‘Urmaţi-mă încontinuu’

„La această cale aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui.“ — 1 PETRU 2:21.

 1, 2. De ce putem spune că exemplul perfect lăsat de Isus ca învăţător nu este prea măreţ pentru a fi imitat?

ISUS CRISTOS a fost cu certitudine cel mai de seamă Învăţător care a trăit vreodată pe pământ. De asemenea, el a fost perfect şi nu a păcătuit nici măcar o dată de-a lungul vieţii sale pământeşti (1 Petru 2:22). Înseamnă oare aceasta că exemplul lăsat de Isus ca învăţător este mult prea măreţ pentru ca noi, oamenii imperfecţi, să-l putem imita? Nicidecum.

² Aşa cum am văzut în articolul precedent, la baza activităţii de predare desfăşurate de Isus a stat iubirea. Şi cu toţii putem cultiva această calitate. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă de nenumărate ori să creştem în iubire faţă de alţii (Filipeni 1:9; Coloseni 3:14). Iehova nu le cere niciodată creaturilor sale ceva peste puterile lor. De fapt, întrucât „Dumnezeu este iubire“ şi ne-a creat după imaginea sa, se poate spune că el ne-a proiectat în aşa fel încât să manifestăm iubire (1 Ioan 4:8; Geneza 1:27). Prin urmare, când citim cuvintele apostolului Petru consemnate în motoul articolului de faţă, putem fi siguri că este posibil să urmăm îndeaproape paşii lui Cristos. Da, putem să respectăm porunca lui Isus: ‘Urmaţi-mă încontinuu’ (Luca 9:23). Să analizăm cum am putea să-l imităm pe Cristos în privinţa iubirii sale faţă de adevărurile pe care le-a predat şi faţă de oamenii pe care i-a învăţat.

Să cultivăm iubire pentru adevărurile pe care le învăţăm

 3. De ce le este greu unora să studieze, dar ce suntem îndemnaţi în Proverbele 2:1–5?

³ Pentru a iubi adevărurile pe care le predăm altora, trebuie să ne placă să le învăţăm. În lumea de azi nu este întotdeauna uşor să cultivi iubire pentru studiu. Din cauza unei instruiri şcolare insuficiente, a unor obiceiuri rele dezvoltate în copilărie, precum şi din alte cauze, mulţi nu găsesc deloc plăcere în a studia. Totuşi este esenţial să ne lăsăm învăţaţi de Iehova. În Proverbele 2:1–5 se spune: „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de DOMNUL şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu“.

 4. Ce înseamnă să ne ‘plecăm’ inima, şi ce mod de a privi lucrurile ne va ajuta să procedăm astfel?

⁴ Să observăm că în versetele de la 1 la 4 suntem îndemnaţi de repetate ori să depunem eforturi nu numai să ‘primim’ şi să ‘păstrăm’, ci şi să ‘căutăm’ şi să ‘umblăm’. Dar ce anume ne motivează să facem toate acestea? Să remarcăm expresia ‘a-ţi pleca inima la pricepere’. Într-o lucrare de referinţă se spune că acest îndemn „nu este doar o invitaţie de a acorda atenţie; aici ni se cere o anumită dispoziţie a minţii, şi anume: o dorinţă fierbinte de a fi receptivi la învăţătură“. Însă ce anume ne poate ajuta să fim receptivi şi dornici să învăţăm ceea ce ne predă Iehova? Felul în care privim lucrurile. Trebuie să privim „cunoştinţa lui Dumnezeu“ ca pe ‘argint’ şi ca pe o ‘comoară ascunsă’.

 5, 6. a) Ce s-ar putea întâmpla în timp, şi cum putem preveni acest lucru? b) De ce trebuie să adăugăm mereu la comorile de cunoştinţe pe care le-am găsit în Biblie?

⁵ Nu este greu să dobândim un asemenea punct de vedere. De exemplu, „cunoştinţa lui Dumnezeu“ pe care aţi acumulat-o include adevărul că Iehova are drept scop ca oamenii fideli să trăiască veşnic în Paradisul pământesc (Psalmul 37:28, 29). Când aţi învăţat prima dată acest adevăr, fără îndoială că l-aţi considerat o adevărată comoară, o cunoştinţă care v-a umplut mintea şi inima de bucurie şi speranţă. Dar cum stau lucrurile în prezent? V-a scăzut cumva de-a lungul timpului aprecierea pentru această comoară? Dacă da, încercaţi să faceţi două lucruri. În primul rând, reînnoiţi-vă aprecierea, adică reîmprospătaţi-vă memoria gândindu-vă de ce preţuiţi fiecare adevăr predat de Iehova, chiar şi pe acelea pe care le-aţi aflat cu ani în urmă.

⁶ În al doilea rând, sporiţi-vă mereu comoara. La urma urmei, dacă s-ar întâmpla să scoateţi la lumină o piatră preţioasă, aţi pune-o pur şi simplu în buzunar şi aţi pleca mai departe mulţumiţi? Sau aţi continua să săpaţi pentru a vedea dacă mai găsiţi şi altele? Cuvântul lui Dumnezeu este plin de adevăruri preţioase asemănătoare argintului şi comorilor ascunse. Indiferent cât de multe nestemate spirituale aţi găsit, puteţi găsi şi mai multe (Romani 11:33). Când descoperiţi o nouă faţetă a adevărului, întrebaţi-vă: De ce se poate spune că aceasta este o comoară? Îmi permite ea să înţeleg mai bine personalitatea sau scopurile lui Iehova? Îmi oferă ea îndrumări practice care mă ajută să urmez paşii lui Isus? Meditarea la astfel de întrebări ne va ajuta să ne sporim iubirea pentru adevărurile predate de Iehova.

Să arătăm iubire pentru adevărurile pe care le predăm

 7, 8. Care sunt unele modalităţi de a le arăta altora că iubim adevărurile învăţate din Biblie? Daţi un exemplu.

⁷ Cum putem arăta când le predăm altora că iubim adevărurile pe care le-am învăţat din Cuvântul lui Dumnezeu? Urmând exemplul lui Isus, noi ne bazăm întru totul pe Biblie în lucrarea de predicare şi de predare. În ultimul timp, membrii poporului lui Dumnezeu de pe întregul pământ au fost încurajaţi să folosească mai mult Biblia în minister. Când aplicaţi această sugestie, căutaţi modalităţi de a-i arăta locatarului că voi înşivă apreciaţi ceea ce îi împărtăşiţi din Biblie. — Matei 13:52.

⁸ De exemplu, anul trecut, la scurt timp după atacurile teroriste de la New York, o soră le citea oamenilor în minister textul din Psalmul 46:1, 11. Mai întâi, ea îi întreba pe oameni cum se simţeau după evenimentele tragice petrecute recent. Ea asculta cu atenţie răspunsul lor, confirma cele spuse, iar apoi continua: „Îmi permiteţi să vă arăt un verset biblic care pe mine m-a încurajat cu adevărat în aceste momente grele?“ Majoritatea oamenilor acceptau şi astfel au avut loc multe conversaţii frumoase. Când vorbea cu persoane tinere, aceeaşi soră spunea adesea: „Discut cu oamenii despre Biblie de 50 de ani, însă ştiţi ceva? Nu am dat peste nici o problemă la care această carte să nu ofere o soluţie“. Dacă le vorbim oamenilor cu sinceritate şi entuziasm, noi arătăm că iubim şi preţuim cele învăţate din Cuvântul lui Dumnezeu. — Psalmul 119:97, 105.

 9, 10. De ce este important să folosim Biblia când răspundem la întrebări privitoare la convingerile noastre?

⁹ Când oamenii ne pun întrebări cu privire la convingerile noastre, avem o ocazie excelentă de a ne demonstra iubirea pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Urmând exemplul lui Isus, noi nu ne bazăm răspunsurile pe propriile idei (Proverbele 3:5, 6). Dimpotrivă, folosim Biblia pentru a le răspunde. Vă este teamă că vi s-ar putea pune o întrebare la care să nu ştiţi să răspundeţi? Iată două sugestii practice în acest sens.

¹⁰ Faceţi tot posibilul să fiţi pregătiţi. Apostolul Petru a scris: „Sfinţiţi-l pe Cristos ca Domn în inimile voastre, întotdeauna gata să prezentaţi o apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei voastre, făcând însă aceasta cu blândeţe şi respect profund“ (1 Petru 3:15). Sunteţi voi gata să vă apăraţi convingerile? De pildă, dacă cineva vrea să ştie de ce nu luaţi parte la un obicei sau la o practică ce contravine Scripturilor, nu spuneţi doar: „Nu concordă cu religia mea“. Un asemenea răspuns ar putea lăsa să se înţeleagă că altcineva ia decizii în locul vostru şi că sunteţi deci membri ai unei secte. Ar fi mai potrivit să spuneţi: „Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, interzice acest lucru“, sau „lucrul acesta îi displace lui Dumnezeu“. Apoi daţi o explicaţie logică. — Romani 12:1.

11. Ce enciclopedie ne poate ajuta să fim gata să răspundem la întrebări despre adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu?

¹¹ Dacă simţiţi că nu sunteţi pregătiţi, ce-ar fi să vă faceţi timp să studiaţi cartea Să aducem argumente din Scripturi?a Alegeţi câteva subiecte pe marginea cărora vi s-ar putea pune întrebări. Memoraţi câteva idei biblice. Luaţi întotdeauna la voi cartea Argumente şi Biblia. Nu ezitaţi să le folosiţi pe amândouă, spunându-i interlocutorului că aveţi la îndemână o mică enciclopedie pe care vă place să o folosiţi deoarece vă ajută să găsiţi răspunsul Bibliei la întrebări.

12. Cum am putea proceda în cazul în care nu cunoaştem răspunsul la o întrebare biblică?

¹² Încercaţi să nu vă îngrijoraţi peste măsură. Nici un om imperfect nu deţine toate răspunsurile. Aşadar, când vi se pune o întrebare la care nu ştiţi să răspundeţi, puteţi aborda întotdeauna situaţia în felul următor: „Este într-adevăr o întrebare interesantă. Ca să fiu sincer, nu ştiu răspunsul, dar sunt sigur că Biblia tratează această chestiune. Întrucât îmi place să studiez Biblia, voi face cercetări în legătură cu întrebarea dumneavoastră şi voi reveni“. Un astfel de răspuns sincer şi care reflectă modestie poate netezi calea în vederea unor discuţii ulterioare. — Proverbele 11:2.

Iubire faţă de oamenii cărora le predăm

13. De ce trebuie să ne păstrăm un punct de vedere optimist cu privire la cei cărora le predicăm?

¹³ Isus a manifestat iubire faţă de oamenii pe care i-a învăţat. Cum îl putem imita în această privinţă? Să nu adoptăm niciodată o atitudine insensibilă faţă de oamenii din jurul nostru. E adevărat că „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“ este mai aproape ca oricând, iar mulţi dintre miliardele de oameni de pe pământ vor fi distruşi (Revelaţia 16:14; Ieremia 25:33). Totuşi, noi nu ştim cine va rămâne în viaţă şi cine va fi nimicit. Această judecată va avea loc în viitor şi va fi făcută de cel desemnat de Iehova, Isus Cristos. Până atunci, noi îl privim pe fiecare om ca pe un potenţial slujitor al lui Iehova. — Matei 19:24–26; 25:31–33; Faptele 17:31.

14. a) Cum putem să ne dăm seama dacă manifestăm empatie faţă de oameni? b) În ce moduri practice putem manifesta empatie şi interes personal faţă de alţii?

¹⁴ Prin urmare, asemenea lui Isus, noi ne străduim să arătăm empatie faţă de oameni. Ne-am putea întreba: Manifest eu empatie faţă de oamenii care au fost înşelaţi prin minciuni subtile de către elementele religioase, politice şi comerciale ale acestei lumi? Dacă oamenii par apatici faţă de mesajul nostru, mă străduiesc eu să înţeleg de ce au această atitudine? Recunosc că eu sau alţii care în prezent îi slujim lui Iehova am avut cândva o atitudine asemănătoare? Îmi adaptez eu metodele de predicare la fiecare situaţie? Sau îi desconsider pe aceşti oameni, socotind că nu mai au nici o şansă (Revelaţia 12:9)? Dacă simt că manifestăm o empatie sinceră, oamenii vor fi, probabil, mai dispuşi să dea ascultare mesajului nostru (1 Petru 3:8). Empatia ne va îndemna, totodată, să manifestăm mai mult interes faţă de oamenii pe care îi întâlnim în minister. Am putea să ne notăm întrebările şi îngrijorările lor. Când revenim, le-am putea arăta că ne-am gândit la ceea ce ne-au spus la vizita precedentă. Iar, dacă la un moment dat au urgent nevoie de ceva, am putea să le oferim un ajutor practic.

15. De ce trebuie să căutăm ce este bun la oameni, şi cum am putea face lucrul acesta?

¹⁵ Asemenea lui Isus, noi ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale oamenilor. Probabil că un părinte fără partener face eforturi extraordinare pentru a-şi creşte copiii. Un cap de familie munceşte din greu ca să-şi întreţină familia. O persoană în vârstă manifestă interes faţă de lucrurile spirituale. Remarcăm noi la oamenii pe care îi întâlnim asemenea lucruri bune şi îi lăudăm pentru acestea? Când procedăm aşa, noi scoatem în evidenţă interesele comune, şi astfel ni s-ar putea oferi ocazia de a depune mărturie despre Regat. — Faptele 26:2, 3.

Pentru a arăta iubire este esenţial să fim umili

16. De ce este important să fim întotdeauna blânzi şi respectuoşi faţă de cei cărora le predicăm?

¹⁶ Iubirea faţă de oamenii cărora le predăm ne va îndemna să ţinem cont de avertismentul înţelept al Bibliei: „Cunoştinţa îngâmfă, însă iubirea zideşte“ (1 Corinteni 8:1). Isus a avut multă cunoştinţă, dar nu a fost niciodată arogant. Aşadar, când ne exprimăm convingerile nu trebuie să adoptăm un ton certăreţ sau un aer de superioritate. Obiectivul nostru este să atingem inima oamenilor şi să-i ajutăm să înveţe cu plăcere adevărurile pe care noi le iubim atât de mult (Coloseni 4:6). Să reţinem că, atunci când i-a sfătuit pe creştini să fie gata să prezinte o apărare, Petru a amintit că acest lucru trebuie făcut „cu blândeţe şi respect profund“ (1 Petru 3:15). Dacă suntem blânzi şi respectuoşi, este mult mai probabil ca oamenii să se simtă atraşi la Dumnezeul căruia îi slujim.

17, 18. a) Cum ar trebui să reacţionăm când oamenii privesc cu un ochi critic calificarea noastră ca miniştri? b) De ce nu este neapărat necesar ca persoanele care studiază Biblia să cunoască limbile vechi?

¹⁷ Nu trebuie să căutăm să-i impresionăm pe oameni cu instruirea sau cunoştinţele noastre. Dacă unele persoane din teritoriul vostru nu vor să stea de vorbă cu cineva care nu are diplome sau titluri universitare, nu permiteţi ca atitudinea lor să vă descurajeze. Isus nu a luat în seamă obiecţia că nu urmase cursurile prestigioaselor şcoli rabinice din vremea sa şi nici nu s-a lăsat influenţat de prejudecăţile oamenilor încercând să-i impresioneze cu vastele lui cunoştinţe. — Ioan 7:15.

¹⁸ Pentru miniştrii creştini, umilinţa şi iubirea sunt mult mai importante decât nivelul de instruire laică. Marele Instructor, Iehova, ne califică pentru minister (2 Corinteni 3:5, 6). Şi, indiferent de ceea ce ar spune unii clerici ai creştinătăţii, pentru a deveni învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu nu este necesar să învăţăm limbile vechi în care a fost scrisă Biblia. Prin intermediul spiritului său, Iehova a făcut ca Biblia să fie scrisă în termeni clari şi precişi, astfel încât practic oricine să poată înţelege adevărurile preţioase pe care le conţine ea. Aceste adevăruri rămân neschimbate chiar dacă sunt traduse în sute şi sute de limbi. Aşadar, deşi uneori cunoaşterea acestor limbi vechi este utilă, ea nu e neapărat necesară. De asemenea, mândrindu-se cu veleităţile sale lingvistice, o persoană poate pierde din vedere o calitate esenţială a creştinilor adevăraţi: dispoziţia de a se lăsa învăţaţi. — 1 Timotei 6:4.

19. În ce sens constituie ministerul nostru creştin un serviciu vital?

¹⁹ Fără îndoială, ministerul creştin constituie o lucrare care pretinde o atitudine umilă. Noi întâmpinăm mereu opoziţie, indiferenţă şi chiar persecuţii (Ioan 15:20). Însă, îndeplinindu-ne cu fidelitate ministerul, noi efectuăm un serviciu vital. Dacă vom continua să le slujim altora cu umilinţă în această lucrare, noi vom imita iubirea pe care a arătat-o Isus Cristos faţă de oameni. Să ne gândim: Dacă ar fi să predicăm la o mie de oameni indiferenţi şi împotrivitori ca să găsim o persoană asemănătoare oilor, nu ar merita efortul? Bineînţeles că da. Prin urmare, perseverând în această lucrare, noi le slujim cu fidelitate celor asemănători oilor la care trebuie să ajungem. Fără îndoială, Iehova şi Isus vor avea grijă ca mult mai multe persoane preţioase să fie găsite şi ajutate înainte de venirea sfârşitului. — Hagai 2:7.

20. Menţionaţi unele modalităţi de a-i învăţa pe alţii prin propriul exemplu.

²⁰ A-i învăţa pe alţii prin propriul exemplu constituie o altă modalitate prin care ne putem demonstra dispoziţia de a le sluji. De pildă, noi dorim să-i învăţăm pe oameni că a-i sluji lui Iehova, ‘fericitul Dumnezeu’, este cel mai bun mod de viaţă, de fapt, cel care îţi aduce cele mai multe şi mai mari satisfacţii (1 Timotei 1:11). Când observă cum ne comportăm cu vecinii noştri, cu colegii de muncă sau cu colegii de şcoală, pot ei vedea că suntem fericiţi şi mulţumiţi? De asemenea, noi îi învăţăm pe oameni că, de fapt, congregaţia creştină este o oază a iubirii într-o lume rece şi crudă. Pot elevii noştri să observe cu uşurinţă că îi iubim pe toţi membrii congregaţiei şi că ne străduim să păstrăm pacea între noi? — 1 Petru 4:8.

21, 22. a) De ce posibilităţi putem profita dacă ne analizăm activitatea din minister? b) Ce vom analiza în articolele din următorul număr al Turnului de veghere?

²¹ Dorinţa de a le sluji altora ne-ar putea îndemna să ne analizăm din când în când situaţia. Atunci când fac acest lucru cu onestitate, mulţi constată că pot să-şi extindă ministerul, începând serviciul cu timp integral sau mutându-se unde există o mai mare nevoie de ajutor spiritual. Alţii se hotărăsc să înveţe o limbă străină ca să le slujească imigranţilor tot mai numeroşi din teritoriul lor. Dacă şi voi aveţi aceste posibilităţi, analizaţi-le cu atenţie şi sub rugăciune. O viaţă petrecută din plin în serviciul lui Iehova înseamnă bucurie, satisfacţie şi pacea minţii. — Eclesiastul 5:12.

²² Să continuăm cu orice preţ să-l imităm pe Isus Cristos cultivând iubire pentru adevărurile pe care le predăm şi pentru oamenii pe care îi învăţăm. Astfel ne va fi mai uşor să punem o temelie excelentă pentru a fi învăţători asemenea lui Cristos. Dar cum putem construi pe această temelie? În numărul viitor al Turnului de veghere, vom putea analiza într-o serie de articole câteva dintre metodele concrete de predare folosite de Isus.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce asigurare avem că exemplul lăsat de Isus ca învăţător nu este prea măreţ pentru a fi imitat?

• Cum putem arăta că iubim adevărurile învăţate din Biblie?

• De ce este important să ne păstrăm o atitudine umilă pe măsură ce progresăm în cunoştinţă?

• Care sunt unele modalităţi de a arăta iubire faţă de oamenii cărora ne străduim să le predăm?

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Faceţi tot posibilul să vă pregătiţi

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Dacă preţuim „cunoştinţa lui Dumnezeu“, să folosim Biblia cu eficienţă

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Noi ne demonstrăm iubirea faţă de oameni împărtăşindu-le vestea bună