Cititorii întreabă

Se fac toate vindecările miraculoase prin puterea lui Dumnezeu?

Iehova Dumnezeu are într-adevăr puterea de a vindeca şi, fără îndoială, le-o poate da şi închinătorilor săi. De pildă, pe vremea apostolilor, vindecarea miraculoasă a fost unul dintre darurile speciale ale spiritului sfânt. Apostolul Pavel a scris: „Spiritul se manifestă în fiecare pentru un scop util. De exemplu, unuia i se dă prin spirit un cuvânt plin de înţelepciune, . . . altuia, prin acelaşi singur spirit, darul de a vindeca, . . . altuia profeţirea, . . . altuia diferite limbi“ (1 Corinteni 12:4–11).

Totuşi, în aceeaşi scrisoare către corinteni, Pavel a spus că darurile miraculoase ale spiritului lui Dumnezeu aveau să ia sfârşit: „Dacă sunt daruri de profeţire, vor fi înlăturate, dacă sunt limbi, vor înceta, dacă este cunoştinţă, va fi înlăturată“ (1 Corinteni 13:8).

În secolul I, Isus Cristos şi unii discipoli apropiaţi au făcut vindecări miraculoase. În acea perioadă din istoria creştinismului, darurile spiritului, inclusiv acela de a face vindecări, aveau menirea de a-i aduce glorie lui Dumnezeu. Totodată, ele slujeau drept mărturie a aprobării şi binecuvântării divine de care se bucura congregaţia creştină nou-înfiinţată. Însă, ajunsă la maturitate, adică fiind ferm ancorată în adevăr, congregaţia dovedea că are sprijin divin, nu prin daruri speciale, ci printr-o credinţă de neclintit, prin speranţa şi iubirea ei statornică (Ioan 13:35; 1 Corinteni 13:13). Aşadar, din jurul anului 100 e.n., vindecările miraculoase nu mai sunt un semn al favorii divine.a

Poate însă vă întrebaţi: De ce totuşi se aud ştiri despre vindecări miraculoase? De pildă, într-un ziar se vorbea despre un bărbat care susţinea că suferea de cancer la oase şi la rinichi şi că avea tumoare pe creier. Viitorul lui era sumbru. Dar într-o zi Dumnezeu „i-a vorbit“. Ziarul consemna că după câteva zile cancerul i-a dispărut.

Când auzim astfel de ştiri, este bine să ne întrebăm: Sunt ele adevărate? Există dovezi clinice bine documentate care să confirme spusele acelui om? Şi, chiar dacă ar fi fost vorba de o vindecare, învaţă oare Biblia că toate vindecările aparent miraculoase sunt făcute cu puterea lui Dumnezeu?

Răspunsul la ultima întrebare este deosebit de important, deoarece Isus şi-a avertizat discipolii: „Păziţi-vă de profeţii falşi . . . Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în numele tău, n-am scos noi demoni în numele tău şi n-am făcut noi multe lucrări de putere [miracole] în numele tău?» Şi totuşi, atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!“ (Matei 7:15, 21–23).

Prin urmare, este evident că aşa-zisele vindecări miraculoase pot proveni din altă sursă, nu de la Dumnezeu. Dacă vrem să nu fim înşelaţi de cei ce pretind că fac miracole în numele lui Dumnezeu, trebuie să asimilăm cunoştinţă exactă despre El, să ne folosim puterea raţiunii cu care ne-a înzestrat şi să ştim cum îi putem recunoaşte pe cei care înfăptuiesc voinţa divină (Matei 7:16–19; Ioan 17:3; Romani 12:1, 2).

[Notă de subsol]