Chirurgia fără sânge: Avantajele sunt apreciate

ÎN 1996, Colegiul Regal al Chirurgilor din Anglia a publicat o broşură intitulată Code of Practice for the Surgical Management of Jehovah’s Witnesses (Practica intervenţiilor chirurgicale efectuate asupra Martorilor lui Iehova). În broşură, chirurgii făceau următoarea remarcă: „Din cauza pericolelor transfuziei de sânge este preferabil să aplicăm metode alternative ori de câte ori este posibil“.

AHA NEWS, periodic publicat de Asociaţia Spitalelor Americane, preciza, de asemenea, motivele pentru care sunt apreciate avantajele chirurgiei fără sânge. „Ceea ce la început era convingere religioasă devine acum preferinţă medicală şi tehnologie avansată“, se spunea în acest săptămânal. „Medicina şi chirurgia fără sânge, încurajate în parte de doctrinele Martorilor lui Iehova, depăşesc cu mult necesităţile unei societăţi spirituale, pătrunzând în sălile de operaţie din toată ţara.“

Motivul pentru care mulţi medici aplică chirurgia fără sânge a constituit subiectul suplimentului revistei Time apărut în toamna anului 1997. „Teama de SIDA este doar unul dintre motive“, spunea revista. În articol era prezentată îndeosebi munca desfăşurată la Institutul pentru Promovarea Medicinei şi Chirurgiei fără Sânge din Englewood (New Jersey).

Revista Time făcea următoarea observaţie: „Acest institut este în fruntea celor peste 50 de spitale din Statele Unite care practică în prezent chirurgia fără sânge. Fără să folosească deloc sânge donat, ei pun la dispoziţie nenumărate tehnici chirurgicale care, de obicei, includ transfuzii, precum şi tehnici care reduc foarte mult sau elimină practic pierderea de sânge“.

Eficientă şi sigură

În introducerea articolului era relatată experienţa lui Henry Jackson, care a suferit o gravă hemoragie internă, în urma căreia a pierdut 90 la sută din cantitatea de sânge, nivelul hemoglobinei scăzând la 1,7 grame pe decilitru, ceea ce îi punea în pericol viaţa. Henry Jackson a fost transportat la Spitalul din Englewood de la un alt spital din New Jersey, care refuzase să-l trateze fără transfuzie de sânge.

La spitalul din Englewood, sub supravegherea medicului Aryeh Shander, lui Henry Jackson i s-au administrat „preparate foarte puternice pe bază de fier şi vitamine, plus, în «doze industriale», eritropoietină sintetică, o substanţă care fortifică sângele, stimulând măduva osoasă să producă globule roşii. În cele din urmă, i s-au administrat pe cale intravenoasă lichide pentru stimularea slabei circulaţii pe care o mai avea“.

Revista Time preciza că, după câteva zile, „cei de la primul spital au sunat ca să vadă dacă Henry Jackson murise. Cu o satisfacţie nedisimulată, dr. Shander le-a spus: «Nu numai că nu a murit, dar este bine şi ne pregătim să-l externăm şi, în curând, îşi va relua activitatea normal㻓.

La 28 noiembrie 1997, cu ocazia unui interviu televizat, dr. Edwin Deitch, directorul programului pentru medicina fără sânge de la Clinica Universitară din Newark (New Jersey), explica modul în care au decurs cercetările: „Martorii lui Iehova . . . au făcut mari eforturi ca să găsească persoane care să opereze fără sânge. În urma studiilor s-a descoperit că cei cărora nu li s-a transfuzat sânge au obţinut rezultate peste aşteptări şi mai bune decât cele obţinute de cei cărora li s-a transfuzat sânge“.

Dr. Deitch a adăugat: „Sângele poate slăbi sistemul imunitar şi poate cauza complicaţii în urma infecţiilor postoperatorii; acesta poate mări riscul ca unei persoane să-i reapară cancerul, aşadar, sângele — cu toate că s-a dovedit eficient în anumite situaţii — se pare că are un efect negativ“. Cât despre chirurgia fără sânge, dr. Deitch conchidea: „Este clar că îmbunătăţeşte starea pacientului, care face mai puţine complicaţii, iar aceasta costă mai puţin. Prin urmare, este avantajoasă din toate punctele de vedere“.

Aşadar, potrivit celor afirmate în revista Time, „din ce în ce mai mulţi pacienţi cer cu tărie tratamente mai sigure şi mai eficiente decât transfuziile“. Revista mai preciza: „Potrivit unor estimări, 25 la sută din transfuziile efectuate în Statele Unite nu sunt necesare. De asemenea, există indicii că pacienţii nu mai pot suporta niveluri de hemoglobină înalte, aşa cum se credea înainte, şi că în special tinerii au o rezervă de sânge incorporată. . . . [Shander] este convins că abţinerea de la sânge este o alegere preferabilă şi care îi ţine în viaţă pe majoritatea pacienţilor“.

Pe lângă pericolul major de a contracta anumite boli prin intermediul transfuziilor de sânge, mai sunt şi alte pericole. Dr. Shander explică: „Sângele din băncile de sânge, după ce este răcit şi stocat, pierde capacitatea sângelui proaspăt de a transporta oxigen. Abia acum începem să ne dăm seama ce anume facem noi când transfuzăm sânge“.

„Etalonul aur“

Time concluziona: „În sfârşit, costul: la cei aproximativ 500 de dolari transfuzia se adaugă cheltuielile administrative aferente, astfel că totalul va fi între un miliard şi 2 miliarde de dolari anual, ceea ce constituie suficiente motive pentru a apela la tratamente alternative“. Se pare că motivul principal pentru care chirurgia fără sânge este în prezent atât de agreată este costul exorbitant al transfuziilor de sânge.

Sharon Vernon, directoarea Centrului de Medicină şi Chirurgie fără Sânge de la Spitalul de Caritate St. Vincent din Cleveland (Ohio), spunea despre tratamentul fără sânge: „Este folosit tot mai mult, deoarece medicii recunosc că medicina fără sânge este etalonul aur după care se stabileşte valoarea într-o societate care face economii. Am văzut că până şi companiile de asigurări, care de obicei nu colaborează cu noi, îi trimit pe oameni la noi, deoarece prin acest tratament economisesc bani“.

Este clar că avantajele chirurgiei fără sânge sunt tot mai apreciate în comunitatea medicală, iar acest lucru din mai multe motive.

[Chenarul de la pagina 11]

SENTINŢE JUDECĂTOREŞTI RECENTE

Sunt foarte importante două sentinţe judecătoreşti emise de statul Illinois (S.U.A.) în noiembrie şi decembrie 1997. În prima i se acorda lui Mary Jones, o Martoră a lui Iehova, despăgubiri în valoare de 150 000 de dolari, întrucât în 1993 îi fuseseră transfuzate două unităţi de sânge contrar obiecţiei sale clar exprimate la acest tip de tratament. Aceasta este cea mai mare sumă primită de un Martor în urma unei suferinţe afective cauzate de o transfuzie de sânge nedorită.

În cel de-al doilea caz era vorba despre Darlene Brown, o Martoră care pe atunci era însărcinată şi căreia i s-a administrat cu forţa sânge pentru fetusul ei de 34 de săptămâni. La 31 decembrie 1997, Curtea de Apel din Illinois a explicat decizia luată, spunând că „o transfuzie de sânge este o tehnică medicală invazivă, care violează integritatea corporală a unui adult“. Curtea de Apel şi-a rezumat hotărârea spunând că, „sub legea acestui stat, . . . nu-i putem impune ca obligaţie juridică unei femei însărcinate să fie de acord cu o tehnică medicală invazivă“.

La 9 februarie 1998, Curtea Superioară din Tokyo a anulat sentinţa unei curţi inferioare, care hotărâse că un medic a fost justificat să-i administreze sânge lui Misae Takeda în timpul unei operaţii efectuate în 1992. Curtea Superioară a declarat că „trebuie respectat dreptul pacientului de a decide. Administrarea sângelui a fost ilegală“. Lui Misae Takeda i s-au acordat despăgubiri în valoare de 550 000 de yeni (4 200 de dolari).