Calea de întoarcere la Paradis
AVÂND în vedere dorinţa oamenilor de a trăi în Paradis şi încercările, fie în mare, fie în mic, de a-l crea din nou, ne-am putea gândi că până acum pământul trebuia să fie un adevărat paradis. Însă nu este aşa.
În loc de aceasta, omenirea a pus pe primul plan lăcomia, care, de cele mai multe ori, stăpâneşte spre paguba mediului şi a diversităţii lumii vii. Mulţi cred că bogăţiile materiale vor câştiga şi, ca urmare, şi-au pierdut orice speranţă că acest pământ va fi vreodată transformat într-un paradis edenic. În schimb, ei aşteaptă o viaţă de apoi în cer, aceasta fiind singura lor speranţă de a trăi în Paradis. Această concepţie sugerează, în primul rând, că dorinţa omului de a trăi în Eden va fi mereu zadarnică şi, în al doilea rând, că Dumnezeu a lăsat această planetă în mâinile oamenilor nebuni şi lacomi. Oare aşa stau lucrurile? Ce ne rezervă viitorul? Şi unde va fi acest viitor?
Paradisul: În cer sau pe pământ?
Cu aproape 2 000 de ani în urmă, când îi vorbea unui hoţ penitent care era atârnat pe un stâlp lângă el, Isus Cristos a spus: „Vei fi cu mine în Paradis“ (Luca 23:43, NW). A vrut Isus să spună că hoţul urma să meargă la cer împreună cu el? Nu.
Acest răufăcător nici măcar nu s-a gândit la aşa ceva. De ce? Deoarece el era, probabil, familiarizat cu unele pasaje din Scripturile ebraice existente în zilele sale, ca de exemplu prima parte a Psalmului 37:29: „Cei drepţi vor stăpâni pământul“. Isus a predat acelaşi adevăr, declarând: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!“ (Matei 5:5). Acest verset este în armonie cu rugăciunea cunoscută în general sub numele de rugăciunea Tatăl nostru, care spune: „Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“. — Matei 6:9, 10.
Biblia ne învaţă că Dumnezeu a creat pământul, şi nu cerul, ca locuinţă pentru familia umană. Cuvântul său declară că el „a creat [pământul] nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit“ (Isaia 45:18). Pentru cât timp? „El a aşezat pământul pe temeliile lui şi niciodată nu se va clătina“ (Psalmul 104:5). Da, „pământul rămâne pentru totdeauna“. — Eclesiastul 1:4.
Scopul lui Dumnezeu în legătură cu marea majoritate a celor care îl slujesc a fost ca acest pământ să fie locuinţa lor pentru totdeauna. Remarcaţi modul în care se vorbeşte în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, referitor la acest lucru. Psalmul 37:11 prezice: „Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“. Cât timp? Psalmul 37:29 ne spune: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. Atunci se va împlini versetul ce declară: „Tu [Dumnezeule,] îţi deschizi mâna şi satisfaci dorinţa a tot ce este viu“, adică dorinţa care este în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. — Psalmul 145:16, NW.
Ce se întâmplă cu cei care nu doresc să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu? În Proverbele 2:21, 22 se spun următoarele: „Oamenii drepţi vor locui ţara şi oamenii integri vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea“.
Paradisul restabilit
Peste puţin timp, judecăţile lui Dumnezeu împotriva acestei lumi rele vor fi executate (Matei 24:3–14; 2 Timotei 3:1–5, 13). Însă, în timpul acestei viitoare distrugeri, Dumnezeu va ţine în viaţă „o mare mulţime“ de persoane care va intra într-o lume nouă adusă de el. — Apocalipsa 7:9–17.
Atunci, Dumnezeu va coordona lucrarea plină de bucurie pe care supuşii săi omeneşti o vor avea de îndeplinit pentru a transforma întregul pământ într-o locuinţă paradiziacă pentru toată omenirea. Iată ce promite Biblia: „Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; . . . căci în pustie vor ţâşni ape şi în deşert torenţi“. — Isaia 35:1, 6.
În acest Paradis extins nu vor mai fi foamete, sărăcie, mahalale, oameni fără locuinţe sau zone cu o rată înaltă a criminalităţii. „Va fi belşug de grâne în ţară“ (Psalmul 72:16). „Pomul de pe câmp îşi va da roada şi pământul îşi va da roadele“ (Ezechiel 34:27). „Vor construi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, ca altul să le mănânce rodul“ (Isaia 65:21, 22). „Fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura.“ — Mica 4:4.
De ce unii merg la cer
Majoritatea oamenilor vor recunoaşte probabil că doresc să trăiască într-un paradis pământesc. Acest lucru este firesc, deoarece Dumnezeu nu a implantat niciodată în ei o dorinţă de a merge la cer; ei nici măcar nu pot să-şi imagineze cum este viaţa în cer. De exemplu, într-o discuţie purtată cu preotul ei din cadrul Bisericii Anglicane, Pat, deşi era o devotată membră a bisericii, a spus: „Nu m-am gândit niciodată să merg la cer. Nu vreau să merg şi, dacă ar fi aşa, ce-aş face eu acolo?“ — Compară cu Psalmul 115:16.
Într-adevăr, Biblia ne învaţă că un număr limitat de oameni, şi anume 144 000, vor merge la cer (Apocalipsa 14:1, 4). Ea explică şi motivul: „Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ“ (Apocalipsa 5:9, 10). Alături de Regele lor, Isus Cristos, aceştia formează ‘regatul’, adică noul guvern ceresc al pământului, pentru care se roagă creştinii. Acest guvern va supraveghea restabilirea completă a pământului şi a omenirii. — Daniel 2:44, NW; 2 Petru 3:13.
Având însă în vedere faptul că dorinţa de a trăi în cer nu se găseşte în mod firesc în oameni, spiritul lui Dumnezeu acţionează într-un mod unic, ‘mărturisindu-le’ celor 144 000, astfel încât ei simt această ‘chemare cerească’ deosebită (Romani 8:16, 17; Filipeni 3:14). În mod clar însă, o astfel de acţiune a spiritului sfânt nu este necesară pentru omenire în general, deoarece locuinţa eternă a oamenilor trebuie să fie pe un pământ paradiziac.
Un paradis spiritual pregăteşte calea
În ce mod se poate califica cineva pentru viaţă eternă în Paradis pe pământ? „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“, a spus Isus (Ioan 17:3). Stabilind o legătură între relaţiile paşnice dintre oameni şi o cunoştinţă despre Dumnezeu, Isaia 11:9 afirmă: „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. — Compară cu Isaia 48:18.
Bineînţeles, această cunoştinţă nu este doar o acumulare de fapte la nivel mintal. Ea influenţează personalitatea şi produce calităţi sfinte, cum ar fi ‘dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, stăpânirea de sine’ (Galateni 5:22, 23). Martorii lui Iehova se străduiesc să cultive aceste calităţi şi, ca urmare, chiar în prezent sunt binecuvântaţi cu un paradis spiritual înviorător. — Isaia 65:13, 14.
Cât de diferită este starea lor spirituală faţă de cea a lumii, care se afundă din ce în ce mai mult în nelegiuire şi corupţie! Însă, în curând, această lume rea va fi distrusă de Dumnezeu. Până atunci, Martorii lui Iehova vă invită să vizitaţi — da, să cercetaţi — paradisul spiritual de care ei se bucură. Veţi vedea cu ochii voştri că, în prezent, Isus, Regele ceresc invizibil, îi conduce în linişte pe viitorii locuitori ai acelei lumi noi pe calea îngustă care duce la Paradisul pământesc şi la viaţă eternă! — Matei 7:13, 14; Apocalipsa 7:17; 21:3, 4.
[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]
Supravieţuitorii sfârşitului acestei lumi vor lua parte cu bucurie la transformarea pământului într-un paradis.