Iehova este un Dumnezeu al organizării

 1, 2. a) Cine a fost prima dintre lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu şi ce roluri i s-au încredinţat? b) De unde ştim că îngerii sunt bine organizaţi?

IEHOVA, Creatorul universului, face totul în mod organizat. Prima dintre lucrările sale de creaţie a fost Fiul său spiritual unic-născut. Biblia îl numeşte „Cuvântul” deoarece el este principalul purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Ea spune: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu”. El îi slujeşte lui Iehova de milioane de ani. Biblia mai spune: „Toate lucrurile au venit în existenţă prin el [Cuvântul] şi fără el n-a venit nimic în existenţă”. Cu mai bine de 2 000 de ani în urmă, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său pe pământ, unde a purtat numele Isus Cristos şi i-a slujit cu fidelitate Tatălui său ca om perfect (Ioan 1:1-3, 14).

² Înainte să vină pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a slujit cu loialitate ca „meşter iscusit” al Tatălui său (Prov. 8:30). Prin intermediul lui, Iehova a adus în existenţă milioane de îngeri în cer (Col. 1:16). Despre ei, Biblia spune: „O mie de mii îi slujeau [lui Iehova] şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui” (Dan. 7:10). În Psalmul 103:21, numeroasele creaturi spirituale ale lui Iehova sunt descrise ca fiind ‘armate’ bine organizate.

 3. Câte stele şi planete există şi cum sunt ele organizate?

³ Dar ce se poate spune despre creaţia materială a lui Iehova? El a creat nenumărate stele şi planete. În legătură cu numărul stelelor, într-un ziar din Texas se arăta că, potrivit unui studiu recent, ar exista „300 de sextilioane, sau de trei ori mai multe decât calculaseră anterior oamenii de ştiinţă” (Houston Chronicle). În articol se mai spunea: „Aceasta înseamnă 3 urmat de 23 de zerouri, adică 3 mii de miliarde ori 100 de miliarde”. Stelele sunt organizate în galaxii, fiecare conţinând miliarde sau mii de miliarde de stele, precum şi numeroase planete. Cele mai multe galaxii sunt organizate în grupuri numite roiuri, iar acestea, în grupuri mai mari, numite superroiuri.

 4. De unde ştim că Iehova îşi organizează slujitorii de pe pământ?

⁴ Aşa cum am văzut, îngerii din cer sunt bine organizaţi, la fel cum sunt şi stelele şi planetele din univers (Is. 40:26). Aşadar, putem trage concluzia că Iehova îşi organizează şi slujitorii de pe pământ. Este vital ca aceştia să fie bine organizaţi întrucât au de înfăptuit o lucrare foarte importantă. Iehova îşi organizează slujitorii de mii de ani, astfel încât aceştia să-i poată sluji cu fidelitate. Există numeroase exemple care dovedesc că Iehova este cu slujitorii săi şi că el „nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii”. (Citeşte 1 Corinteni 14:33, 40.)

 5. Cum a fost întreruptă împlinirea scopului lui Dumnezeu cu privire la pământ?

⁵ Când i-a creat pe primii oameni, Iehova le-a spus: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ” (Gen. 1:28). Familia umană trebuia să se dezvolte în mod organizat, astfel încât să populeze pământul şi să extindă Paradisul pe tot globul. Când Adam şi Eva n-au ascultat de Dumnezeu, împlinirea acestui scop a fost întreruptă pentru o vreme (Gen. 3:1-6). După un timp, „Iehova a văzut că răutatea omului era foarte mare pe pământ şi că orice înclinaţie a gândurilor inimii lui era tot timpul numai spre rău”. Drept urmare, „pământul s-a stricat sub privirile adevăratului Dumnezeu şi pământul s-a umplut de violenţă”. De aceea, Dumnezeu a hotărât să aducă un potop mondial prin care să-i distrugă pe oamenii răi (Gen. 6:5, 11-13, 17).

 6, 7. a) De ce a găsit Noe favoare în ochii lui Iehova? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Ce s-a întâmplat cu toţi oamenii necredincioşi din zilele lui Noe?

⁶ Însă la Potop n-au fost distruşi toţi oamenii. Biblia spune că „Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova” deoarece „era un om drept” şi „ireproşabil printre oamenii din vremea lui”. Întrucât „Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu”, Iehova i-a poruncit să construiască o arcă uriaşă (Gen. 6:8, 9, 14-16). Arca a fost proiectată în aşa fel încât oamenii şi animalele din interiorul ei să supravieţuiască Potopului. Dovedind ascultare, „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Iehova” şi, cu ajutorul familiei sale, el a încheiat lucrarea de construcţie într-un mod organizat. După ce animalele au fost aduse în arcă, „Iehova a închis uşa” (Gen. 7:5, 16).

⁷ În anul 2370 î.e.n., când a venit Potopul, Iehova „a nimicit toate vieţuitoarele de pe faţa pământului”, dar i-a păstrat în viaţă pe fidelul Noe şi pe familia sa în arcă (Gen. 7:23). Oamenii din prezent sunt descendenţii lui Noe şi ai familiei sale. Toţi oamenii necredincioşi, care au rămas în afara arcei, au murit deoarece n-au ascultat avertismentele date de Noe, pe care Biblia îl numeşte „un predicator al dreptăţii” (2 Pet. 2:5).

 8. De unde ştim că israeliţii erau bine organizaţi când Iehova le-a spus să intre în Ţara Promisă?

⁸ După mai bine de 800 de ani de la Potop, Dumnezeu i-a organizat pe israeliţi ca naţiune. Modul în care Iehova i-a organizat avea legătură cu toate aspectele vieţii lor, în special cu închinarea. De exemplu, în afară de preoţi şi leviţi, unele femei „făceau un serviciu organizat la intrarea cortului întâlnirii” (Ex. 38:8). Însă, când Iehova Dumnezeu i-a spus poporului Israel să intre în Canaan, acea generaţie s-a dovedit infidelă. De aceea, el le-a zis: „Nu veţi intra în ţara despre care, ridicându-mi mâna, am jurat că voi locui cu voi în ea. Nu vor intra decât Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun”. Iosua şi Caleb au fost singurii care istorisiseră lucruri bune după ce au spionat Ţara Promisă (Num. 14:30, 37, 38). Potrivit îndrumării lui Dumnezeu, Moise l-a numit mai târziu pe Iosua ca succesor al său (Num. 27:18-23). Chiar înainte ca Iosua să-i conducă pe israeliţi în Canaan, Iehova i-a zis: „Fii curajos şi tare! Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge” (Ios. 1:9).

 9. Ce a simţit Rahav faţă de Iehova şi faţă de poporul său?

⁹ Iehova Dumnezeu a fost cu Iosua oriunde a mers. Să ne gândim, de exemplu, ce s-a întâmplat în 1473 î.e.n., când israeliţii şi-au aşezat tabăra lângă oraşul canaanit Ierihon. Iosua a trimis doi oameni ca să spioneze Ierihonul. Aceştia au întâlnit-o acolo pe prostituata Rahav, care i-a ascuns pe acoperişul casei ei ca să nu fie prinşi de oamenii trimişi de regele Ierihonului. Rahav le-a spus spionilor israeliţi: „Ştiu că Iehova o să vă dea ţara. . . . Căci am auzit cum a secat Iehova apele Mării Roşii dinaintea voastră . . . şi ce le-aţi făcut celor doi regi ai amoriţilor”. Ea a mai zis: „Iehova, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ” (Ios. 2:9-11). Deoarece Rahav a trecut de partea poporului ales al lui Dumnezeu, Iehova s-a îngrijit ca ea şi familia ei să rămână în viaţă când israeliţii au cucerit Ierihonul (Ios. 6:25). Rahav a manifestat credinţă şi a avut un respect profund faţă de Iehova şi faţă de poporul său.

10. Ce le-a spus Isus conducătorilor religioşi iudei şi de ce?

¹⁰ Sub conducerea fidelului Iosua, poporul Israel a cucerit oraş după oraş şi a ocupat ţara Canaanului. Mai târziu însă, în secolele care au urmat, israeliţii au încălcat în repetate rânduri legile lui Dumnezeu. Când Isus a venit pe pământ, israeliţii nu mai ascultau de Iehova şi de trimişii săi. Ei decăzuseră atât de mult, încât Isus a spus că locuitorii Ierusalimului ‘îi omorau pe profeţi’. (Citeşte Matei 23:37, 38.) Dumnezeu i-a respins pe conducătorii religioşi iudei din cauza infidelităţii lor. Isus le-a spus: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va face roadele lui” (Mat. 21:43).

11, 12. a) Ce arată că Iehova a început să binecuvânteze o nouă organizaţie în secolul I? b) Din cine era alcătuită această nouă organizaţie?

¹¹ În secolul I e.n., Iehova a respins naţiunea infidelă Israel. Însă el a avut în continuare o organizaţie alcătuită din slujitori fideli. Iehova a început să-şi reverse binecuvântarea asupra acestei noi organizaţii, care asculta de Cristos şi respecta învăţăturile sale. Ea a luat fiinţă la Penticosta din anul 33 e.n. Cu acea ocazie, aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus erau adunaţi într-o casă din Ierusalim. „Deodată, din cer s-a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa.” Atunci, „nişte limbi ca de foc . . . s-au împărţit, aşezându-se câte una pe fiecare dintre ei. Toţi s-au umplut de spirit sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, aşa cum îi făcea spiritul să vorbească” (Fap. 2:1-4). Acest eveniment uluitor a fost o dovadă incontestabilă că Iehova îşi susţinea noua organizaţie, alcătuită din discipolii lui Cristos.

¹² În acea zi memorabilă „au fost adăugate cam trei mii de suflete” la numărul continuatorilor lui Isus. De asemenea, „Iehova îi adăuga zilnic pe cei ce erau salvaţi” (Fap. 2:41, 47). Discipolii lui Isus aveau atât de mult succes în predicare, încât „Cuvântul lui Dumnezeu creştea, iar numărul discipolilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim”. Chiar şi „o mare mulţime de preoţi au trecut la credinţă” (Fap. 6:7). Astfel, mulţi oameni sinceri au acceptat adevărurile proclamate de membrii acestei noi organizaţii. Mai târziu, Iehova a dovedit din nou că îşi susţinea organizaţia când a început să aducă în congregaţia creştină ‘oameni din naţiuni’. (Citeşte Faptele 10:44, 45.)

13. Ce lucrare i-a încredinţat Dumnezeu noii sale organizaţii?

¹³ Nu exista niciun dubiu cu privire la lucrarea pe care Dumnezeu le-o încredinţase continuatorilor lui Cristos. Când a fost pe pământ, Isus le-a lăsat un model, întrucât, la scurt timp după botezul său, el a început să predice despre „regatul cerurilor” (Mat. 4:17). Isus i-a învăţat pe discipolii săi să facă aceeaşi lucrare. El le-a spus: „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului” (Fap. 1:8). Primii discipoli ai lui Cristos au înţeles clar ce se cerea din partea lor. De exemplu, în Antiohia din Pisidia, Pavel şi Barnaba le-au spus cu îndrăzneală iudeilor care li se împotriveau: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă consideraţi demni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre naţiuni. De fapt, Iehova ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a naţiunilor, ca să fii o salvare până la marginile pământului»” (Fap. 13:14, 45-47). Începând din secolul I, membrii părţii pământeşti ai organizaţiei lui Dumnezeu le vorbesc oamenilor despre măsurile luate de Iehova în vederea salvării.

14. Ce s-a întâmplat cu Ierusalimul în secolul I, dar cine a supravieţuit?

¹⁴ Iudeii în general n-au acceptat vestea bună şi n-au ţinut seama de avertismentul lui Isus că asupra Ierusalimului avea să se abată un dezastru. El le spusese discipolilor săi: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă din el şi cei de la ţară să nu intre în el” (Luca 21:20, 21). Ceea ce a prezis Isus s-a întâmplat. În 66 e.n., din cauza unei revolte a iudeilor, armatele romane conduse de Cestius Gallus au înconjurat Ierusalimul. Însă acestea s-au retras brusc, iar continuatorii lui Isus au avut astfel ocazia să plece din Ierusalim şi din Iudeea. Potrivit istoricului Eusebiu, mulţi au trecut Iordanul şi s-au refugiat la Pella, în provincia Pereea. În 70 e.n., armatele romane, sub conducerea generalului Titus, s-au întors şi au distrus Ierusalimul. Însă creştinii fideli au supravieţuit deoarece au ţinut seama de avertismentul lui Isus.

15. În pofida căror obstacole a înflorit congregaţia creştină în secolul I?

¹⁵ În pofida greutăţilor, a persecuţiilor şi a altor încercări ale credinţei, congregaţia creştină a înflorit în secolul I (Fap. 11:19-21; 19:1, 19, 20). De ce? Deoarece primii creştini s-au bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu (Prov. 10:22).

16. Ce trebuiau să facă toţi creştinii pentru a-şi păstra credinţa puternică?

¹⁶ Pentru a-şi păstra credinţa puternică şi pentru a rămâne uniţi, toţi creştinii trebuiau să facă eforturi. Studierea cu sârguinţă a Scripturilor, participarea cu regularitate la întruniri şi predicarea cu zel a mesajului despre Regat erau esenţiale. Aceste activităţi au contribuit la sănătatea spirituală şi la unitatea poporului lui Iehova din acea vreme, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre. Congregaţiile erau bine organizate. În ele erau bătrâni şi slujitori auxiliari gata să-i ajute pe membrii congregaţiei, care aveau parte de foloase în urma eforturilor asidue ale acestor fraţi (Filip. 1:1; 1 Pet. 5:1-4). De asemenea, congregaţiile se bucurau când erau vizitate de supraveghetori itineranţi, cum era Pavel (Fap. 15:36, 40, 41). Asemănările dintre modul nostru de închinare şi cel al creştinilor din secolul I sunt uimitoare. Suntem foarte recunoscători că Iehova şi-a organizat întotdeauna slujitorii!a

17. Ce vom analiza în următorul articol?

¹⁷ Pe măsură ce sfârşitul lumii lui Satan se apropie, partea pământească a organizaţiei universale a lui Iehova înaintează cu o viteză mai mare ca oricând. Ţinem şi noi pasul cu ea? Progresăm din punct de vedere spiritual? Următorul articol ne va arăta cum putem face lucrul acesta.