Găsim în Biblie învățătura „odată salvat, salvat pentru totdeauna”?
Răspunsul Bibliei
Nu. În Biblie nu găsim o asemenea învățătură. O persoană care a obținut salvarea prin credința în Isus Cristos poate să-și piardă credința și salvarea ce vine odată cu ea. Biblia spune că păstrarea credinței presupune ‘o luptă grea’, adică eforturi susținute (Iuda 3, 5). Creștinii din primul secol, care îl acceptaseră deja pe Cristos, au fost îndemnați: „Continuați să lucrați la salvarea voastră, cu teamă și tremur” (Filipeni 2:12).
Versete biblice care contrazic învățătura „odată salvat, salvat pentru totdeauna”
Biblia conține avertismente privind păcatele grave care împiedică o persoană să intre în Regatul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9-11; Galateni 5:19-21). Dacă salvarea nu ar fi putut fi pierdută, astfel de avertismente ar fi fost inutile. Biblia însă arată că cineva care a fost salvat poate pierde salvarea dacă practică din nou un păcat grav. De exemplu, în Evrei 10:26 se spune: „Dacă practicăm intenționat păcatul după ce am primit cunoștința exactă a adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate” (Evrei 6:4-6; 2 Petru 2:20-22).
Isus a scos în evidență importanța faptului de a ne păstra credința printr-o ilustrare în care s-a asemănat pe sine cu o viță, iar pe continuatorii săi, cu mlădițele acelei vițe. Unii dintre ei aveau să arate pentru un timp că au credință în Isus prin roadele pe care le produc, sau prin acțiunile lor, însă mai târziu, nu aveau să rămână în unitate cu el și ‘urmau să fie aruncați afară ca o mlădiță [fără rod]’, pierzându-și salvarea (Ioan 15:1-6). Apostolul Pavel a folosit o ilustrare asemănătoare, spunând despre creștinii care nu-și păstrează credința că ‘vor fi tăiați’ (Romani 11:17-22).
Creștinii sunt îndemnați ‘să vegheze’ (Matei 24:42; 25:13). Cei care adorm din punct de vedere spiritual, practicând „lucrările întunericului” sau nerespectând pe deplin poruncile lui Isus, își vor pierde salvarea (Romani 13:11-13; Revelația 3:1-3).
Multe versete arată că cei care sunt salvați trebuie să persevereze cu fidelitate până la sfârșit (Matei 24:13; Evrei 10:36; 12:2, 3; Revelația 2:10). Creștinii din primul secol și-au exprimat bucuria când au aflat că frații lor perseverau în credință (1 Tesaloniceni 1:2, 3; 3 Ioan 3, 4). Ar fi avut sens ca Biblia să scoată în evidență importanța perseverenței dacă cei care nu perseverau ar fi fost oricum salvați?
Apostolul Pavel a afirmat că salvarea sa este sigură doar când moartea sa era iminentă (2 Timotei 4:6-8). În timpul vieții, el a recunoscut că ar fi putut pierde salvarea dacă ar fi cedat în fața dorințelor carnale. El a scris: „Îmi lovesc corpul cu pumnii și îl conduc ca pe un sclav, ca nu cumva după ce le-am predicat altora să fiu eu însumi dezaprobat” (1 Corinteni 9:27; Filipeni 3:12-14).