Să evităm spiritul de competiție și să promovăm pacea

 1. Cum îi influențează pe unii oameni spiritul de competiție?

SPIRITUL de competiție este o caracteristică a lumii în care trăim. Un om de afaceri lipsit de scrupule se folosește de orice mijloace pentru a fi cu un pas înaintea concurenței. Un sportiv îl accidentează intenționat pe un adversar doar pentru a ieși câștigător. Un tânăr copiază la examenele de admitere ca să intre la o universitate prestigioasă. Pentru slujitorii lui Iehova, aceste acțiuni sunt condamnabile deoarece se numără printre „lucrările cărnii”. (Gal. 5:19-21) Dar este posibil ca și unii închinători ai lui Iehova să promoveze un spirit de competiție în congregație, chiar fără să-și dea seama? Este important să ne punem această întrebare deoarece spiritul de competiție se răsfrânge negativ asupra unității dintre frați.

 2. Ce vom analiza în acest articol?

² În continuare, vom examina două trăsături negative care stau la baza spiritului de competiție. Apoi, vom analiza câteva exemple ale unor slujitori ai lui Iehova din vechime care nu s-au lăsat stăpâniți de spiritul de competiție. Însă, mai întâi, să vedem cum ne putem face o autoanaliză.

 3. Ce întrebări ar trebui să ne punem?

³ Este bine ca, periodic, să ne analizăm motivațiile. Ne-am putea întreba: „Îmi stabilesc valoarea prin comparație cu alții? Sunt motivat de dorința de a fi cel mai bun în orice fac sau măcar de a fi mai bun decât un anumit frate sau o anumită soră? Sau pur și simplu doresc să îi dau tot ce am mai bun lui Iehova?”. De ce este important să ne punem aceste întrebări? Să remarcăm ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

 4. Potrivit cu Galateni 6:3, 4, de ce nu trebuie să ne comparăm cu alții?

⁴ Biblia ne îndeamnă să nu ne comparăm cu alții. (Citește Galateni 6:3, 4.) Pe de o parte, dacă ne considerăm mai buni decât frații noștri, am putea deveni mândri. Pe de altă parte, dacă ne comparăm cu alții și ajungem la concluzia că sunt mai buni decât noi, ne-am putea descuraja. Niciuna dintre aceste comparații nu reflectă o gândire sănătoasă. (Rom. 12:3) O soră pe nume Katerinab, din Grecia, spune: „Mă comparam cu persoane care consideram că sunt mai frumoase, mai eficiente în lucrarea de predicare și care reușeau să-și facă prieteni mai ușor decât mine. De aceea, am ajuns să mă simt fără valoare”. Să nu uităm că motivul pentru care Iehova ne-a atras la el nu a fost frumusețea, elocvența sau popularitatea, ci dorința de a-l iubi și de a asculta de Fiul său. (Ioan 6:44; 1 Cor. 1:26-31)

 5. Ce învățăm din experiența lui Hyun?

⁵ O altă întrebare pe care am putea să ne-o punem este: „Sunt cunoscut drept o persoană care promovează pacea sau sunt deseori implicat în neînțelegeri cu alții?”. Hyun, din Coreea de Sud, îi vedea la un moment dat pe unii frați cu răspundere ca pe niște rivali. El spune: „Îi criticam și, de cele mai multe ori, nu eram de acord cu ceea ce spuneau”. Care a fost rezultatul? „Atitudinea mea a creat dezbinare în congregație.” Unii dintre prietenii săi l-au ajutat să conștientizeze că are o problemă. El a făcut schimbările necesare și acum este un bătrân care promovează pacea. Dacă observăm la noi înșine tendința de a promova spiritul de competiție și nu pacea, trebuie să acționăm cu promptitudine pentru a remedia situația.

 6. Conform cu Galateni 5:26, ce trăsături negative ne pot determina să avem un spirit de competiție?

⁶ Citește Galateni 5:26. Ce trăsături negative ne pot determina să avem un spirit de competiție? Una dintre acestea este egotismul. O persoană egotistă este mândră și dă dovadă de egoism. O altă trăsătură negativă este invidia. Cei invidioși nu numai că doresc ce au alții, dar și vor să îi deposedeze de ceea ce au. În realitate, invidia este o expresie a urii. Dorim, cu siguranță, să evităm aceste trăsături nocive, așa cum evităm un virus periculos!

 7. Ilustrați efectele distrugătoare ale egotismului și invidiei.

⁷ Egotismul și invidia ar putea fi comparate cu impuritățile care pot ajunge în combustibilul unui avion. Chiar dacă avionul reușește să decoleze, impuritățile din combustibil pot obtura conductele de alimentare reducând puterea motoarelor chiar înainte de aterizare, iar avionul s-ar putea prăbuși. În mod asemănător, o persoană care este motivată de egotism și invidie i-ar putea sluji lui Iehova pentru un timp, dar, în cele din urmă, va eșua din punct de vedere spiritual. (Prov. 16:18) Ea va înceta să-i slujească lui Iehova și, astfel, își va face rău ei, dar și altora. Însă ce putem face pentru a nu dezvolta aceste două trăsături negative?

 8. Cum putem lupta împotriva egotismului?

⁸ Putem lupta împotriva egotismului punând în aplicare îndemnul dat de Pavel filipenilor: „Nu faceți nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilință, considerați că ceilalți vă sunt superiori”. (Filip. 2:3) Dacă îi considerăm pe ceilalți superiori, nu ne vom lua la întrecere cu cei care ar putea fi mai talentați sau mai capabili decât noi. Dimpotrivă, ne vom bucura pentru ei, îndeosebi dacă își folosesc capacitățile pentru a-l lăuda pe Iehova. La rândul lor, dacă surorile și frații mai talentați decât noi aplică sfatul lui Pavel, vor reuși să se concentreze asupra calităților noastre. Drept urmare, cu toții vom promova pacea și unitatea în congregație.

 9. Cum putem ține sub control tendința spre invidie?

⁹ Tendința spre invidie poate fi contracarată prin cultivarea modestiei, care presupune să fim conștienți de propriile limite. Dacă suntem modești, nu vom încerca să demonstrăm că suntem mai talentați sau mai buni decât ceilalți. Dimpotrivă, ne vom strădui să învățăm de la cei care sunt mai capabili decât noi. De exemplu, pe un frate care este un orator bun, l-am putea întreba cum își pregătește temele. Pe o soră care gătește bine, am putea-o ruga să ne dea sugestii pentru a face îmbunătățiri în acest domeniu. Un tânăr care nu reușește să își facă cu ușurință prieteni i-ar putea cere sfatul cuiva căruia îi este mai ușor să se împrietenească cu alții. Dacă procedăm astfel, nu vom deveni invidioși, ci ne vom îmbunătăți deprinderile.

10. În ce situație dificilă s-a aflat Ghedeon?

¹⁰ Să analizăm un incident care a avut loc între Ghedeon, din tribul lui Manase, și bărbații din tribul lui Efraim. Ghedeon și cei 300 de oameni ai săi repurtaseră o victorie impresionantă cu ajutorul lui Iehova, victorie cu care ar fi putut să se mândrească. Efraimiții au venit la Ghedeon nu pentru a-i adresa cuvinte de laudă, ci pentru a se certa cu el. Din câte se pare, orgoliul lor fusese rănit întrucât Ghedeon nu-i chemase de la început să lupte împotriva dușmanilor lui Dumnezeu. Fiind preocupați doar să apere onoarea tribului lor, ei nu au reușit să vadă imaginea de ansamblu: Ghedeon apărase onoarea lui Iehova și îi ocrotise poporul. (Jud. 8:1)

11. Ce răspuns le-a dat Ghedeon bărbaților din tribul lui Efraim?

¹¹ Dovedind umilință, Ghedeon le-a zis bărbaților din tribul lui Efraim: „Ce-am făcut eu în comparație cu voi?”. Apoi le-a spus în mod concret cum îi binecuvântase Iehova. Astfel, ei „s-au calmat”. (Jud. 8:2, 3) Ghedeon a fost dispus să lase mândria la o parte pentru a păstra pacea în poporul lui Dumnezeu.

12. Ce învățăm de la efraimiți și de la Ghedeon?

¹² Ce învățăm din această relatare? De la efraimiți învățăm că nu ar trebui să fim interesați mai mult de propria onoare decât de onoarea care i se cuvine lui Iehova. Ghedeon este un exemplu pentru capii de familie și pentru bătrâni. Dacă cineva este supărat pe noi, să încercăm să privim situația din punctul său de vedere. De asemenea, îl putem lăuda pentru lucrurile bune pe care le-a făcut. Vom avea nevoie de umilință, îndeosebi dacă este evident că acea persoană greșește. Mult mai importantă decât propria mândrie este pacea congregației.

13. Prin ce situație grea a trecut Ana și cum i-a făcut față?

¹³ Un alt exemplu din vechime este Ana. Ea era căsătorită cu un levit pe nume Elcana, care o iubea foarte mult. Elcana mai avea o soție, pe nume Penina, însă o iubea mai mult pe Ana. „Penina avea copii, însă Ana nu avea”, de aceea Penina „o necăjea fără încetare ca s-o mâhnească”. Din cauza aceasta, Ana suferea foarte mult. „Plângea și nu mânca.” (1 Sam. 1:2, 6, 7) Totuși, Biblia nu spune că Ana a încercat să se răzbune în vreun fel. Ea și-a deschis inima înaintea lui Iehova, fiind convinsă că el va îndrepta lucrurile. Și-a schimbat Penina atitudinea față de Ana? Nu știm. Ceea ce știm însă este că Ana și-a recăpătat pacea lăuntrică, iar „fața nu i-a mai fost abătută”. (1 Sam. 1:10, 18)

14. Ce învățăm de la Ana?

¹⁴ Ce învățăm de la Ana? Dacă cineva încearcă să se ia la întrecere cu tine, nu uita că tu ești cel care alegi cum să reacționezi. Nu te implica și nu răspunde cu rău pentru rău, ci încearcă să fii în pace cu acea persoană. (Rom. 12:17-21) Chiar dacă eforturile tale nu dau rezultate, îți vei păstra pacea lăuntrică.

15. Ce aveau în comun Pavel și Apolo?

¹⁵ Să analizăm și exemplul lui Apolo și al lui Pavel. Amândoi cunoșteau foarte bine Scripturile, fiind învățători bine-cunoscuți și influenți. De asemenea, amândoi i-au ajutat pe mulți să devină discipoli. Însă niciunul dintre ei nu l-a privit pe celălalt ca pe un rival.

16. Ce fel de persoană era Apolo?

¹⁶ Apolo era „originar din Alexandria”, un centru cultural important în secolul I. El era un orator elocvent și „cunoștea bine Scripturile”. (Fap. 18:24) În perioada în care Apolo a stat în Corint, unii frați din congregație au arătat că îl simpatizează mai mult decât pe alții, chiar și decât pe Pavel. (1 Cor. 1:12, 13) Cauzase Apolo această dezbinare? Greu de crezut. De fapt, după ce Apolo a plecat din Corint, Pavel l-a îndemnat să se întoarcă în acest oraș. (1 Cor. 16:12) Pavel nu i-ar fi dat acest sfat dacă Apolo ar fi dezbinat congregația. Cu siguranță, Apolo își folosea în mod corect talentele, pentru a anunța vestea bună și pentru a-i întări pe frați. De asemenea, Apolo era, fără îndoială, un frate umil. De exemplu, când Aquila și Priscila „i-au explicat mai exact calea lui Dumnezeu”, Biblia nu spune că el s-ar fi simțit jignit. (Fap. 18:24-28)

17. Cum a promovat Pavel pacea?

¹⁷ Pavel știa că Apolo îndeplinea o activitate valoroasă. Însă, pentru el, Apolo nu constituia o amenințare. Din sfaturile pe care Pavel le-a dat congregației din Corint reies cu claritate umilința, modestia și rezonabilitatea lui. El nu s-a lăsat flatat de cei care spuneau: „Eu sunt al lui Pavel”, ci a îndreptat toată atenția spre Iehova Dumnezeu și spre Isus Cristos. (1 Cor. 3:3-6)

18. În armonie cu 1 Corinteni 4:6, 7, ce învățăm din exemplul lui Apolo și al lui Pavel?

¹⁸ Ce putem învăța din exemplul lui Apolo și al lui Pavel? Probabil, facem mari eforturi în serviciul lui Iehova și ajutăm multe persoane să devină slujitori ai săi. Însă înțelegem că toate meritele pentru realizările pe care le avem i se cuvin lui Iehova. O altă lecție pe care o învățăm este: Cu cât avem responsabilități mai mari în organizația lui Iehova, cu atât putem face mai mult pentru a promova pacea. Cu toții avem de câștigat când bărbații numiți caută pacea și unitatea bazându-și sfaturile pe Cuvântul lui Dumnezeu și îndreptând atenția nu asupra propriei persoane, ci asupra modelului nostru, Isus Cristos. (Citește 1 Corinteni 4:6, 7.)

19. Ce poate face fiecare dintre noi? (Vezi și chenarul „Să evităm spiritul de competiție”.)

¹⁹ Iehova ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi cu talente și aptitudini, pe care vrem să le folosim pentru a ne sluji unii altora. (1 Pet. 4:10) Probabil, considerăm că rolul nostru este nesemnificativ. Așa cum părțile unei haine sunt ținute împreună de nenumărate cusături mici, tot așa congregația este strâns unită datorită unor acțiuni aparent minore. Fiecare dintre noi trebuie să lupte pentru a îndepărta orice tendință de a manifesta spirit de competiție. Așadar, să facem tot posibilul pentru a promova pacea și unitatea în congregație. (Ef. 4:3)