Potrivit Bibliei

Când celibatul este un dar

‘SUNT singură, se lamentează o femeie creştină care este văduvă de câţiva ani. Am sperat şi sper să găsesc un partener de căsătorie. Faptul că te menţii ocupat te ajută să–ţi îndulceşti singurătatea. Faptul că ai prieteni te ajută. Însă îmi doresc să mă căsătoresc.’

Când îţi doreşti din toată inima să te căsătoreşti, însă căutarea unui partener nu ţi-a fost încununată cu succes, celibatul nu pare în nici un caz un dar — mai degrabă te poţi simţi ca şi cum ai fi condamnat la închisoarea sentimentelor negative care te epuizează şi te deprimă. Sau, dacă ai deja o familie, însă eşti celibatar, poate că singura ta responsabilitate este să le asiguri copiilor tăi tot ce le trebuie.

Prin urmare, este posibil să nu-ţi consideri starea de celibatar drept un dar. Unii însă privesc celibatul ca pe un lucru deosebit de preţios şi preferă să trăiască singuri. Aşadar, este celibatul un dar, şi dacă da, când şi de ce? Ce spune Biblia referitor la aceasta?

Un obstacol în calea fericirii?

Căsătoria poate fi o sursă de mare bucurie (Proverbele 5:18, 19). Unii „sunt convinşi că drumul până la altar este singura cale spre fericire şi împlinire“, comentează cotidianul Los Angeles Times. Este certificatul de căsătorie singura „legitimaţie“ pentru a ajunge la fericire?

Potrivit cotidianului Los Angeles Times, Ruth Luban, specialist în domeniul sănătăţii mintale, afirmă: „Femeile [şi bărbaţii] vor fi surprinşi de marea satisfacţie pe care o vor găsi când vor înceta să mai ducă o viaţă împlinită doar datorită speranţei că un bărbat [sau o femeie] le [îi] va salva de la o viaţă de celibatar“. Da, celibatul nu este un obstacol în calea unei vieţi fericite şi împlinite. Multe persoane divorţate ar putea mărturisi despre căsătorie că nu reprezintă în mod automat o cale spre fericire. Adevărata fericire este rezultatul unei relaţii bune cu Dumnezeu. De aceea, un creştin poate fi fericit fie că este celibatar, fie că este căsătorit. — Psalmii 84:12; 119:1, 2.

Pe lângă menţionarea obstacolelor pe care şi le creează singur cineva, în cartea lor The Challenge of Being Single, Marie Edwards şi Eleanor Hoover aduc în atenţia cititorului un alt potenţial obstacol în calea fericirii: presiunile de ordin social. După părerea lor, „dacă nu eşti căsătorit, se presupune că suferi de vreo tulburare afectivă profundă, ascunsă. . . . Cu siguranţă, ceva nu este în ordine cu tine“.

Chiar şi prietenii bine intenţionaţi pot exercita, fără să-şi dea seama, presiuni enorme asupra celibatarilor, sâcâindu-i cu întrebări de genul: „Când ai de gând să te măriţi?“ sau: „Cum se face că un bărbat chipeş ca tine încă nu şi-a găsit o soţie?“ Deşi comentarii de acest gen pot fi făcute în glumă, ele pot ‘străpunge ca o sabie’, rănind sentimentele sau provocând stinghereală. — Proverbele 12:18.

Fiecare are un dar

Atunci când călătorea ca misionar, apostolul Pavel nu era căsătorit. Se datora aceasta faptului că se opunea căsătoriei? Puţin probabil. Apostolul Pavel era celibatar pentru că a hotărât să rămână necăsătorit „din consideraţie faţă de vestea bună“. — 1 Corinteni 7:7; 9:23, NW.

Deşi Pavel a avut forţa necesară pentru a se reţine de la căsătorie, el a recunoscut totuşi că nu oricine poate fi ca el. El a spus: „fiecare are de la Dumnezeu darul lui . . ., unul într-un fel, altul într-altul“. — 1 Corinteni 7:7.

Celibatul poate deveni o cale spre fericire, chiar dacă s-ar putea să nu fie cea pe care ai intenţionat să mergi. Cu siguranţă, căsătoria se numără printre multele daruri care provin de la Iehova. Însă Biblia arată că şi celibatul poate fi un ‘dar’ — dacă poţi ‘să-i faci loc acestui lucru’ (Matei 19:11, 12; 1 Corinteni 7:36–39). Aşadar, care sunt unele foloase ale celibatului?

Pavel a spus că persoanele căsătorite sunt preocupate să obţină „aprobarea“ partenerilor lor, pe câtă vreme cele necăsătorite ‘se îngrijesc de lucrurile Domnului’. Acest lucru scoate în evidenţă unul dintre cele mai mari foloase ale celibatului: posibilitatea de a-i sluji lui Iehova „fără distragere“. — 1 Corinteni 7:32–35, NW.

Biblia nu afirmă că o persoană celibatară trăieşte fără nici un fel de distrageri. Însă o persoană care trăieşte singură se confruntă în general cu mai puţine distrageri decât alta care se îngrijeşte de o familie, întrucât ea este singura persoană de care ţine seama atunci când ia o decizie. De exemplu, când Dumnezeu l-a îndrumat pe Avraam să părăsească Haranul şi să se mute în Canaan, Biblia spune: „Avram a luat pe Sarai, soţia sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan“ (Geneza 12:5). Cu toate că situaţia sa familială nu l-a stânjenit, nu există nici o îndoială că Avraam a petrecut o perioadă de timp considerabilă pentru a-şi organiza casa pentru o asemenea misiune.

Comparaţi mutarea lui Avraam cu aceea a apostolului Pavel. În timp ce predicau vestea bună în oraşul Tesalonic, împotriva lui Pavel şi a lui Sila s-a adunat o gloată furioasă. În aceeaşi noapte, fraţii i-au trimis imediat la Bereea atât pe Pavel, cât şi pe Sila. Cu o altă ocazie, aflându-se la Troa, Pavel a avut o viziune în care i se cerea ‘să treacă în Macedonia şi să-i ajute’. Imediat după ce a avut viziunea, Pavel a plecat spre Macedonia. În mod evident, faptul că Pavel nu avea soţie îi permitea o mare libertate de mişcare într-un interval scurt de timp, lucru care ar fi fost mai dificil dacă ar fi avut o familie. — Faptele 16:8–10; 17:1–15.

Un alt avantaj pe care îl aduce celibatul constă într-o mai mare libertate de a face personal o alegere. Atunci când trăieşti singur este, de obicei, mai uşor să decizi cu privire la locul în care să locuieşti, ce şi când să mănânci sau chiar la ce oră să te culci. Această libertate se extinde şi asupra activităţilor spirituale, persoana respectivă dispunând de mai mult timp pentru a se adânci în studiul personal din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a participa la ministerul public şi pentru a folosi din plin ocaziile de a le fi de ajutor altora.

De aceea, fie că eşti celibatar pentru că ai dorit acest lucru, fie pentru că împrejurările sunt de aşa natură, fii hotărât să-ţi foloseşti în mod înţelept timpul. Dacă îţi petreci timpul de care dispui ca celibatar ajutându-i pe alţii, vei duce o viaţă mai fericită (Faptele 20:35). Dacă îţi doreşti să te căsătoreşti, nu deveni întemniţatul sentimentelor negative şi nici nu-ţi trăi viaţa ca şi cum ai fi o persoană incompletă pentru că în viaţa ta nu a apărut încă acel ‘partener ideal’. Menţine-te ocupat în serviciul lui Dumnezeu şi, aşa cum a spus Pavel, este posibil să descoperi că celibatul poate fi un dar.