Să-i ajutăm pe fraţi să se califice pentru responsabilităţi în congregaţie
„Cine este instruit în mod desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.“ (LUCA 6:40)
1. Cum a pus Isus bazele unei congregaţii remarcabile pe parcursul serviciului său pământesc?
ÎN ÎNCHEIEREA Evangheliei sale, apostolul Ioan a scris: „Şi mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus şi care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunţime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise“ (Ioan 21:25). Printre multele lucruri pe care le-a făcut Isus în timpul serviciului său de scurtă durată, dar intens, au fost găsirea, instruirea şi organizarea unor bărbaţi care să fie în fruntea lucrării după plecarea sa de pe pământ. În 33 e.n., când s-a întors în cer, Isus pusese deja bazele unei congregaţii remarcabile, care în scurtă vreme avea să numere mii de membri (Fap. 2:41, 42; 4:4; 6:7).
2, 3. a) De ce este mare nevoie de bărbaţi botezaţi care să aspire la privilegii în congregaţie? b) Ce vom analiza în acest articol?
2 În prezent, în întreaga lume există peste şapte milioane de proclamatori activi ai Regatului, care slujesc în peste 100 000 de congregaţii. De aceea, este din ce în ce mai multă nevoie de bărbaţi care să fie în fruntea activităţilor spirituale. De exemplu, este mare nevoie de bătrâni. Cei care aspiră la acest privilegiu de serviciu sunt demni de laudă întrucât ‘doresc o lucrare bună’ (1 Tim. 3:1).
3 Totuşi, bărbaţii nu devin în mod automat calificaţi pentru a îndeplini responsabilităţi în congregaţie. Nu instruirea laică sau experienţa de viaţă îi conferă unui bărbat această calificare. Ca să poată sluji în mod corespunzător în congregaţie, el trebuie să se califice spiritualiceşte. Calităţile spirituale sunt mai importante decât aptitudinile sau realizările pe care le-ar putea avea. Cum pot fi ajutaţi fraţii să se califice? „Cine este instruit în mod desăvârşit va fi ca învăţătorul lui“, a spus Isus (Luca 6:40). În acest articol vom analiza unele modalităţi prin care Marele Învăţător, Isus Cristos, şi-a ajutat discipolii să se califice pentru responsabilităţi mai mari. De asemenea, vom vedea ce învăţăm noi astăzi din exemplul său.
„V-am numit prieteni“
4. Cum s-a dovedit Isus un prieten adevărat pentru discipolii săi?
4 Isus i-a tratat pe discipoli ca pe prieteni, nu ca pe subalterni. El a petrecut timp cu ei, le-a dezvăluit lucruri pe care nu le-a dezvăluit altor oameni şi ‘le-a făcut cunoscute toate lucrurile pe care le-a auzit de la Tatăl său’. (Citeşte Ioan 15:15.) Să ne imaginăm cât de fericiţi au fost discipolii fiindcă Isus le-a răspuns la întrebarea: „Care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem?“ (Mat. 24:3, 4). De asemenea, el le-a împărtăşit continuatorilor săi gândurile şi sentimentele sale. De exemplu, în noaptea în care a fost trădat, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan în grădina Ghetsimani, unde s-a rugat stăruitor. El nu le-a ascuns celor trei apostoli neliniştea ce-i cuprinsese inima. Cu siguranţă, ei şi-au dat seama de intensitatea trăirilor sale (Mar. 14:33–38). Totodată, să ne gândim cât de mult trebuie să fi fost întăriţi cei trei apostoli când Isus „a fost transfigurat înaintea lor“ (Mar. 9:2–8; 2 Pet. 1:16–18). Prietenia strânsă dintre Isus şi discipoli le-a dat acestora forţa necesară pentru a continua importanta lucrare ce le-a fost încredinţată.
5. Cum se pot pune bătrânii creştini la dispoziţia colaboratorilor lor în credinţă?
5 Asemenea lui Isus, bătrânii creştini din prezent se poartă ca adevăraţi prieteni cu colaboratorii lor în credinţă. Îi ajută şi cultivă relaţii apropiate, pline de căldură, cu ei, făcându-şi timp să le acorde atenţie în mod individual. Bătrânii ştiu că este important să păstreze confidenţialitatea, însă nu fac un secret din orice lucru. Ei au încredere în fraţii lor şi le împărtăşesc lucrurile pe care le învaţă din Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă un slujitor auxiliar este mai tânăr, bătrânii nu-l tratează ca pe un subaltern. Dimpotrivă, îl consideră un bărbat spiritual, care îndeplineşte un serviciu valoros în folosul congregaţiei şi care va face progrese în continuare.
„V-am dat un exemplu“
6, 7. a) Ce exemplu le-a dat Isus discipolilor săi? b) Ce influenţă a avut exemplul lui Isus asupra discipolilor?
6 Deşi discipolii lui Isus apreciau lucrurile spirituale, modul lor de gândire a fost uneori influenţat de mediul şi de cultura din care proveneau (Mat. 19:9, 10; Luca 9:46–48; Ioan 4:27). Isus însă nu i-a criticat, nici nu i-a ameninţat cu vreo pedeapsă. El nu i-a împovărat cu cerinţe nerezonabile şi nici nu le-a cerut să facă lucruri pe care el nu le făcea. Mai degrabă, Isus i-a învăţat prin propriul exemplu. (Citeşte Ioan 13:15.)
7 Dar ce exemplu le-a dat Isus discipolilor săi? (1 Pet. 2:21) El a dus o viaţă simplă pentru ca nimic să nu-l împiedice să le slujească altora (Luca 9:58). A fost modest şi şi-a bazat întotdeauna învăţăturile pe Scripturi (Ioan 5:19; 17:14, 17). Isus a fost abordabil şi bun. Toate acţiunile sale au fost motivate de iubire (Mat. 19:13–15; Ioan 15:12). Exemplul lui a avut o influenţă pozitivă asupra apostolilor. De pildă, Iacov i-a slujit lui Dumnezeu cu loialitate şi n-a dat înapoi nici chiar în faţa morţii (Fap. 12:1, 2). De asemenea, Ioan a călcat cu fidelitate pe urmele lui Isus mai bine de 60 de ani (Rev. 1:1, 2, 9).
8. Ce exemplu le dau bătrânii bărbaţilor mai tineri şi altora?
8 Manifestând spirit de sacrificiu, umilinţă şi iubire, bătrânii pot fi un bun exemplu pentru bărbaţii mai tineri (1 Pet. 5:2, 3). De asemenea, fiind exemplari în ce priveşte credinţa, predarea, modul de viaţă creştin şi lucrarea de predicare, ei au bucuria de a şti că pot fi un model de credinţă pentru ceilalţi (Evr. 13:7).
‘Dându-le porunci, Isus i-a trimis’
9. Ce arată că Isus şi-a instruit discipolii pentru a îndeplini lucrarea de evanghelizare?
9 După ce a predicat cu zel aproximativ doi ani, Isus i-a trimis şi pe cei 12 apostoli să predice. Mai întâi însă, le-a dat instrucţiuni (Mat. 10:5–14). Într-o altă ocazie, când a hrănit în mod miraculos câteva mii de oameni, Isus le-a spus discipolilor cum să-i organizeze şi cum să împartă hrana (Luca 9:12–17). Observăm, aşadar, că Isus şi-a instruit discipolii dându-le îndrumări clare şi concrete. Instruirea primită şi, bineînţeles, acţiunea puternică a spiritului sfânt i-au ajutat pe apostoli să organizeze vasta lucrare de predicare ce a început în anul 33 e.n.
10, 11. Cum pot fi instruiţi în mod progresiv cei noi?
10 În prezent, instruirea spirituală a unui bărbat începe cu studiul biblic. Poate că e nevoie să-l ajutăm să citească mai bine. Pe parcursul studiului, îl ajutăm în multe alte privinţe. După ce începe să asiste cu regularitate la întrunirile creştine, îl ajutăm să facă progrese pentru a putea participa la Şcoala de Serviciu Teocratic şi pentru a deveni vestitor nebotezat. După botez, instruirea lui continuă în congregaţie. De exemplu, ar putea fi ajutat să se implice în activităţile legate de întreţinerea Sălii Regatului. Cu timpul, bătrânii îi pot arăta ce trebuie să facă pentru a deveni slujitor auxiliar.
11 Când îi încredinţează o sarcină unui frate botezat, un bătrân îi explică procedurile organizatorice care trebuie urmate şi îi oferă instrucţiunile necesare. El trebuie să se asigure că fratele a înţeles clar ce are de făcut. Dacă acesta îndeplineşte cu greu sarcina încredinţată, el nu se va pripi să tragă concluzia că nu este calificat. Un bătrân iubitor îi va arăta în mod amabil aspectele concrete cărora trebuie să le acorde mai multă atenţie şi îi va explica din nou obiectivele şi procedurile ce trebuie urmate. Bătrânii au o mare satisfacţie când un frate reacţionează pozitiv la aceste eforturi şi simte bucuria pe care o aduce faptul de a le sluji altora (Fap. 20:35).
„Cine ascultă sfatul este înţelept“
12. De ce au fost eficiente sfaturile lui Isus?
12 Isus şi-a instruit discipolii dându-i fiecăruia sfaturi potrivit necesităţilor lui. De exemplu, el i-a mustrat pe Iacov şi pe Ioan când au vrut să ceară să se coboare foc din cer ca să-i mistuie pe samaritenii care nu l-au primit (Luca 9:52–55). Când mama lui Iacov şi a lui Ioan i-a cerut lui Isus să le acorde acestora poziţii privilegiate în Regat, Isus li s-a adresat direct celor doi fraţi, spunând: „A sta la dreapta şi la stânga mea nu este un lucru pe care eu să-l dau, ci este pentru aceia pentru care le-a fost pregătit de Tatăl meu“ (Mat. 20:20–23). Isus a dat întotdeauna sfaturi clare, practice şi bazate pe principiile divine şi i-a învăţat pe discipoli să gândească pe baza acestor principii (Mat. 17:24–27). De asemenea, Isus a înţeles limitele continuatorilor săi şi n-a aşteptat de la ei perfecţiune. Sfaturile sale au fost motivate de o iubire autentică (Ioan 13:1).
13, 14. a) Cine are nevoie de sfaturi? b) Daţi exemple de sfaturi pe care le-ar putea da un bătrân unui frate care nu progresează spiritualiceşte.
13 Orice frate care aspiră la responsabilităţi în congregaţie are nevoie într-un moment sau altul de sfaturi biblice. „Cine ascultă sfatul este înţelept“, se spune în Proverbele 12:15. Un frate tânăr a spus: „Cel mai greu mi-a fost să-mi accept propriile imperfecţiuni“. Apoi a adăugat: „Dar, prin sfaturile sale, un bătrân m-a ajutat să privesc lucrurile dintr-o perspectivă corectă“.
14 Dacă bătrânii observă că un frate nu progresează din cauza unei conduite nepotrivite, ei iau iniţiativa pentru a-l îndrepta în spiritul blândeţii (Gal. 6:1). Uneori, poate că un frate trebuie sfătuit pentru a-şi corecta o trăsătură de personalitate. De pildă, dacă un frate pare genul de persoană comodă, un bătrân l-ar putea încuraja să mediteze la exemplul lui Isus, care a fost un proclamator zelos al Regatului şi le-a cerut continuatorilor săi să-i urmeze exemplul (Mat. 28:19, 20; Luca 8:1). Sau, dacă un frate pare impulsionat de ambiţii personale, un bătrân i-ar putea arăta cum i-a ajutat Isus pe discipoli să înţeleagă de ce nu trebuie să-şi caute propria glorie (Luca 22:24–27). Dar dacă un frate are tendinţa de a fi neiertător? În acest caz, un bătrân l-ar putea ajuta folosind ilustrarea despre sclavul care a refuzat să ierte o datorie neînsemnată deşi lui i se iertase o datorie mult mai mare (Mat. 18:21–35). Când este necesar un sfat, e bine ca bătrânii să-l dea cât mai repede posibil. (Citeşte Proverbele 27:9.)
„Exersează având ca obiectiv devoţiunea sfântă“
15. Cum poate familia unui frate să-l ajute să le slujească altora?
15 Bătrânii se străduiesc să-i instruiască pe fraţii care aspiră la privilegii în congregaţie, dar şi alţii îi pot sprijini în eforturile lor. De exemplu, familia poate şi trebuie să-l ajute pe un frate să se califice pentru o responsabilitate. Iar dacă fratele este deja bătrân, sprijinul soţiei sale iubitoare şi al copiilor neegoişti îi este de mare folos. Dispoziţia lor de „a-şi împărţi“ soţul şi tatăl cu congregaţia este indispensabilă pentru ca el să se achite cu succes de responsabilitatea sa. Atât el, cât şi alţii apreciază spiritul lor de sacrificiu (Prov. 15:20; 31:10, 23).
16. a) Cui îi revine principala responsabilitate de a se califica pentru privilegii în congregaţie? b) Ce trebuie să facă un frate dacă doreşte să slujească în calitate de slujitor auxiliar sau de bătrân?
16 Chiar dacă un frate care aspiră la privilegii poate fi ajutat şi susţinut de alţii, principala responsabilitate de a se califica îi revine lui însuşi. (Citeşte Galateni 6:5.) Desigur, un frate nu trebuie să fie slujitor auxiliar sau bătrân ca să-i ajute pe alţii şi să participe din plin la predicare. Însă, dacă aspiră la aceste privilegii de serviciu, el trebuie să se străduiască să îndeplinească cerinţele consemnate în Scripturi (1 Tim. 3:1–13; Tit 1:5–9; 1 Pet. 5:1–3). Astfel, dacă un frate doreşte să slujească în calitate de slujitor auxiliar sau de bătrân, dar nu a fost încă numit, el trebuie să acorde atenţie acelor aspecte în care are de făcut progrese spirituale. Aceasta pretinde să citească Biblia cu regularitate, să aibă un studiu personal sârguincios, să mediteze profund, să se roage din inimă şi să participe cu zel la predicare. Instruindu-se în acest fel, el va urma sfatul dat de Pavel lui Timotei: „Exersează având ca obiectiv devoţiunea sfântă“ (1 Tim. 4:7).
17, 18. Ce poate face un frate care nu aspiră la privilegii în congregaţie fiindcă îi este teamă, se simte incompetent sau îi lipseşte dorinţa de a sluji?
17 Dar dacă un frate nu aspiră la privilegii în congregaţie pentru că îi este teamă sau consideră că nu e capabil? El ar trebui să se gândească la faptul că Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos ne oferă întotdeauna ajutor. Într-adevăr, Iehova „în fiecare zi ne poartă sarcina“ (Ps. 68:19). Prin urmare, Tatăl nostru ceresc îl poate ajuta şi pe el să-şi asume responsabilităţi în congregaţie. De asemenea, fratele nu ar trebui să uite că este mare nevoie de fraţi maturi, care să accepte privilegii de serviciu în organizaţia lui Dumnezeu. Dacă meditează la aceste lucruri, poate fi impulsionat să lupte cu sentimentele lui negative. El se poate ruga pentru spirit sfânt, al cărui rod include pacea şi stăpânirea de sine, calităţi necesare pentru a alunga teama şi sentimentul de incompetenţă (Luca 11:13; Gal. 5:22, 23). Putem fi siguri că Iehova îi binecuvântează pe toţi fraţii care aspiră la privilegii în congregaţie cu o motivaţie corectă.
18 Dar dacă un bărbat botezat nu doreşte să-şi asume responsabilităţi în congregaţie? Ce îl poate ajuta pe un astfel de frate? Apostolul Pavel a scris: „[Dumnezeu], după buna sa plăcere, lucrează în voi ca să vreţi şi, totodată, să înfăptuiţi“ (Filip. 2:13). Dorinţa de a sluji este dată de Dumnezeu, iar spiritul lui Iehova îi poate da unei persoane forţa necesară pentru a îndeplini un serviciu sacru (Filip. 4:13). Mai mult, un creştin îl poate ruga pe Dumnezeu să-l ajute să facă ce este drept (Ps. 25:4, 5).
19. Ce înseamnă faptul că Iehova va ridica „şapte păstori, da, opt prinţi“?
19 Iehova binecuvântează străduinţele bătrânilor de a-i instrui pe alţii. Binecuvântarea sa o simt şi cei care reacţionează favorabil şi se străduiesc să se califice pentru responsabilităţi în congregaţie. Scripturile ne dau asigurarea că în poporul lui Dumnezeu vor fi ridicaţi „şapte păstori, da, opt prinţi“, adică numărul necesar de bărbaţi capabili, care să se îngrijească de congregaţii (Mica 5:5). Astăzi, mulţi bărbaţi creştini aspiră cu umilinţă la privilegii de serviciu şi sunt instruiţi pentru a le sluji altora. Lucrul acesta îi aduce laude lui Iehova, iar nouă, multe binecuvântări!
Cum aţi răspunde?
• Cum i-a ajutat Isus pe discipoli să se califice pentru responsabilităţi mai mari?
• Cum pot imita bătrânii exemplul lui Isus când îi ajută pe fraţi să slujească în congregaţie?
• Ce rol are familia când un frate doreşte să se califice pentru responsabilităţi în congregaţie?
• Ce poate face fratele însuşi ca să se califice pentru privilegii de serviciu?
[Legenda fotografiilor de la pagina 31]
Cum îl poţi ajuta pe cel cu care studiezi Biblia şi care se străduieşte să facă progrese?
[Legenda fotografiei de la pagina 32]
Cum pot dovedi fraţii că doresc să se califice pentru privilegii în congregaţie?