Exploatarea sexuală a copiilor: o problemă mondială
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SUEDIA
Societatea umană este zguduită de o formă şocantă de abuz asupra copiilor, despre a cărei răspândire şi natură nu s-au ştiut prea multe până acum câţiva ani. Pentru a vedea ce s-ar putea întreprinde în legătură cu această problemă, reprezentanţi din 130 de ţări s-au reunit la Stockholm, Suedia, cu ocazia primului Congres Internaţional împotriva Exploatării Sexuale Comerciale a Copiilor. La acest congres a fost prezent şi un corespondent din Suedia al revistei Treziţi-vă!.
CÂND avea 14 ani, Magdalena a fost ademenită să lucreze ca „ospătăriţă“ într-o berărie din Manila, Filipine. În realitate, munca ei consta în a-i duce pe clienţi într-o încăpere mică şi a-şi dezgoli trupul pentru ca aceşti bărbaţi să o exploateze sexual — în medie, 15 bărbaţi pe noapte şi 30 în zilele de sâmbătă. Uneori, când fata spunea că nu mai poate să reziste nici un pic, patronul ei o obliga să continue. De cele mai multe ori, ea termina ziua de lucru la ora patru dimineaţa, simţindu-se istovită, deprimată şi vrednică de dispreţ.
Sareoun era un băiat orfan din Phnom Penh, Cambodgia, care a ajuns copil al străzii. El avea sifilis şi se ştia despre el că „ieşea“ cu străini. I s-a dat o locuinţă într-o pagodă, unde era „îngrijit“ de un fost călugăr. Însă acest bărbat abuza sexual de băiat şi îl punea la dispoziţia străinilor pentru relaţii sexuale. Când locuinţa lui Sareoun din pagodă a fost demolată, el s-a dus să stea la mătuşa lui, însă a fost obligat să lucreze în continuare pe stradă.
Acestea sunt doar două exemple ale acestei probleme îngrozitoare care a fost dezbătută în toamna anului trecut la Congresul Internaţional împotriva Exploatării Sexuale Comerciale a Copiilor. Cât de răspândită este această practică? Sute de mii de copii sunt implicaţi — ba chiar milioane, spun unii. O delegată la congres a rezumat astfel problema: „Copiii sunt cumpăraţi şi vânduţi ca nişte produse sexuale şi economice. Se face trafic cu ei şi în interiorul, şi în afara graniţelor, la fel cum se face cu o marfă de contrabandă; sunt închişi în bordeluri şi sunt obligaţi să se supună unui mare număr de exploatatori sexuali“.
În declaraţia de deschidere adresată adunării, primul ministru suedez, Göran Persson, a numit acest tip de exploatare drept „cel mai brutal, sălbatic şi dezgustător tip de crimă“. O reprezentantă a Naţiunilor Unite a declarat că acesta „este un atac la adresa copiilor pe toate fronturile . . ., este absolut josnic şi reprezintă cea mai de dispreţuit violare a drepturilor omului pe care ne-am putea-o imagina“. De la tribuna acestui congres s-au făcut auzite multe declaraţii asemănătoare pline de mânie în legătură cu exploatarea sexuală a copiilor, pe măsură ce au fost analizate proporţiile, natura, cauzele şi consecinţele acesteia.
„Este de proporţii transnaţionale, iar impactul este transgeneraţional“, s-a exprimat o sursă. Un alt document a dat publicităţii următoarea declaraţie: „Conform estimărilor, se crede că un milion de copii intră anual pe piaţa neagră a sexului, care aduce profituri de miliarde de dolari“. Care sunt urmările? „Simţul demnităţii, al identităţii şi respectul de sine pe care le au copiii sunt prejudiciate, iar capacitatea lor de a se încrede în cineva este slăbită. Le este periclitată sănătatea pe plan fizic şi afectiv, iar drepturile le sunt violate şi viitorul le este ameninţat.“
Câteva cauze
Care sunt câteva cauze ale acestei creşteri explozive a problemei? S-a afirmat că unii copii sunt „împinşi spre prostituţie de situaţia în care se află, prostituţia fiind considerată un mijloc de a supravieţui pe stradă, de a-şi ajuta familiile sau de a-şi plăti îmbrăcămintea şi alte bunuri materiale. Alţii sunt seduşi de mulţimea de imagini ale celor care se bucură de bunurile de consum, imagini cu care sunt bombardaţi de publicitatea transmisă de mass-media“. În plus, alţii sunt răpiţi şi obligaţi să se prostitueze. Printre cauze au fost menţionate şi deteriorarea rapidă a valorilor morale în toată lumea, precum şi un sentiment general de deznădejde.
Multe fete şi mulţi băieţi au ajuns să fie implicaţi în comerţul cu sex din cauza abuzurilor din familie — violenţa şi incestul din casă i-au alungat pe stradă. Aici, ei sunt ţinta abuzurilor pedofililor şi a altor persoane, chiar şi a unor poliţişti, după cât se pare. Într-un raport referitor la această problemă, raport intitulat Kids for Hire, se vorbeşte despre o fetiţă de şase ani, pe nume Katia, din Brazilia. Ea a fost prinsă de un poliţist, care a forţat-o să facă nişte acte indecente şi a ameninţat-o că-i va ucide familia dacă îi va spune ceva şefului său. A doua zi, el s-a întors împreună cu alţi cinci bărbaţi, care au vrut şi ei ca ea să le facă aceleaşi servicii sexuale.
Children’s Ombudsman, o instituţie suedeză care cercetează plângerile împotriva abuzurilor asupra copiilor, s-a adresat astfel delegaţilor: „După ce s-au efectuat studii în legătură cu cauzele prostituţiei în rândul copiilor, nu există nici cea mai mică îndoială că turismul [sexual] constituie una dintre principalele cauze“. Un raport declara următoarele: „Escaladarea incredibilă a prostituţiei în rândul copiilor care s-a înregistrat în ultimii zece ani este cauzată în mod direct de afacerile turistice. Prostituţia cu copii este cea mai nouă atracţie turistică oferită de ţările în curs de dezvoltare“. „Călătoriile sexuale“ efectuate în Europa, Statele Unite, Japonia şi în alte părţi ale globului generează la nivel mondial o cerere uriaşă de copii prostituaţi. Pentru a face reclamă la călătoriile cu caracter sexual, o linie aeriană europeană folosea un desen care înfăţişa un copil aflat într-o poziţie de sex explicit. Agenţiile de turism organizează mii de călătorii sexuale în fiecare an.
Pe lunga listă a cauzelor se află şi promovarea pe scară internaţională a industriei sexului cu copii cu ajutorul noii tehnologii. Se spune că Internetul, împreună cu alte tehnologii computerizate înrudite, constituie cea mai importantă sursă de pornografie. Echipamentul video uşor accesibil a facilitat şi el producţia de filme porno cu copii.
Cine sunt ei?
Mulţi dintre adulţii care comit abuzuri sexuale asupra copiilor sunt pedofili. Un pedofil simte o atracţie sexuală perversă faţă de copii. Potrivit instituţiei Children’s Ombudsman din Suedia, „aceştia nu sunt neapărat bărbaţi în vârstă, murdari, îmbrăcaţi în impermeabile şi nici tipi virili violenţi. Un pedofil tipic este un bărbat de vârstă mijlocie, cu instruire superioară, care lucrează adesea cu copiii ca profesor, medic, asistent social sau preot“.
Delegaţia suedeză a amintit exemplul lui Rosario, o fetiţă filipineză de 12 ani, care a fost agresată sexual de un turist al sexului, un medic din Austria. În urma acestei agresiuni, fetiţa a murit.
Carol Bellamy, director executiv al UNICEF (Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii) de la Geneva, a spus următoarele în legătură cu acest caz: „Deseori, chiar adulţii cărora li se încredinţează îngrijirea şi ocrotirea copiilor sunt aceia care tolerează şi perpetuează această practică inacceptabilă. Profesorii, cei care lucrează în domeniul îngrijirii sănătăţii, poliţiştii, politicienii şi clericii se folosesc de prestigiul şi de autoritatea lor pentru a-i exploata sexual pe copii“.
Implicaţiile religiei
Un delegat al Bisericii Romano-Catolice la congresul de la Stockholm a declarat că exploatarea copiilor este „cea mai odioasă crimă“ şi constituie un „rezultat al unei pervertiri profunde şi a decăderii valorilor morale“. Cu toate acestea, Biserica Catolică a fost grav afectată de astfel de practici chiar în rândul clericilor ei.
Într-un articol intitulat „Preoţii şi abuzul“, din numărul din 16 august 1993 al revistei Newsweek, se vorbea despre „cel mai mare scandal clerical din istoria modernă a Bisericii Catolice din Statele Unite“. Iată ce se spunea: „Deşi din 1982 se estimează că s-au înaintat plângeri împotriva a 400 de preoţi, unii membri ai Bisericii au calculat prin extrapolare că nu mai puţin de 2 500 de preoţi au molestat copii sau adolescenţi. . . . Pe lângă banii cheltuiţi, scandalul i-a adus Bisericii o mare ruşine — şi pierderea într-o anumită măsură a autorităţii ei morale“. Celelalte religii de pe întregul pământ se află în aceeaşi situaţie.
Ray Wyre, consultant britanic în crime sexuale, a vorbit la congresul de la Stockholm despre doi băieţi care fuseseră agresaţi cu sadism de un preot. Unul dintre băieţi conduce în prezent o agenţie pentru copiii care au fost victime ale abuzurilor comise de preoţi, iar celălalt băiat este la rândul lui un agresor.
Mettanando Bhikkhu, erudit budist din Thailanda, a declarat că „anumite genuri de practici budiste sunt în parte răspunzătoare de exploatarea sexuală comercială a copiilor din Thailanda care are loc la anumite niveluri. În unele sate din Thailanda, călugării s-au folosit uneori de banii aduşi comunităţii de copiii care au fost obligaţi să se prostitueze“.
Ce se poate face?
Dr. Julia O’Connell Davidson, de la Universitatea din Leicester, Marea Britanie, a lansat congresului invitaţia de a contesta justificarea pe care o folosesc exploatatorii pentru a explica de ce se comportă astfel. Deseori, aceştia îndreaptă atenţia spre presupusul libertinaj sexual şi spre imoralitatea de care dă dovadă copilul, argumentând că acesta este deja murdar pe plan moral şi stricat. Alţi exploatatori se folosesc de afirmaţia denaturată şi falsă conform căreia în urma actelor lor nu se face nici un rău, iar copilul trage foloase.
O comisie care se ocupă cu turismul sexual a recomandat ca metodă de combatere a acestuia instruirea copiilor în cadrul orelor de la şcoală. În plus, călătorii trebuie informaţi despre exploatarea sexuală a copiilor pe tot parcursul călătoriei: înainte de plecare, în timpul călătoriei şi la destinaţie.
În legătură cu noile tehnologii din domeniul comunicaţiilor, o comisie a propus ca naţiunilor să le fie oferite îndrumări pentru a elimina materialul care exploatează copiii. S-a analizat înfiinţarea unei unice agenţii internaţionale care să coordoneze activitatea în acest domeniu. O altă comisie a recomandat ca pornografia cu copii generată pe calculator şi, în general, posedarea de materiale pornografice cu copii să fie considerate infracţiuni penale în toate ţările, prevăzându-se prin lege o pedeapsă.
Ce pot face părinţii? O comisie care se ocupă cu rolul pe care îl are mass-media a recomandat ca părinţii să-şi asume responsabilitatea de a-şi ocroti copiii. Iată ce a declarat aceasta: „Pe lângă faptul că îi îndrumă pe copii să devină nişte utilizatori ai mass-media, părinţii pot să le ofere informaţii suplimentare, explicaţii şi mai multe surse de informaţii ca să contracareze impactul pe care îl are mass-media şi să ajute copilul să crească în înţelegere“.
O emisiune a televiziunii suedeze referitoare la acest congres scotea în evidenţă faptul că părinţii trebuie să-i supravegheze mai atent pe copiii lor şi să-i avertizeze în legătură cu pericolele existente. Însă aici se dădea următorul sfat: „Nu-i avertizaţi pe copii doar în legătură cu «bătrânii mizerabili», deoarece copiii . . . vor crede că trebuie să fie atenţi la bărbaţii în vârstă, îmbrăcaţi neglijent, în timp ce o persoană care comite asemenea abuzuri ar putea fi îmbrăcată, de fapt, într-o uniformă sau un costum curat. Prin urmare, avertizaţi-i în legătură cu străinii care le arată un interes neobişnuit“. Bineînţeles, copiii trebuie avertizaţi — şi îndemnaţi să anunţe autorităţile — şi în legătură cu orice persoană care le face avansuri nepotrivite, inclusiv persoanele pe care le cunosc.
Singura soluţie
Ceea ce congresul de la Stockholm nu a putut să recomande a fost modul în care pot fi rezolvate cauzele exploatării sexuale a copiilor. Printre aceste cauze se numără deteriorarea într-un ritm rapid a valorilor morale pe tot globul; accentuarea egoismului şi a dorinţei nesăţioase de a avea lucruri materiale; creşterea lipsei de respect faţă de legile care îi ocrotesc pe oameni de nedreptate; creşterea dispreţului faţă de binele, demnitatea şi viaţa altora; rapida destrămare a aranjamentului familial; răspândirea sărăciei datorate suprapopulării, şomajului, urbanizării şi migrării; accentuarea rasismului împotriva străinilor şi a refugiaţilor; producerea pe scară tot mai largă a drogurilor şi extinderea traficului cu droguri; concepţii, practici şi tradiţii religioase depravate.
Deşi exploatarea sexuală a copiilor şochează, această formă de răutate nu îi surprinde pe cititorii atenţi ai Bibliei. De ce? Deoarece noi trăim în prezent în perioada pe care Biblia o numeşte „ultimele zile“ şi, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, acestea sunt nişte „timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1–5, 13, NW). Prin urmare, să ne mai mirăm că valorile morale au mers din rău în mai rău?
Însă Biblia îndreaptă atenţia spre singura soluţie la uriaşele probleme ale omenirii: o curăţare completă efectuată de Dumnezeul cel Atotputernic. În curând el îşi va demonstra puterea şi îi va înlătura de pe pământ pe toţi cei care nu se supun principiilor şi legilor sale drepte: „Oamenii drepţi vor locui ţara [pe pământ, NW] şi oamenii integri vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară“. — Proverbele 2:21, 22; 2 Tesaloniceni 1:6–9.
Printre cei „nimiciţi“ se vor afla toţi cei care fac din copii nişte prostituaţi şi toţi oamenii imorali care abuzează de copii. Iată ce declară Cuvântul lui Dumnezeu: „Nici fornicatorii, . . . nici adulterii, . . . nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi [sau cu băieţi] . . . nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10, NW). Tot aici se spune că „cei care sunt dezgustători în murdăria lor . . . şi fornicatori“ vor fi încredinţaţi ‘morţii a doua’, adică distruşi pentru totdeauna. — Apocalipsa 21:8, NW.
Dumnezeu va curăţa pământul şi va inaugura un sistem de lucruri complet nou şi drept, adică „ceruri noi şi un pământ nou“ (2 Petru 3:13). Atunci, în acea lume nouă creată de el, niciodată nu vor mai fi oameni corupţi şi pervertiţi care să profite de cei inocenţi. Şi niciodată celor inocenţi nu le va mai fi teamă că vor fi victimele acestora, deoarece „nu va mai exista nimeni care să-i facă să tremure“. — Mica 4:4, NW.
[Text generic pe pagina 12]
‘Cel mai sălbatic şi mai dezgustător tip de crimă.’ — Prim-ministrul Suediei.
[Text generic pe pagina 13]
„Săptămânal, între 10 şi 12 milioane de bărbaţi merg la tineri prostituaţi.“ — The Economist, Londra.
[Text generic pe pagina 14]
Turismul sexual este o cauză principală a exploatării copiilor în ţările în curs de dezvoltare.
[Chenarul de la pagina 13]
Turism sexual — De ce?
(Câteva motive pentru care turiştii au relaţii sexuale cu copiii.)
1. Deoarece se bucură de anonimat, turistul nu mai este supus restricţiilor sociale de acasă.
2. Deoarece înţeleg puţin sau chiar deloc limba locală, turiştii pot fi uşor înşelaţi, ajungând să creadă că faptul de a plăti pentru a avea relaţii sexuale cu un copil este ceva acceptat de societate sau este o modalitate de a ajuta copiii să scape de sărăcie.
3. Concepţiile rasiste îi fac pe vizitatori să-i exploateze pe cei pe care îi consideră inferiori.
4. Turiştii se simt bogaţi când văd că serviciile sexuale sunt foarte uşor de obţinut în ţările în curs de dezvoltare.
[Chenarul de la pagina 15]
Proporţiile problemei la nivel mondial
(Următoarele date estimative sunt furnizate de diferite autorităţi guvernamentale şi de alte organizaţii.)
Brazilia: Cel puţin 250 000 de copii se prostituează.
Canada: Cartelurile de proxeneţi obligă mii de adolescente să se prostitueze.
China: Între 200 000 şi 500 000 de copii se prostituează. În ultimii ani, circa 5 000 de fete din China au fost ademenite în afara graniţelor şi vândute ca prostituate în Myanmar.
Columbia: Numărul copiilor exploataţi sexual pe străzile oraşului Bogotá a crescut de cinci ori în ultimii şapte ani.
Europa de Est: Există 100 000 de copii ai străzii. Mulţi sunt trimişi la bordelurile din Europa Occidentală.
Filipine: Sunt implicaţi 40 000 de copii.
India: În industria sexului sunt implicaţi 400 000 de copii.
Mozambic: Agenţiile de ajutorare au acuzat trupele ONU pentru menţinerea păcii că ar fi exploatat sexual copii.
Myanmar: Anual sunt transportate la bordelurile din Thailanda 10 000 de fete şi femei.
Sri Lanka: 10 000 de copii având între 6 şi 14 ani sunt ţinuţi captivi în bordeluri, iar 5 000 de copii între 10 şi 18 ani lucrează pe cont propriu în staţiunile turistice.
Statele Unite: Surse oficiale vorbesc de peste 100 000 de copii implicaţi.
Taivan: Sunt implicaţi 30 000 de copii.
Thailanda: Sunt implicaţi 300 000 de copii.