Rolul de mamă aduce satisfacţii
ASTĂZI în lume, majoritatea femeilor lucrează în afara căminului. În ţările industrializate, numărul femeilor care au un loc de muncă este aproape la fel de mare ca numărul bărbaţilor. În ţările sărace, femeile trudesc adesea ore îndelungate efectuând munci agricole pentru a-şi susţine familia din punct de vedere material.
Multe femei sunt nevoite să muncească dublu: au un loc de muncă, dar se şi îngrijesc de familie şi de casă. Ele aduc bani pentru hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă, dar tot ele gătesc, spală hainele şi fac curăţenie în casă.
Pe lângă toate acestea, mamele creştine se străduiesc să le insufle valori spirituale copiilor lor. „Sinceră să fiu, este foarte greu să găseşti un echilibru între responsabilităţile de la serviciu şi responsabilităţile de acasă, mai ales când ai copii mici“, recunoaşte Cristina, mamă a două fetiţe. „Nu este uşor să le acorzi copiilor atenţia de care au nevoie!“
Ce le determină pe mame să intre în câmpul muncii? Cu ce dificultăţi se confruntă ele? Chiar trebuie o mamă să aibă un serviciu laic pentru a se simţi împlinită?
De ce lucrează mamele
Pentru multe mame, un loc de muncă cu normă întreagă este o necesitate. În cazul mamelor fără partener, povara cheltuielilor financiare cade numai pe umerii lor. Altele, deşi căsătorite, constată că un singur salariu pur şi simplu nu este suficient pentru a acoperi nevoile de bază ale familiei.
Este adevărat, nu toate mamele lucrează cu normă întreagă din motive economice. Un număr considerabil de femei lucrează în afara căminului pentru a se simţi mai utile şi a avea mai mult respect de sine. Altele doresc să câştige o anumită independenţă financiară sau să-şi permită să cumpere anumite bunuri. Multe femei sunt foarte eficiente la locul de muncă şi lucrează din plăcere.
Dar sunt şi femei care se simt obligate să aibă un serviciu din cauza mentalităţii celor din jur. Deşi majoritatea recunosc că mamele care au un loc de muncă se luptă permanent cu stresul şi oboseala, cele care aleg să nu lucreze sunt adesea judecate greşit, chiar ridiculizate. „Nu este uşor să le explici altora de ce eşti «doar casnic㻓, mărturiseşte o mamă. „Prin cuvintele şi expresia feţei lor, unii îţi dau de înţeles că îţi iroseşti viaţa.“ Rebeca, mamă a unei fetiţe de doi ani, spune: „Deşi societatea în care trăim recunoaşte că mamele trebuie să aibă grijă de copiii lor, cred că cele care nu au un loc de muncă sunt considerate oarecum inferioare“.
Mit şi realitate
În unele zone ale lumii, mass-media promovează imaginea „femeii ideale“: o femeie ce se bucură de succes în cariera aleasă, cu un salariu foarte bun, îmbrăcată impecabil şi foarte sigură de ea. Acasă are energia să rezolve problemele copiilor, să îndrepte orice lucru care nu i-a ieşit soţului şi să soluţioneze orice situaţie dificilă ce se iveşte în familie. Însă nu este nevoie să adăugăm că, în viaţa reală, puţine femei se potrivesc acestei imagini.
În realitate, multe femei au locuri de muncă plicticoase şi relativ prost plătite. Spre marea lor dezamăgire, mamele care lucrează în afara căminului constată adesea că locul de muncă nu le oferă posibilitatea de a-şi folosi din plin abilităţile. Cartea Psihologie socială (engl.) arată: „În pofida progreselor înregistrate în privinţa egalităţii dintre sexe, bărbaţii ocupă în continuare posturi mai bine plătite şi cu autoritate mai mare. Prin urmare, femeile care îşi construiesc identitatea în jurul carierei se află într-un dezavantaj clar“. Cotidianul spaniol El País afirma: „S-a estimat că probabilitatea ca femeile să sufere de anxietate indusă de stres este de trei ori mai mare decât în cazul bărbaţilor, întrucât marea majoritate a femeilor lucrează două norme: una la serviciu şi una acasă“.
Ce ajutor pot oferi soţii
Desigur, dacă o mamă creştină va avea sau nu un loc de muncă este o chestiune de decizie personală. Însă o astfel de decizie este bine să fie luată după ce ea şi soţul ei, dacă este căsătorită, vor discuta problema şi vor analiza cu atenţie toţi factorii implicaţi (Proverbele 14:15).
Să luăm cazul în care, din motive economice, ambii soţi trebuie să lucreze cu normă întreagă. În această situaţie, un soţ înţelept va acorda o atenţie deosebită îndemnului Bibliei: „Voi, soţilor, trebuie să aveţi grijă de soţiile voastre, fiind atenţi la nevoile lor, acordându-le înţelegerea ce li se cuvine ca vas mai slab, amintindu-vă că şi ele vor moşteni împreună cu voi harul vieţii“ (1 Petru 3:7, Noul testament pe înţelesul tuturor). Un soţ atent la nevoile soţiei sale ţine seama de construcţia ei fizică şi emoţională. Ori de câte ori este posibil, el o va ajuta la treburile gospodăreşti. Asemenea lui Isus, un soţ va fi gata să îndeplinească şi sarcini umile; el nu le va evita considerându-le sub demnitatea lui (Ioan 13:12–15). Dimpotrivă, va considera treburile casnice o ocazie de a-şi arăta iubirea faţă de soţia lui care munceşte din greu. Soţia va aprecia foarte mult ajutorul său (Efeseni 5:25, 28, 29).
Când ambii soţi trebuie să aibă un loc de muncă, cooperarea la treburile casei este esenţială. Acest lucru este subliniat şi într-un articol publicat în ziarul spaniol ABC. Comentând rezultatele unui studiu efectuat de Institutul pentru Problemele Familiei, articolul arăta că rata înaltă a divorţurilor în Spania este cauzată „nu numai de declinul normelor morale şi religioase“, ci şi de efectul combinat a doi factori: „intrarea femeii pe piaţa muncii şi faptul că soţii nu îşi ajută soţiile la treburile casnice“.
Rolul vital al mamei creştine
Deşi Iehova le-a încredinţat în primul rând taţilor responsabilitatea educării copiilor, mamele creştine sunt conştiente că şi lor li s-a încredinţat un rol vital, mai ales în perioada cât copiii sunt mici (Proverbele 1:8; Efeseni 6:4). Iehova s-a adresat deopotrivă taţilor şi mamelor când le-a poruncit israeliţilor să întipărească în inima copiilor lor Legea sa. El ştia că acest lucru pretinde timp şi răbdare, îndeosebi în anii de formare ai copilului. Din acest motiv, Dumnezeu le-a spus părinţilor că trebuie să-şi înveţe copiii ‘când sunt acasă, când umblă pe drum, când se scoală şi când se culcă’ (Deuteronomul 6:4–7).
Cuvântul lui Dumnezeu subliniază rolul important şi demn al mamei când le porunceşte copiilor: „Nu părăsi legea mamei tale“ (Proverbele 6:20). Desigur, când stabileşte anumite „legi“, sau reguli, pentru copii, o mamă căsătorită se consultă cu soţul ei. Însă, aşa cum reiese din acest verset, mamele au tot dreptul să stabilească legi. Copiii care iau în serios legile spirituale şi morale pe care le învaţă de la mama lor temătoare de Dumnezeu au mult de câştigat (Proverbele 6:21, 22). Teresa, mamă a doi băieţei, explică de ce nu a dorit să se angajeze: „Consider că responsabilitatea mea cea mai mare este să-mi cresc copiii în aşa fel încât să-i slujească lui Dumnezeu. Vreau să mă achit de această responsabilitate cât mai bine cu putinţă“.
Mame care şi-au îndeplinit rolul cu succes
Regele israelit Lemuel a avut cu siguranţă de câştigat de pe urma eforturilor sârguincioase ale mamei sale. ‘Mesajul important’ pe care i l-a dat ea „spre corectare“ face parte chiar din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (Proverbele 31:1; 2 Timotei 3:16). Descrierea pe care această mamă a făcut-o unei soţii capabile îi ajută şi pe tinerii din zilele noastre să-şi aleagă cu înţelepciune o soţie. Iar avertismentele pe care le-a dat împotriva imoralităţii şi a excesului de alcool sunt la fel de folositoare astăzi ca atunci când au fost scrise (Proverbele 31:3–5, 10–31).
În secolul I, apostolul Pavel a lăudat eforturile depuse de o mamă pe nume Eunice pentru a-l instrui pe fiul ei, Timotei. Întrucât soţul ei care nu era creştin se închina probabil la zei greci, Eunice a trebuit să-l ajute pe Timotei să cultive credinţă în „scrierile sfinte“. Când a început Eunice să-l înveţe pe Timotei din Scripturi? În relatarea inspirată se spune că „din pruncie“, cu alte cuvinte încă de când Timotei era foarte mic (2 Timotei 1:5; 3:14, 15). Credinţa şi exemplul ei, precum şi învăţăturile predate l-au ajutat în mod sigur pe Timotei să fie pregătit pentru activitatea sa viitoare ca misionar (Filipeni 2:19–22).
Biblia vorbeşte şi despre mame care i-au primit cu ospitalitate pe slujitorii loiali ai lui Dumnezeu, oferindu-le astfel copiilor lor ocazia să cunoască exemple de credinţă demne de imitat. De pildă, o femeie din Sunem avea obiceiul să-l găzduiască pe profetul Elisei. Mai târziu, fiul ei a fost înviat de Elisei (2 Regi 4:8–10, 32–37). Să ne gândim şi la exemplul Mariei, mama scriitorului biblic Marcu. Se pare că în casa ei din Ierusalim ţineau întruniri primii discipoli creştini (Faptele 12:12). Marcu a tras cu siguranţă foloase fiind în compania apostolilor şi a altor creştini care se întruneau cu regularitate în casa lor.
Cu certitudine, Iehova le preţuieşte foarte mult pe femeile fidele care se străduiesc să le insufle copiilor lor principiile divine. El le iubeşte pentru loialitatea lor şi pentru eforturile de a crea un mediu spiritual în familia lor (2 Samuel 22:26; Proverbele 14:1).
Alegerea care aduce cele mai mari satisfacţii
Aşa cum reiese şi din exemplele biblice anterioare, mamele ce se îngrijesc de necesităţile fizice, spirituale şi afective ale familiei au parte de satisfacţii pe care nicio altă activitate nu li le poate aduce. Însă acest lucru nu este deloc uşor. Rolul de mamă pare adesea mai solicitant decât un post de director la o companie mare.
Este adevărat, dacă o mamă, după ce se consultă cu soţul ei, alege să lucreze în afara căminului mai puţin, nivelul de trai al familiei ar putea să scadă. Probabil mama respectivă va trebui să suporte şi comentariile şi ironiile celor ce nu înţeleg decizia ei. Însă recompensele pot depăşi cu mult sacrificiile făcute. Iată ce ne mărturiseşte Paqui, care are trei copii şi lucrează cu jumătate de normă: „Îmi place să fiu acasă când vin copiii de la şcoală ca să aibă cui să-i vorbească“. Dar ce foloase trag copiii? Paqui continuă: „Îi ajut la teme, iar dacă apare vreo problemă, o pot rezolva imediat. Faptul că sunt cu ei în fiecare zi mă ajută să păstrez deschise liniile de comunicare. Pentru mine, timpul petrecut cu copiii mei este atât de preţios, încât am refuzat o ofertă de muncă cu normă întreagă“.
Multe mame creştine au constatat că, dacă pot să reducă din timpul petrecut la serviciu, toată familia are de câştigat. „De când am renunţat la locul de muncă, se pare că în familia noastră lucrurile merg mult mai bine“, mărturiseşte Cristina, ale cărei cuvinte le-am citat la începutul articolului. „Am timp să discut cu copiii şi să-mi ajut soţul în multe privinţe. A început să-mi placă să-mi instruiesc fetiţele şi să le văd cum progresează.“ Cristina nu poate uita un lucru: „Fetiţa mea cea mare a învăţat la creşă să meargă, însă pe cea mică am învăţat-o eu, acasă. A făcut primii ei paşi şi apoi a căzut în braţele mele. A fost un moment care mi-a umplut inima de bucurie!“.
În plus, sacrificiul economic pe care îl presupune renunţarea la locul de muncă ar putea fi chiar mai mic decât ne-am aştepta. „Cheltuiam o mare parte din salariul meu pentru transport şi pentru creşă“, spune Cristina. „Am analizat cu atenţie situaţia şi ne-am dat seama că, în realitate, salariul meu nu contribuia prea mult la bugetul familiei.“
După ce şi-au analizat situaţia, unele cupluri au ajuns la concluzia că este mai avantajos pe plan material ca soţia să rămână acasă pentru a se îngriji de familie. „Îmi pare foarte bine că soţia mea poate să stea acasă pentru a avea grijă de cele două fetiţe ale noastre“, spune soţul Cristinei, Paul. „Când Cristina mergea la serviciu era mult mai stresant pentru amândoi.“ Ce foloase au tras fetiţele lor în urma acestei decizii? Paul răspunde: „Nu numai că se simt mai în siguranţă, dar sunt ocrotite de foarte multe influenţe negative în primii lor ani de viaţă“. Arătând de ce el şi soţia lui consideră atât de important să petreacă cât mai mult timp posibil cu fiicele lor, Paul spune: „Sunt convins că, dacă noi, părinţii, nu lucrăm la inima copiilor noştri, o va face altcineva“.
Desigur, fiecare familie îşi analizează propria situaţie şi nimeni nu trebuie să critice decizia altora (Romani 14:4; 1 Tesaloniceni 4:11). Cu toate acestea, merită să ţinem seama de numeroasele foloase pe care le are o familie când mama nu are un serviciu cu normă întreagă. Teresa, citată mai înainte, îşi exprimă astfel sentimentele: „Nimic nu se poate compara cu sentimentul de împlinire pe care ţi-l dă faptul de a petrece cât mai mult timp cu copiii tăi pentru a avea grijă de ei şi a-i educa!“ (Psalmul 127:3).
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Mamele creştine au un rol vital în instruirea copiilor