Martorilor lui Iehova din Grecia li se ia apărarea

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU

PREOTUL ortodox din Gazi, o localitate din Creta, a spus în timpul unei slujbe: „Martorii lui Iehova au o sală chiar aici în satul nostru. Am nevoie de sprijinul vostru ca să scăpăm de ei“. După câteva zile, într-una din seri, geamurile Sălii Regatului au fost sparte, iar nişte indivizi necunoscuţi au tras focuri de armă asupra ei. Prin urmare, în Grecia s-a pus din nou problema libertăţii religioase.

Aceste evenimente i-au determinat pe patru Martori din localitate, şi anume Kyriakos Baxevanis, Vassilis Hatzakis, Kostas Makridakis şi Titos Manoussakis, să înainteze o petiţie la Ministerul Educaţiei şi al Cultelor pentru a obţine o autorizaţie ca să poată ţine întruniri religioase. Ei au sperat că această autorizaţie le va asigura, în cele din urmă, protecţia poliţiei. Însă lucrurile nu aveau să meargă atât de uşor.

Preotul a trimis o scrisoare la sediul securităţii din Heraklion, atrăgându-le autorităţilor atenţia în legătură cu Sala Regatului a Martorilor lui Iehova aflată în parohia sa şi solicitând aplicarea unor sancţiuni şi interzicerea desfăşurării întrunirilor. Ca urmare, poliţia a început să facă investigaţii şi să interogheze unele persoane. În cele din urmă, reclamantul a deschis procedurile penale împotriva Martorilor, iar cazul a fost adus înaintea tribunalului.

Pe 6 octombrie 1987, Tribunalul Penal din Heraklion i-a achitat pe cei patru acuzaţi, declarând că „nu au comis infracţiunea de care erau învinuiţi, întrucât membrii unei religii sunt liberi să ţină întruniri . . ., nefiind necesară o autorizaţie“. Cu toate acestea, reclamantul a făcut recurs după două zile, iar cazul a fost adus înaintea unui tribunal superior. Pe 15 februarie 1990, acest tribunal i-a condamnat pe Martori la două luni închisoare şi le-a dat o amendă de aproape 100 de dolari. Ca urmare, acuzaţii au făcut recurs la Curtea Supremă a Greciei.

Pe 19 martie 1991, Curtea Supremă a respins recursul, confirmând condamnarea. După mai bine de doi ani, pe 20 septembrie 1993, când decizia Curţii Supreme a fost anunţată, Sala Regatului a fost sechestrată de poliţie. Aşa cum reiese dintr-un document al poliţiei, în spatele acestei acţiuni s-a aflat Biserica Ortodoxă din Creta.

Această situaţie a putut să apară deoarece anumite legi, intrate în vigoare în 1938 cu intenţia de a limita libertatea religioasă, sunt încă valabile în Grecia. Acestea stipulează că, în cazul în care o persoană fizică doreşte să administreze un loc de închinare, trebuie să obţină o autorizaţie de la Ministerul Educaţiei şi al Cultelor, precum şi de la episcopul Bisericii Ortodoxe din regiunea respectivă. De mai multe decenii, aceste legi anacronice le cauzează Martorilor lui Iehova multe probleme.

Libertatea religiei şi drepturile omului

Aflând că Curtea Supremă a confirmat condamnarea lor, cei patru Martori au înaintat pe 7 august 1991 o petiţie la Comisia Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, Franţa. Petiţionarii au susţinut că condamnarea pe care o primiseră viola articolul 9 al Convenţiei Europene, care apără libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei, precum şi dreptul de a-şi manifesta religia individual sau în comun, atât în public, cât şi în particular.

Pe 25 mai 1995, cei 25 de membri ai Comisiei au decis în unanimitate că în acest caz Grecia violase articolul 9 al Convenţiei Europene. Ei au declarat că această condamnare pusă în discuţie nu era compatibilă cu spiritul libertăţii religioase şi nu îşi găsea locul într-o societate democratică. Decizia luată în ce priveşte admisibilitatea cazului cuprindea şi următoarele cuvinte: „Petiţionarii . . . sunt membri ai unei mişcări ale cărei ritualuri şi practici religioase sunt cunoscute în întreaga lume şi sunt autorizate în multe ţări europene“. În cele din urmă, Comisia a prezentat cazul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Martorii lui Iehova nu pot fi opriţi

Audierea a fost fixată pe data de 20 mai 1996. În sala de audieri se aflau peste 200 de persoane, printre care şi profesori şi studenţi de la universitatea din oraş, ziarişti şi mai mulţi Martori ai lui Iehova din Grecia, Germania, Belgia şi Franţa.

Dl Phédon Vegleris, profesor emerit la Universitatea din Atena şi avocatul Martorilor, a susţinut în apărare că politica folosită şi sentinţele date de autorităţile naţionale au violat nu numai Convenţia Europeană, ci şi Constituţia Greciei. „Prin urmare, ceea ce analizează Curtea este legea naţională şi aplicarea ei.“

Avocatul guvernului Greciei era un judecător care făcea parte din Consiliul de Stat. Acesta, în loc să dezbată faptele, s-a referit la poziţia adoptată de Biserica Ortodoxă din Grecia, la legăturile ei strânse cu Statul şi cu populaţia şi la pretinsa necesitate de a ţine sub control celelalte religii. În plus, el a afirmat că începând din 1960, Martorii lui Iehova au reuşit să crească numeric foarte mult. Cu alte cuvinte, s-a reuşit să se conteste monopolul ortodox!

Libertatea religioasă este apărată

Hotărârea avea să fie pronunţată pe 26 septembrie. Emoţiile erau mari, mai ales pentru Martorii lui Iehova. Preşedintele Camerei, dl Rudolf Bernhardt, a citit cu voce tare decizia: Curtea, compusă din nouă juri, a decis în unanimitate că Grecia a violat articolul 9 al Convenţiei Europene. De asemenea, le-a acordat petiţionarilor suma de aproximativ 17 000 de dolari pentru acoperirea cheltuielilor. Lucrul cel mai important a fost că decizia a inclus o mulţime de argumente remarcabile în favoarea libertăţii religioase.

Curtea a remarcat că legislaţia Greciei permite „amestecul de proporţii al autorităţilor politice, administrative şi ecleziastice în ce priveşte exercitarea libertăţii religioase“. Ea a adăugat că procedura necesară pentru a obţine o autorizaţie a fost folosită de Stat „ca să impună nişte condiţii rigide, ba chiar prohibitive, asupra practicării convingerilor religioase de către anumite mişcări neortodoxe, îndeosebi de către Martorii lui Iehova“. Metodele pline de cruzime folosite de Biserica Ortodoxă timp de atâtea decenii au fost demascate de această curte internaţională.

Curtea a subliniat faptul că „dreptul la libertatea religioasă, aşa cum este el garantat de Convenţie, exclude orice autoritate din partea Statului de a hotărî ce convingeri religioase sau ce mijloace folosite pentru a exprima aceste convingeri sunt legitime sau nu“. De asemenea, Curtea a afirmat că „Martorii lui Iehova se încadrează la definiţia «religie cunoscută», aşa cum prevede legislaţia Greciei . . . Acest lucru a fost recunoscut şi de guvern“.

Nu doar o glumă

În următoarele zile, majoritatea ziarelor principale din Grecia au dat publicităţii acest caz. Ediţia de duminică, 29 septembrie 1996, a cotidianului Kathimerini a publicat următorul comentariu: „Oricât de mult încearcă Statul grec să o ignore, considerând-o «doar o glumă», «palma peste obraz» primită de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg este o realitate, o realitate de neşters despre care s-a vorbit aşa cum se cuvine la scară internaţională. Curtea i-a reamintit Greciei de articolul 9 al Convenţiei pentru Drepturile Omului şi a condamnat în unanimitate legislaţia Greciei“.

Cotidianul atenian Ethnos a scris în ediţia din 28 septembrie 1996 că Curtea Europeană „a condamnat Grecia, cerându-i să le plătească o anumită sumă cetăţenilor săi care s-a întâmplat să aibă neşansa de a fi Martori ai lui Iehova“.

Unul dintre avocaţii petiţionarilor, dl Panos Bitsaxis, a fost intervievat în cadrul unei emisiuni radiofonice, unde a declarat: „Ne aflăm în anul 1996, în pragul secolului XXI şi este limpede ca lumina zilei că nu trebuie să existe discriminări, hărţuieli sau intervenţii din partea administraţiei de stat în ce priveşte exercitarea dreptului fundamental la libertate religioasă. . . . Aceasta este o ocazie potrivită pentru guvern ca să-şi revadă politica şi să pună capăt acestor discriminări lipsite de sens, care nu servesc nici unui scop în aceste zile şi în această epocă“.

Decizia pronunţată în cazul Manoussakis şi alţii v. Grecia ne dă speranţa că Statul grec îşi va modifica legislaţia în conformitate cu decizia Curţii Europene, astfel încât Martorii lui Iehova din Grecia să se poată bucura de libertate religioasă fără amestecul administraţiei, al poliţiei sau al bisericii. Mai mult, aceasta este a doua decizie pronunţată de Curtea Europeană împotriva justiţiei greceşti privitoare la chestiunile legate de libertatea religioasăa.

Pretutindeni se ştie că Martorii lui Iehova se supun „autorităţilor superioare“ guvernamentale în toate chestiunile care nu intră în conflict cu Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 13:1, 7, NW). Ei nu constituie deloc o ameninţare pentru ordinea publică. Dimpotrivă, publicaţiile lor şi ministerul lor public îi încurajează pe toţi să devină cetăţeni care respectă legile şi să ducă o viaţă paşnică. Ei alcătuiesc o religie integră, bine cunoscută şi contribuie mult la bunăstarea semenilor lor. Hotărârea de care dau dovadă în ce priveşte respectarea principiilor morale înalte conţinute în Biblie şi dragostea lor faţă de semeni, aşa cum se vede, în special, în lucrarea lor de instruire biblică, au avut un efect pozitiv în cele peste 200 de ţări în care ei există.

Sperăm că deciziile pronunţate de Curtea Europeană le vor aduce Martorilor lui Iehova, precum şi tuturor celorlalte minorităţi religioase din Grecia o libertate religioasă mai mare.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Sala Regatului care a fost sechestrată de poliţie pe 20 septembrie 1993

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Martorii implicaţi în proces: T. Manoussakis, V. Hatzakis, K. Makridakis, K. Baxevanis