Cine a fost Avraam?

PUŢINI oameni au influenţat religiile lumii într-o măsură mai mare decât Avraam.a Respectat deopotrivă de evrei, de musulmani şi de creştini, Avraam a fost descris drept „o figură colosală în Scripturi“ şi „un extraordinar exemplu de credinţă“. Biblia îl numeşte „tatăl tuturor celor ce au credinţă“ (Romani 4:11).

De ce este Avraam atât de respectat? Un motiv ar fi că Avraam este singurul om pe care Biblia îl numeşte prietenul lui Dumnezeu (Isaia 41:8; Iacov 2:23).

Însă, în alte privinţe, Avraam a fost un om obişnuit, la fel ca noi. El s-a confruntat cu multe dintre problemele cu care ne confruntăm şi noi şi le-a făcut faţă cu succes. V-ar plăcea să ştiţi cum a reuşit? Să vedem ce spune Biblia despre acest om remarcabil.

Mediul din care provenea

Avraam s-a născut în anul 2018 î.e.n. şi a crescut în Ur (Geneza 11:27–31). Urul era un oraş mare şi prosper, unde se practica pe scară largă închinarea la idoli. Terah, tatăl lui Avraam, s-a numărat probabil printre cei ce se închinau la idoli (Iosua 24:2). Totuşi, Avraam nu s-a închinat la acei idoli lipsiţi de viaţă, care reprezentau diferiţi dumnezei. El a ales să i se închine numai lui Iehova.b

Ce l-a determinat pe Avraam să ia această decizie? Avraam a fost contemporan cu Sem, fiul lui Noe, aproape 150 de ani. Ce influenţă trebuie să fi avut asupra lui faptul că a stat în compania acestui om mult mai în vârstă decât el? Avraam a putut afla direct de la Sem ce a însemnat să supravieţuieşti Potopului. El trebuie să fi înţeles şi cât de important era să i se închine lui Iehova, Dumnezeul care îi păstrase în viaţă pe Sem şi pe cei din familia sa în timpul acelui Potop mondial.

Indiferent că a aflat aceste lucruri de la Sem sau din alte surse, Avraam a reacţionat favorabil la ceea ce a învăţat despre adevăratul Dumnezeu. Când Iehova, „cel care cercetează inimile“, l-a observat pe Avraam, el a văzut ceva bun în acest om şi l-a ajutat să devină o persoană şi mai bună (Proverbele 17:3; 2 Cronici 16:9).

Viaţa sa

Avraam a avut o viaţă plină, marcată de evenimente emoţionante, o viaţă cu multe probleme, dar niciodată lipsită de sens. Să ne gândim la câteva dintre situaţiile prin care a trecut el.

▪ În timp ce Avraam locuia în Ur, Dumnezeu i-a spus să părăsească ţara unde se născuse şi să se îndrepte spre o ţară pe care avea să i-o arate. Deşi Avraam şi Sara n-au cunoscut toate detaliile — unde aveau să meargă sau de ce le cerea Dumnezeu să plece —, ei au ascultat. În cele din urmă, Avraam şi Sara au locuit în corturi în ţara Canaan, trăind tot restul vieţii ca locuitori temporari (Faptele 7:2, 3; Evrei 11:8, 9, 13).

▪ Avraam şi Sara încă nu aveau copii când Iehova i-a promis lui Avraam că va face din el o naţiune mare. Iehova a mai spus că toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin intermediul lui Avraam (Geneza 11:30; 12:1–3). Mai târziu, Iehova a întărit această promisiune spunându-i lui Avraam că urmaşii săi vor fi numeroşi ca stelele cerului (Geneza 15:5, 6).

▪ Când Avraam avea 99 de ani, iar Sara se apropia de 90, Iehova le-a promis că vor avea un fiu. Din punct de vedere uman, acest lucru părea imposibil, însă Avraam şi Sara au înţeles în scurt timp că ‘nimic nu îi era imposibil lui Iehova’ (Geneza 18:14). După un an, la vârsta de 100 de ani, Avraam a avut un fiu, căruia i-a pus numele Isaac (Geneza 17:21; 21:1–5). Dumnezeu a promis în mod clar că, prin Isaac, omenirea avea să primească mari binecuvântări.

▪ Ani mai târziu, Iehova i-a cerut lui Avraam ceva cu totul neobişnuit: i-a poruncit să-l aducă jertfă pe fiul său iubit, Isaac, cu toate că tânărul era necăsătorit şi nu avea copii.c Deşi gândul că avea să-şi piardă fiul trebuie să-l fi îndurerat, Avraam a făcut pregătiri pentru a respecta porunca divină de a-l oferi ca jertfă pe Isaac. El era ferm convins că Dumnezeu avea puterea să-l învie pe Isaac, dacă ar fi fost necesar, pentru a-şi îndeplini promisiunea (Evrei 11:19). Chiar când Avraam era pe punctul de a-l oferi ca jertfă pe fiul său, Dumnezeu a intervenit, cruţând viaţa lui Isaac. Iehova l-a lăudat pe Avraam pentru ascultarea sa remarcabilă, după care a repetat promisiunile pe care i le făcuse mai înainte (Geneza 22:1–18).

▪ La vârsta de 175 de ani, Avraam a adormit în moarte. Biblia spune că el „a murit după o bătrâneţe fericită“, adăugând că era „înaintat în vârstă şi mulţumit“ (Geneza 25:7, 8). Avraam a văzut astfel împlinirea unei alte promisiuni pe care i-o făcuse Dumnezeu, şi anume că avea să trăiască mult şi apoi să moară în pace (Geneza 15:15).

Moştenirea lăsată de el

Avraam nu este un simplu personaj istoric sau religios din trecutul îndepărtat. Relatarea despre modul în care şi-a trăit viaţa s-a păstrat până în zilele noastre. Astfel, Avraam ne-a lăsat un exemplu valoros, pe care toţi ar trebui să-l imităm (Evrei 11:8–10, 17–19). Să examinăm în continuare patru dintre calităţile remarcabile pe care le-a manifestat Avraam. Vom începe cu credinţa, probabil cea mai cunoscută dintre calităţile sale.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 4]

Un personaj important în istoria biblică

În primele zece capitole, cartea biblică Geneza vorbeşte despre viaţa câtorva oameni ai credinţei, printre care Abel, Enoh şi Noe. Însă următoarele 15 capitole sunt dedicate aproape în întregime vieţii unui singur om, Avraam.

Mai mult, unele dintre cele mai importante concepte din Biblie sunt menţionate pentru prima oară în legătură cu Avraam. De exemplu, în relatarea despre Avraam găsim:

▪ prima referire la Dumnezeu ca Scut, sau Ocrotitor, al slujitorilor săi (Geneza 15:1; vezi şi Deuteronomul 33:29; Psalmul 115:9; Proverbele 30:5),

▪ prima menţionare a ideii de a crede în Dumnezeu (Geneza 15:6),

▪ prima ocurenţă a cuvântului profet (Geneza 20:7),

▪ prima referire la iubirea manifestată de un părinte (Geneza 22:2).