Să ne ajutăm surorile de credință

 1. Ce contribuție au surorile în organizația noastră, dar cu ce probleme se confruntă multe dintre ele? (Vezi imaginea de pe copertă.)

SUNTEM deosebit de recunoscători pentru dragele noastre surori zeloase din congregație! Ele participă la întruniri și în lucrarea de predicare. Unele contribuie la întreținerea sălii Regatului și le poartă de grijă fraților și surorilor din congregație. Evident, surorile noastre nu sunt scutite de probleme. Unele se îngrijesc de părinții lor în vârstă, altele se confruntă cu opoziție din partea familiei, iar altele își cresc singure copiii și muncesc din greu pentru a-i întreține.

 2. De ce trebuie să ne străduim să ne susținem surorile de credință?

² De ce ar trebui să ne susținem surorile de credință? Deoarece, în lume, femeile nu sunt tratate întotdeauna cu respectul cuvenit. În plus, Biblia ne îndeamnă să le susținem. De pildă, apostolul Pavel a îndemnat congregația din Roma s-o primească cu căldură pe Fivi și ‘s-o ajute cu orice ar avea nevoie’. (Rom. 16:1, 2) Ca fariseu, probabil că Pavel își însușise mentalitatea larg răspândită în acea vreme, conform căreia femeile sunt inferioare și trebuie tratate ca atare. Însă, după ce a devenit creștin, el le-a tratat pe femei cu respect și bunătate, la fel ca Isus. (1 Cor. 11:1)

 3. Cum s-a purtat Isus cu femeile, în general, și cum le trata el pe cele care înfăptuiau voința lui Dumnezeu, în special?

³ Isus le-a acordat tuturor femeilor demnitate. (Ioan 4:27) El nu le-a privit așa cum le priveau conducătorii religioși evrei din timpul său. Într-o enciclopedie biblică se spune: „Isus nu a vorbit niciodată denigrator sau depreciativ la adresa femeilor”. Mai mult decât atât, femeilor care înfăptuiau voința Tatălui său, el le-a acordat o considerație și mai mare. Isus le-a privit ca pe niște surori, spunând că, în familia sa spirituală, existau atât bărbați, cât și femei. (Mat. 12:50)

 4. Ce vom discuta în acest articol?

⁴ Isus era întotdeauna gata să le vină în ajutor surorilor sale spirituale. El le-a apreciat și a vorbit în favoarea lor. Să vedem cum le putem acorda considerație surorilor noastre, la fel ca Isus.

 5. De ce le-ar putea fi greu unora dintre surorile noastre să se bucure de o companie ziditoare?

⁵ Cu toții avem nevoie de o companie ziditoare. Uneori însă, surorile nu reușesc să-și satisfacă această necesitate. Să observăm comentariile câtorva dintre ele. Jordanb spune: „Deoarece sunt singură, simt uneori că nu-mi găsesc locul în congregație”. Kristen, o pionieră care s-a mutat într-o zonă unde putea să predice mai mult, afirmă: „Când ești nou în congregație, ai putea să te simți singur”. Și unii frați încearcă sentimente asemănătoare. Frații și surorile care trăiesc într-un cămin divizat pe plan religios se pot simți întrucâtva separați de familia lor literală și, totodată, izolați de cea spirituală. Și cei care nu pot ieși din casă din cauza bolii sau care trebuie să se îngrijească de membrii bolnavi ai familiei se pot simți singuri. Annette spune: „Nu puteam să onorez invitațiile la reuniuni deoarece eram principala persoană care se îngrijea de mama”.

 6. În armonie cu Luca 10:38-42, cum le-a ajutat Isus pe Marta și pe Maria?

⁶ Isus a petrecut timp în compania surorilor sale spirituale și le-a fost prieten devotat. De exemplu, el a fost prieten cu Maria și Marta, care erau, după câte se pare, necăsătorite. (Citește Luca 10:38-42.) Prin modul în care a vorbit și s-a comportat cu ele, Isus le-a făcut să se simtă bine în prezența lui. Maria s-a așezat fără reținere la picioarele lui, așa cum făcea un discipol.c Iar Marta, deranjată de faptul că Maria nu o ajuta, și-a deschis inima înaintea lui Isus spunându-i ce o deranja la sora ei. În acel cadru familial, Isus le-a ajutat pe cele două femei să-și însușească lecții valoroase. În plus, le-a arătat că era sincer interesat de ele și de fratele lor vizitându-i și cu alte ocazii. (Ioan 12:1-3) Înțelegem de ce, când Lazăr s-a îmbolnăvit grav, Maria și Marta au știut că puteau conta pe ajutorul lui Isus. (Ioan 11:3, 5)

 7. În ce fel ne putem încuraja surorile?

⁷ Pentru unele surori, întrunirile se numără printre puținele ocazii de a sta în compania colaboratorilor lor în credință. Prin urmare, vrem să ne folosim de aceste ocazii pentru a le întâmpina cu căldură, pentru a sta de vorbă cu ele și pentru a le arăta că ne pasă de ele. Jordan, menționată mai înainte, spune: „Înseamnă foarte mult pentru mine să văd că alții îmi remarcă răspunsurile, se programează cu mine în lucrare sau îmi arată într-un fel sau altul că îmi poartă de grijă”. Trebuie să le arătăm surorilor noastre că sunt importante pentru noi. O soră pe nume Kia a făcut următoarea remarcă: „Dacă lipsesc de la o întrunire, știu că unii frați și surori îmi vor trimite mesaje ca să mă întrebe ce fac. Asta îmi arată că fraților și surorilor le pasă de mine”.

 8. Cum îl mai putem imita pe Isus?

⁸ La fel ca Isus, și noi trebuie să ne facem timp pentru surorile noastre. Am putea să le invităm să ia o gustare împreună cu noi sau să se destindă cu noi. În aceste ocazii, dorim să avem discuții încurajatoare. (Rom. 1:11, 12) Bătrânii trebuie să manifeste aceeași atitudine ca Isus. El știa că singurătatea poate fi dificilă pentru unii, însă a afirmat răspicat că fericirea pe termen lung nu depinde nici de faptul de a te căsători, nici de a avea copii. (Luca 11:27, 28) Fericirea noastră va fi durabilă numai dacă îl punem pe Iehova pe primul loc în viață. (Mat. 19:12)

 9. Ce pot face bătrânii pentru a-și ajuta surorile de credință?

⁹ Bătrânii, în special, trebuie să le trateze pe femeile din congregație ca pe niște surori și mame. (1 Tim. 5:1, 2) Este important ca ei să-și facă timp să stea de vorbă cu ele înainte sau după întruniri. Kristen, menționată mai devreme, spune: „Un bătrân a observat că aveam un program foarte încărcat și a vrut să știe cum reușeam să mă achit de toate responsabilitățile. Am apreciat foarte mult grija sa față de mine”. Când își fac cu regularitate timp să stea de vorbă cu surorile de credință, bătrânii arată că sunt sincer interesați de ele.d Annette, menționată mai înainte, explică de ce este important să vorbești deseori cu bătrânii: „Ajungem să ne cunoaștem mai bine. Apoi, când mă confrunt cu o încercare, apelez la ei fără să ezit”.

10. Ce anume le ajută pe surori să-și păstreze bucuria?

¹⁰ Indiferent că suntem bărbați sau femei, cu toții ne simțim bine când ne sunt remarcate talentele și când suntem lăudați pentru munca pe care o facem. Dacă nimeni nu își exprimă aprecierea față de noi, ne descurajăm. O pionieră celibatară, pe nume Abigail, recunoaște că se simte uneori ignorată. Ea spune: „Pentru unii nu sunt decât sora lui X sau fiica lui Y. Uneori mă simt de parcă nici n-aș exista”. Iată și experiența unei surori pe nume Pam. Ea este singură și a slujit mulți ani ca misionară. După aceea, s-a întors acasă pentru a se îngriji de părinți. Deși acum are peste 70 de ani, ea continuă să facă pionierat. Pam spune: „Mă simt deosebit de încurajată când frații îmi spun că apreciază ceea ce fac”.

11. Cum a arătat Isus că le prețuia pe femeile care l-au însoțit în timpul serviciului său pământesc?

¹¹ Isus a apreciat ajutorul pe care l-a primit din partea unor femei cu devoțiune sfântă care îi „slujeau cu bunurile lor”. (Luca 8:1-3) El nu numai că le-a acordat privilegiul de a-i sluji, dar le-a și dezvăluit adevăruri spirituale profunde. De exemplu, le-a spus că va muri și că va fi înviat. (Luca 24:5-8) El le-a pregătit pe aceste femei, așa cum i-a pregătit și pe apostoli, pentru lucrurile care aveau să i se întâmple. (Mar. 9:30-32; 10:32-34) În plus, chiar dacă apostolii au fugit când Isus a fost arestat, unele dintre femeile care îl susținuseră i-au fost alături când se afla pe stâlpul de tortură. (Mat. 26:56; Mar. 15:40, 41)

12. Ce sarcini le-a încredințat Isus femeilor?

¹² Isus le-a încredințat femeilor sarcini importante. De exemplu, primele persoane martore ale învierii sale au fost câteva femei devotate. Isus le-a trimis pe acele femei să-i anunțe pe apostoli că a fost înviat. (Mat. 28:5, 9, 10) Și cu ocazia turnării spiritului sfânt la Penticosta din 33 e.n. se pare că au fost prezente femei. În acest caz, și surorile nou unse trebuie să fi primit capacitatea miraculoasă de a vorbi în limbi și de a le anunța altora „lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu”. (Fap. 1:14; 2:2-4, 11)

13. Ce sarcini îndeplinesc surorile creștine din prezent și cum le putem arăta prețuire?

¹³ Surorile merită să fie lăudate pentru tot ceea ce fac în serviciul lui Iehova. Ele participă la construirea și întreținerea clădirilor, ajută grupele de limbă străină, slujesc la Betel, fac parte din echipe de ajutorare în caz de dezastru, participă la traducerea publicațiilor noastre sau slujesc ca pioniere ori misionare. Alături de frați, ele participă la Școala pentru Pionieri, la Școala pentru Evanghelizatori ai Regatului sau la Școala Galaad. În plus, soțiile își susțin soții pentru ca aceștia să se poată achita de responsabilitățile pe care le au în congregație și în organizație. Acești „oameni ca daruri” nu s-ar putea achita întru totul de responsabilitățile lor teocratice dacă nu ar avea sprijinul soțiilor lor. (Ef. 4:8) Să ne gândim cum le-am putea ajuta pe aceste surori să se achite de sarcinile lor.

14. În lumina cuvintelor din Psalmul 68:11, ce fac bătrânii înțelepți?

¹⁴ Bătrânii înțelepți înțeleg că surorile sunt „o mare armată” de lucrătoare harnice care, deseori, sunt deosebit de capabile în predicarea veștii bune. (Citește Psalmul 68:11.) Prin urmare, bătrânii încearcă să învețe din experiența lor. Abigail, menționată mai înainte, se bucură când frații o întreabă ce metode de abordare a oamenilor din teritoriu consideră că sunt eficiente. Ea spune: „Asta mă ajută să înțeleg că Iehova mi-a dat un loc în organizația sa”. În plus, bătrânii sunt conștienți că surorile mature și fidele pot să le ajute cu multă eficiență pe surorile mai tinere să depășească problemele prin care trec. (Tit 2:3-5) Cu siguranță, surorile creștine merită iubirea și recunoștința noastră!

15. În ce situații ar putea să aibă nevoie surorile de cineva care să intervină în favoarea lor?

¹⁵ Când se confruntă cu o problemă, surorile ar putea avea nevoie de cineva care să vorbească în favoarea lor. (Is. 1:17) De exemplu, poate că o soră văduvă sau divorțată are nevoie de cineva care să vorbească pentru ea și să o ajute să efectueze anumite sarcini pe care, înainte, le făcea soțul ei. O soră în vârstă ar putea să aibă nevoie de ajutor ca să vorbească cu medicii. Sau o pionieră care lucrează la anumite proiecte teocratice ar putea avea nevoie de cineva care să vorbească în apărarea ei atunci când este criticată că nu merge în predicare la fel de mult ca alți pionieri. Dar în ce alte moduri ne putem ajuta surorile? Să ne gândim din nou la exemplul lăsat de Isus.

16. În conformitate cu Marcu 14:3-9, cum a intervenit Isus în favoarea Mariei?

¹⁶ Isus intervenea imediat în favoarea surorilor sale de credință când acestea erau greșit înțelese. De exemplu, el i-a luat apărarea Mariei când Marta a criticat-o. (Luca 10:38-42) El a mai intervenit în favoarea Mariei o dată, când unii au criticat-o deoarece considerau că ea luase o decizie greșită. (Citește Marcu 14:3-9.) Isus a înțeles motivația Mariei și a lăudat-o spunând: „Ea a făcut o faptă bună față de mine. . . . Ea a făcut ce a putut”. Isus chiar a prezis că fapta ei de bunătate va fi relatată „oriunde va fi predicată vestea bună”, așa cum face și articolul de față. Este remarcabil că Isus a menționat extinderea la nivel mondial a lucrării de predicare în contextul în care a lăudat-o pe această femeie pentru fapta ei altruistă. Cât de mult trebuie să o fi încurajat pe Maria aceste cuvinte după ce înainte fusese judecată greșit!

17. În ce situație i-am mai putea lua apărarea unei surori?

¹⁷ Ești gata să intervii în favoarea surorilor tale de credință atunci când este nevoie? Să ne imaginăm următoarea situație: Unii vestitori observă că o soră al cărei soț nu este Martor întârzie la întruniri și pleacă imediat după terminarea lor. În plus, ea își aduce rareori copiii la sala Regatului. De aceea, ei o critică spunând că ar trebui să fie mai categorică cu soțul ei și să-și ia copiii la întruniri. Ei nu știu însă că sora face tot ce poate în situația dată. Ea nu are ultimul cuvânt în privința programului ei și nici a copiilor ei. Ce ai putea face dacă-i auzi criticând-o? Ai putea să vorbești laudativ despre ea și să menționezi lucrurile bune pe care le face. Astfel, vei pune capăt vorbirii negative.

18. În ce alte moduri ne putem ajuta surorile?

¹⁸ Le putem arăta surorilor noastre că ne pasă de ele oferindu-le ajutor practic. (1 Ioan 3:18) Annette, sora care și-a îngrijit mama bolnavă, spune: „Unii frați și surori veneau să ne aducă mâncare sau se ofereau să stea cu mama pentru ca eu să pot face altceva. Gestul lor îmi arăta că sunt iubită și că am un loc în congregație”. Jordan a fost și ea ajutată. Un frate i-a dat câteva sugestii privitoare la întreținerea mașinii. Ea afirmă: „E plăcut să știu că frații și surorile îmi poartă de grijă și că vor să fiu în siguranță când conduc”.

19. Menționați alte modalități prin care bătrânii pot să ajute surorile.

¹⁹ Și bătrânii acordă atenție necesităților surorilor. Ei știu că Iehova vrea ca surorile să fie tratate frumos. (Iac. 1:27) De aceea, ei urmează exemplul lui Isus fiind rezonabili, în sensul că nu fac reguli în situații în care s-ar cere să fie buni și înțelegători. (Mat. 15:22-28) Bătrânii care se străduiesc să le ofere ajutor surorilor le fac să se simtă iubite de Iehova și de organizația sa. Când supraveghetorul grupei din care făcea parte Kia a aflat că aceasta se muta cu locuința, a luat imediat măsuri ca să fie ajutată. „M-au ajutat să scap de mult stres, spune Kia. Bătrânii m-au încurajat și mi-au dat ajutorul de care aveam nevoie, arătându-mi, astfel, că am un loc important în congregație și că nu sunt singură atunci când am nevoie de ajutor.”

20, 21. Cum putem arăta că le prețuim pe toate surorile noastre de credință?

²⁰ Astăzi găsim în congregație multe surori conștiincioase care merită susținerea noastră. Așa cum am învățat de la Isus, putem să le ajutăm petrecând timp cu ele și încercând să le cunoaștem mai bine. De asemenea, putem să le arătăm recunoștință pentru ceea ce fac în serviciul lui Iehova și să intervenim în favoarea lor când este necesar.

²¹ La încheierea scrisorii către romani, apostolul Pavel a menționat pe nume nouă femei creștine. (Rom. 16:1, 3, 6, 12, 13, 15) Fără îndoială că aceste surori s-au simțit încurajate de salutările și de laudele lui Pavel. Și noi ar trebui să le încurajăm pe toate surorile noastre de credință. Astfel, arătăm că le prețuim și că le considerăm o parte importantă a familiei noastre spirituale.