Stăpânirea de sine – esențială pentru a obține aprobarea lui Iehova

„Când vărul meu a început să se certe cu mine, m-am repezit la gâtul lui și am început să-l strâng cu putere. Voiam să-l omor.” (Paul)

„Acasă, îmi ieșeam din fire foarte repede. Distrugeam mobilă, jucării, tot ce-mi ieșea în cale.” (Marco)

Chiar dacă, poate, nu avem astfel de manifestări exagerate, tuturor ne este greu, uneori, să ne stăpânim. Principalul motiv este acela că am moștenit de la primul om, Adam, tendința de a păcătui. (Rom. 5:12) La fel ca Paul și Marco, unii nu reușesc să-și stăpânească firea. Alții, în schimb, nu pot să-și controleze gândirea, ci stăruie cu mintea asupra temerilor lor sau a unor gânduri negative. Iar alții se împotrivesc cu greu impulsului de a comite imoralitate sexuală, de a consuma alcool în exces sau de a se droga.

Cei care nu-și țin sub control gândurile, dorințele și acțiunile ajung, în cele din urmă, să-și distrugă viața. Pentru a evita acest deznodământ tragic, este important să cultivăm stăpânire de sine. În acest sens, vom analiza trei întrebări: 1) Ce este stăpânirea de sine? 2) De ce este ea esențială? 3) Cum putem cultiva această calitate care face parte din „rodul spiritului”? (Gal. 5:22, 23) Apoi vom vedea ce putem face când nu reușim să manifestăm stăpânire de sine.

O persoană care are stăpânire de sine nu dă frâu liber pornirilor, ci se reține să vorbească sau să se poarte într-un mod dezaprobat de Dumnezeu.

Isus a arătat ce înseamnă a avea stăpânire de sine. Biblia spune despre el: „Când era insultat, nu răspundea cu insulte. Când suferea, nu amenința, ci întotdeauna se lăsa în grija celui care judecă drept”. (1 Pet. 2:23) Isus a manifestat stăpânire de sine în timp ce se afla pe stâlpul de tortură, iar împotrivitorii își băteau joc de el. (Mat. 27:39-44) Mai înainte, el dăduse dovadă de o remarcabilă stăpânire de sine când conducătorii religioși au încercat „să-l prindă în capcană prin vorbele lui”. (Mat. 22:15-22) El nu și-a pierdut cumpătul nici atunci când o gloată de iudei furioși a luat „pietre ca să arunce în el”. Isus nu a ripostat, ci „s-a ascuns și a ieșit din templu”. (Ioan 8:57-59)

Putem imita exemplul lui Isus de stăpânire de sine? Apostolul Petru a scris: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați cât mai exact pe urmele lui”. (1 Pet. 2:21) Deși suntem imperfecți, putem urma cât mai exact cu putință exemplul lui Isus de stăpânire de sine. De ce este important lucrul acesta?

Pentru a obține aprobarea lui Iehova, trebuie să avem stăpânire de sine. Deși poate că îi slujim lui Iehova cu fidelitate de mulți ani, am putea pierde prietenia lui dacă nu ne controlăm vorbirea și acțiunile.

Să ne gândim, de exemplu, la Moise, care era „cel mai smerit dintre toți oamenii de pe fața pământului”. (Num. 12:3) Deși suportase zeci de ani nemulțumirile israeliților, Moise și-a pierdut controlul când aceștia s-au plâns că nu aveau suficientă apă. El le-a spus pe un ton aspru: „Ascultați acum, răzvrătiților! Oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta?”. (Num. 20:2-11)

Pierzându-și cumpătul, Moise nu a îndreptat atenția spre Iehova, Cel care putea să le dea în mod miraculos apă. (Ps. 106:32, 33) De aceea, Iehova nu i-a permis să intre în Țara Promisă. (Num. 20:12) Din câte se pare, Moise a regretat până în ziua morții că nu a reușit să manifeste stăpânire de sine. (Deut. 3:23-27)

Ce învățăm din acest episod? Chiar dacă suntem de mulți ani la adevăr, nu ar trebui niciodată să le vorbim într-un mod lipsit de respect celor care ne irită sau care au nevoie de corectare. (Ef. 4:32; Col. 3:12) Este adevărat, când îmbătrânim, ne este greu uneori să manifestăm răbdare. Dar să ne aducem aminte de Moise. Nu am dori ca anii îndelungați petrecuți în serviciul lui Iehova să fie umbriți de un moment în care nu am manifestat stăpânire de sine. Dar cum putem cultiva această calitate esențială?

Să ne rugăm pentru spirit sfânt. Stăpânirea de sine este un aspect al rodului spiritului sfânt, iar Iehova le dă spiritul său celor care i-l cer. (Luca 11:13) Prin intermediul acestuia, Iehova ne poate da tăria de a manifesta stăpânire de sine. (Filip. 4:13) În plus, ne ajută să cultivăm și alte aspecte ale rodului spiritului sfânt, cum ar fi iubirea, fiindu-ne, astfel, mai ușor să manifestăm stăpânire de sine. (1 Cor. 13:5)

Să evităm orice ne-ar putea împiedica să avem stăpânire de sine. De exemplu, trebuie să evităm site-urile și divertismentele care promovează o conduită greșită. (Ef. 5:3, 4) De fapt, trebuie să evităm tot ce ne-ar putea tenta să acționăm greșit. (Prov. 22:3; 1 Cor. 6:12) O persoană înclinată spre necurăție sexuală ar putea decide să evite în totalitate cărțile și filmele cu caracter romantic.

Poate că nu ne este ușor să aplicăm acest sfat. Totuși, dacă ne străduim, Iehova ne va da puterea de a ne stăpâni. (2 Pet. 1:5-8) El ne va ajuta să ne ținem sub control gândurile, vorbirea și acțiunile. De exemplu, Paul și Marco, menționați la început, au învățat să-și țină în frâu temperamentul violent. De asemenea, un frate care își pierdea de multe ori cumpătul când era la volan, ajungând chiar să se certe cu alți șoferi, spune: „M-am rugat fierbinte în fiecare zi. Am studiat articole despre stăpânirea de sine și am memorat versete utile. Chiar dacă mă străduiesc de mulți ani să fac îmbunătățiri, tot trebuie să-mi spun în fiecare dimineață că este necesar să-mi păstrez calmul. În plus, când trebuie să ajung la o întâlnire, plec mai devreme ca să nu intru în criză de timp”.

Cu toții ne pierdem uneori cumpătul. În astfel de situații, poate că ne este rușine să ne rugăm lui Iehova. Dar tocmai atunci trebuie să ne rugăm mai mult ca oricând. Așadar, să-l implorăm imediat pe Iehova să ne ierte când greșim, să căutăm ajutorul său și să fim hotărâți să nu repetăm greșeala. (Ps. 51:9-11) Iehova nu va disprețui rugăciunea noastră sinceră pentru îndurare. (Ps. 102:17) Apostolul Ioan ne dă asigurarea că sângele Fiului lui Dumnezeu „ne curăță de toate păcatele”. (1 Ioan 1:7; 2:1; Ps. 86:5) Să nu uităm că Iehova ne cere să ne iertăm de repetate ori unii pe alții. Putem fi deci convinși că și el va face același lucru pentru noi. (Mat. 18:21, 22; Col. 3:13)

Când Moise și-a pierdut, pentru moment, cumpătul în timp ce se afla în pustiu, Iehova a fost nemulțumit, totuși l-a iertat. Cuvântul lui Dumnezeu îl descrie pe Moise drept un exemplu remarcabil de credință. (Deut. 34:10; Evr. 11:24-28) Iehova nu i-a permis lui Moise să intre în Țara Promisă, dar îi va acorda perspectiva de a trăi veșnic pe un pământ paradiziac. Și noi putem să ne bucurăm de această perspectivă dacă ne străduim în continuare să cultivăm stăpânire de sine, această calitate esențială. (1 Cor. 9:25)