Ce înseamnă a fi sfânt?

A fi sfânt înseamnă a rămâne separat de orice întinează. Cuvântul ebraic tradus „sfânt” provine dintr-un termen care înseamnă „separat”. Prin urmare, ceea ce e sfânt este pus deoparte pentru o întrebuințare specială, sau considerat sacru, mai ales deoarece e curat și pur.

Dumnezeu e sfânt în sens absolut. Biblia spune: „Nu este nimeni sfânt ca Iehova”.a (1 Samuel 2:2) Așadar, Dumnezeu e cel care stabilește normele de sfințenie.

Cuvântul „sfânt” poate fi aplicat oricărui lucru care are legătură directă cu Dumnezeu, îndeosebi lucrurilor puse deoparte pentru a fi folosite exclusiv în închinare. De exemplu, Biblia menționează:

• Locuri sfinte. Dumnezeu i-a spus lui Moise, când s-a aflat lângă tufa de mărăcini în flăcări: „Locul pe care stai este pământ sfânt!”. (Exodul 3:2-5)

• Evenimente sfinte. Israeliții din vechime îi aduceau închinare lui Iehova cu ocazia unor sărbători religioase periodice, numite „adunări sfinte”. (Leviticul 23:37)

• Obiecte sfinte. Obiectele folosite în închinarea adusă lui Dumnezeu în templul din Ierusalimul antic erau considerate „ustensile sfinte”. (1 Regi 8:4) Aceste obiecte sacre trebuiau folosite cu mult respect; totuși, nu trebuiau să devină obiecte de închinare.b

Da. Dumnezeu le poruncește creștinilor: „Fiți sfinți, căci eu sunt sfânt!”. (1 Petru 1:16) Bineînțeles, oamenii imperfecți nu pot atinge niciodată standardul perfect de sfințenie al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii care respectă legile divine drepte pot fi considerați ‘sfinți și plăcuți lui Dumnezeu’. (Romani 12:1) O persoană care se străduiește să fie sfântă arată acest lucru prin cuvinte și acțiuni. De exemplu, ea ascultă de sfatul Bibliei de a se sfinți și de a se abține de la imoralitate sexuală și ‘de a fi sfântă în toată purtarea ei’. (1 Tesaloniceni 4:3; 1 Petru 1:15)

Da. Dacă cineva nu mai respectă normele divine de conduită, Dumnezeu nu-l va mai considera sfânt. De exemplu, deși cartea biblică Evrei se adresa ‘fraților sfinți’, ea îi avertiza cu privire la pericolul ‘de a dezvolta o inimă rea, lipsită de credință, prin îndepărtarea de Dumnezeul cel viu’. (Evrei 3:1, 12)

Concepție greșită: Celibatul îl poate face sfânt pe un om.

Adevăr: Un creștin poate alege să nu se căsătorească, însă celibatul în sine nu-i asigură o stare de sfințenie în fața lui Dumnezeu. E adevărat că cei care sunt celibatari îi pot sluji lui Dumnezeu fără distragere. (1 Corinteni 7:32-34) Totuși, Biblia arată că și cei căsătoriți pot fi sfinți. De fapt, cel puțin unul dintre apostolii lui Isus, și anume Petru, a fost căsătorit. (Matei 8:14; 1 Corinteni 9:5)