că va şi face alegerea corectă. Astfel, unii îşi aleg religia pe baza numărului de adepţi, a prosperităţii materiale şi a ceremoniilor ei fastuoase ori pe baza legăturilor familiale. Dar nici unul dintre aceşti factori nu este cel hotărâtor în stabilirea identităţii religiei adevărate. Întrebarea esenţială în această chestiune este următoarea: Care religie îi îndeamnă pe membrii ei să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu şi oferă dovezi solide că beneficiază de sprijin divin, astfel încât adepţii ei să poată afirma cu convingere că Dumnezeu este cu ei?
6. Ce cuvinte ale lui Isus revarsă lumină asupra religiei adevărate şi a celei false?
6 Isus a stabilit o regulă de diferenţiere a închinării adevărate de cea falsă spunând: „Păziţi-vă de profeţii falşi, care vin la voi în haine de oi, dar care în interior sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi recunoaşte“ (Matei 7:15, 16; Maleahi 3:18). Haideţi să trecem în revistă câteva „roade“, sau semne de identificare, ale religiei adevărate, aşa încât să putem stabili cât se poate de clar cine se bucură azi de sprijin divin.
Semne de identificare a celor ce beneficiază de sprijinul lui Dumnezeu
7. Ce înseamnă a preda numai ceea ce se bazează pe Biblie?
7 Îşi bazează învăţăturile pe Biblie. Isus a spus: „Ceea ce predau eu nu este al meu, ci îi aparţine celui care m-a trimis. Dacă cineva doreşte să facă voinţa Sa, va şti despre această învăţătură dacă este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine însumi“. El a mai spus: „Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu“ (Ioan 7:16, 17; 8:47). Este logic că, pentru a se bucura de sprijinul lui Dumnezeu, o persoană trebuie să predea numai ceea ce dezvăluie Dumnezeu în Cuvântul său şi să respingă învăţăturile bazate pe înţelepciunea şi tradiţiile oamenilor. — Isaia 29:13; Matei 15:3–9; Coloseni 2:8.
8. De ce este important să folosim numele lui Dumnezeu în închinare?
8 Folosesc şi fac cunoscut numele lui Dumnezeu, Iehova. Iată ce a profeţit Isaia: „Veţi zice în ziua aceea: «Lăudaţi pe DOMNUL, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, spuneţi măreţia Numelui Lui! Cântaţi psalmi DOMNULUI, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute pe tot pământul!»“ (Isaia 12:4, 5). Isus şi-a învăţat continuatorii să se roage astfel: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9). Aşadar, fie că erau evrei, fie că nu, creştinii trebuiau să slujească în calitate de „popor pentru numele [lui Dumnezeu]“ (Faptele 15:14). Fără îndoială, lui Iehova îi face plăcere să-i sprijine pe cei ce sunt bucuroşi că fac parte din ‘poporul pentru numele său’.
9. a) De ce îi caracterizează bucuria pe membrii religiei adevărate? b) Cum pune Isaia în contrast religia adevărată cu cea falsă?
9 Reflectă personalitatea fericită a lui Dumnezeu. Ca sursă a ‘veştii bune’, Iehova este ‘fericitul Dumnezeu’ (1 Timotei 1:11). Prin urmare, cum ar putea fi slujitorii săi nefericiţi sau încontinuu pesimişti? În pofida necazurilor din lume şi a problemelor personale, creştinii adevăraţi păstrează un spirit de bucurie deoarece asimilează cu regularitate o bogată hrană spirituală. Iată cum îi pune Isaia în contrast cu cei care practică religia falsă: „Aşa vorbeşte Stăpânul meu, DOMNUL: «Iată, slujitorii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată, slujitorii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată, slujitorii Mei se vor bucura, şi voi vă veţi ruşina. Iată, slujitorii Mei vor cânta, de veselă ce le va fi inima, dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet şi vă veţi boci de mâhnit ce vă va fi duhul»“. — Isaia 65:13, 14.
10. De ce persoanele care au religia adevărată nu vor trebui să înveţe din greşeli?
10 Îşi bazează conduita şi deciziile pe principiile biblice. „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta“, ne sfătuieşte scriitorul cărţii Proverbele, „recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“ (Proverbele 3:5, 6). Dumnezeu îi susţine pe cei care caută îndrumarea sa şi care nu-şi pun încrederea în teoriile contradictorii ale oamenilor ce ignoră înţelepciunea divină. Aşadar cel ce este dispus să-şi modeleze viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu nu va trebui să înveţe din greşeli. — Psalmul 119:33; 1 Corinteni 1:19–21.
11. a) De ce membrii religiei adevărate nu sunt împărţiţi într-o clasă clericală şi una laică? b) În ce sens trebuie să fie exemple pentru turmă cei ce sunt în fruntea poporului lui Dumnezeu?
11 Sunt organizaţi după modelul congregaţiei creştine din secolul I. Isus a enunţat următorul principiu: „Să nu vă numiţi Rabi, căci unul singur este învăţătorul vostru, în timp ce voi toţi sunteţi fraţi. Mai mult decât atât, să nu numiţi pe nimeni tată al vostru pe pământ, căci unul singur este Tatăl vostru, Cel ceresc. Nici să nu vă numiţi «îndrumători», căci unul singur este Îndrumătorul vostru, Cristosul. Iar cel mai mare dintre voi trebuie să fie slujitorul vostru“ (Matei 23:8–11). Fiind o congregaţie de fraţi, în mijlocul lor nu există o clasă de clerici aroganţi, care se proslăvesc luându-şi titluri pompoase şi ridicându-se deasupra laicilor (Iov 32:21, 22). Cei ce păstoresc turma lui Dumnezeu sunt sfătuiţi să facă aceasta „nu din constrângere, ci de bunăvoie; nici din iubire de câştig necinstit, ci cu înflăcărare; nici ca unii care stăpânesc peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă“ (1 Petru 5:2, 3). Adevăraţii păstori creştini nu încearcă să stăpânească peste credinţa altora. Fiind colaboratori în serviciul lui Dumnezeu, ei pur şi simplu se străduiesc să fie exemplari. — 2 Corinteni 1:24.
12. Ce poziţie echilibrată faţă de guvernele umane pretinde Dumnezeu să aibă cei ce doresc să beneficieze de sprijinul său?
12 Sunt supuşi guvernelor umane şi totuşi rămân neutri. Cine nu ‘se supune autorităţilor superioare’ nu se poate aştepta să beneficieze de sprijinul lui Dumnezeu. De ce? Deoarece „autorităţile care există sunt aşezate în poziţiile lor relative de Dumnezeu. Aşadar, cel care se opune autorităţii a luat poziţie împotriva rânduielii lui Dumnezeu“ (Romani 13:1, 2). Totuşi, Isus a recunoscut că este posibil să apară un conflict de interese, întrucât a spus: „Restituiţi-i Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu“ (Marcu 12:17). Cei care doresc să aibă sprijinul lui Dumnezeu trebuie să ‘continue să caute mai întâi regatul [lui Dumnezeu] şi dreptatea sa’ şi, în acelaşi timp, să asculte de legile statului care sunt compatibile cu responsabilităţile lor mai mari faţă de Dumnezeu (Matei 6:33; Faptele 5:29). Isus a accentuat importanţa neutralităţii spunând despre discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume“. Mai târziu, el a adăugat: „Regatul meu nu face parte din această lume“. — Ioan 17:16; 18:36.
13. Ce rol joacă iubirea în identificarea poporului lui Dumnezeu?
13 Dând dovadă de imparţialitate, ei ‘fac ce este bine faţă de toţi’ (Galateni 6:10). Iubirea creştină este imparţială, acceptându-i pe toţi oamenii, indiferent de culoarea pielii, starea materială, nivelul de instruire, naţionalitate sau limbă. Faptul de a le face bine tuturor şi îndeosebi celor înrudiţi în credinţă contribuie la identificarea celor ce se bucură de sprijin divin. Isus a spus: „Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“. — Ioan 13:35; Faptele 10:34, 35.
14. Ar trebui să ne aşteptăm ca oamenii care se bucură de aprobarea lui Dumnezeu să aibă neapărat trecere în faţa tuturor? Explicaţi.
14 Sunt dispuşi să suporte persecuţii pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu. Isus şi-a prevenit discipolii astfel: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au respectat cuvântul meu, îl vor respecta şi pe al vostru“ (Ioan 15:20; Matei 5:11, 12; 2 Timotei 3:12). Cei care s-au bucurat de sprijin divin au fost întotdeauna nepopulari, la fel ca Noe, care a condamnat lumea prin credinţa lui (Evrei 11:7). În prezent, cei care doresc să fie sprijiniţi de Dumnezeu nu îndrăznesc să dilueze cuvântul lui Dumnezeu sau să încalce principiile divine pentru a scăpa de persecuţii. Ei ştiu că, atâta timp cât îi slujesc cu fidelitate lui Dumnezeu, oamenii vor fi ‘intrigaţi şi vor vorbi injurios despre ei fără încetare’. — 1 Petru 2:12; 3:16; 4:4.
Este momentul să evaluăm faptele
15, 16. a) Ce întrebări ne vor ajuta să identificăm gruparea religioasă care se bucură de sprijinul lui Dumnezeu? b) La ce concluzie au ajuns milioane de oameni, şi de ce?
15 Să ne întrebăm: Ce grupare religioasă se remarcă prin faptul că respectă cu stricteţe Cuvântul lui Dumnezeu, chiar şi atunci când învăţăturile biblice diferă de convingerile majorităţii oamenilor? Cine accentuează importanţa numelui personal al lui Dumnezeu, folosindu-l chiar pentru a se identifica? Cine îndreaptă atenţia cu optimism spre Regatul lui Dumnezeu ca fiind unica soluţie la problemele omenirii? Cine susţine normele de conduită biblice, cu riscul de a fi consideraţi demodaţi? Despre ce grupare se ştie că nu are o clasă de clerici plătiţi, toţi membrii ei fiind predicatori? Cui li se aduc laude pentru că sunt cetăţeni supuşi legilor, chiar dacă nu vor să se implice în politică? Cine îşi foloseşte cu iubire timpul şi banii ca să-i ajute pe alţii să înveţe despre Dumnezeu şi scopurile sale? Şi, în pofida tuturor acestor calităţi demne de laudă, cine sunt totuşi dispreţuiţi, batjocoriţi şi persecutaţi?
16 Milioane de oameni din toată lumea au evaluat faptele şi s-au convins că numai Martorii lui Iehova practică religia adevărată. Ei au ajuns la această concluzie observând ceea ce predau Martorii, conduita lor, precum şi foloasele pe care le-a adus religia acestora (Isaia 48:17). Milioane de oameni spun, de fapt, aşa cum este profeţit în Zaharia 8:23: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi“.
17. De ce nu este o dovadă de îngâmfare din partea Martorilor lui Iehova să arate că numai ei au religia adevărată?
17 Este o dovadă de îngâmfare din partea Martorilor lui Iehova să arate că numai ei au sprijin divin? Nu, aşa cum nu a fost nici în cazul israeliţilor, care, pe vremea când se aflau în Egipt, au afirmat că aveau sprijinul lui Dumnezeu, şi asta în pofida credinţei diferite a egiptenilor, şi cum nu a fost nici în cazul creştinilor din secolul I, care au afirmat că ei, nu adepţii iudaismului, beneficiau de sprijin divin. Faptele vorbesc de la sine. În 235 de ţări, Martorii fac lucrarea despre care Isus a prezis că va fi efectuată în timpul sfârşitului de adevăraţii săi continuatori: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“. — Matei 24:14.
18, 19. a) De ce Martorii lui Iehova nu au nici un motiv să-şi înceteze activitatea de predicare, chiar dacă se confruntă cu opoziţie? b) Cum putem dovedi pe baza Psalmului 41:11 că Martorii se bucură de sprijinul divin?
18 Martorii lui Iehova vor continua să ducă la îndeplinire această misiune, fără să permită vreodată ca persecuţia şi opoziţia să-i determine să încetinească ritmul în activitatea lor. Lucrarea lui Iehova trebuie şi va fi înfăptuită. Pe parcursul secolului trecut, orice încercare de a-i împiedica pe Martori să efectueze lucrarea lui Dumnezeu în cele din urmă a eşuat, deoarece iată ce a promis Iehova: „Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere; şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei condamna. Aceasta este moştenirea slujitorilor DOMNULUI; dreptatea lor este de la Mine“. — Isaia 54:17.
19 Faptul că Martorii lui Iehova sunt în prezent mai puternici şi mai activi ca oricând — şi aceasta în pofida opoziţiei întâmpinate pe tot pământul — este o dovadă că Iehova aprobă ceea ce fac ei. Regele David a spus: „Prin aceasta voi cunoaşte că Tu găseşti plăcere în mine: dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu“ (Psalmul 41:11; 56:9, 11). Duşmanii lui Iehova nu vor reuşi niciodată să-i biruie poporul, deoarece conducătorul acestuia, Isus Cristos, se îndreaptă spre victoria finală!
Puteţi să răspundeţi?
• Daţi câteva exemple de oameni din vechime care au beneficiat de sprijin divin?
• Care sunt câteva semne de identificare a religiei adevărate?
• Personal, de ce sunteţi convinşi că Martorii lui Iehova au aprobarea şi sprijinul lui Dumnezeu?
[Legenda fotografiei de la pagina 13]
Cei care doresc să beneficieze de sprijinul lui Dumnezeu trebuie să-şi bazeze învăţăturile numai pe Cuvântul său
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Bătrânii creştini trebuie să fie exemple pentru turmă